60,569 matches
-
moldovenească limpede (p. 42). Lucru cu atât mai de mirare pentru dânsul, cu cât, altminteri, se lovea mereu de alte și alte aspecte ale rusificării. în vizita făcută la Mânăstirea Coșalăuca, a găsit astfel în limba vorbită de țărani pete negre apărute ca urmare a veacului de stăpânire străină, iar cei aflați afară din lăcaș cântau cântece de la ,muscălie", triste ecouri din stepe depărtate, nemărginite. Erau rămășițele Rusiei în sufletele flăcăilor Moldovei, erau ultimele răsunete, de o aspră și misterioasă melancolie
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
fi putut să-l ucidă, i-am spus adevărul pe jumătate. L-am asigurat că, da, îl văzusem în treacăt pe Ungaretti și că în curând îl voi vedea din nou ca să discutăm mai pe larg chestiunea arzătoare. Ochii lui negri în spatele ochelarilor se bulbucaseră încă și mai mult, scoțând scântei albastre (un fel de-a spune) de dezamăgire. Era absolut logic să nu-l satisfacă răspunsul meu, din moment ce mă întrebase dacă vorbisem cu el și nu dacă-l văzusem. Ca să
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
căpitanul - eu le trimit banii pe care îi cîștig vînzînd praf de pușcă francezilor, ca să-și cumpere și ei praf de pușcă. Tu, băiete, ascute-ne cuțitele, ca să pot tăia fitilul lumînării ăsteia stinse. Și alege pentru noi niște cești negre. Că tare mult îmi plac ceștile negre, că-s cele mai frumoase, nu-i așa, domnișoară Tenecki? Hai, dă-i bătaie, băiete! Că mîine în zori fiecare făptură de aici va trebui să-și ia în spinare drumul, să se
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
îi cîștig vînzînd praf de pușcă francezilor, ca să-și cumpere și ei praf de pușcă. Tu, băiete, ascute-ne cuțitele, ca să pot tăia fitilul lumînării ăsteia stinse. Și alege pentru noi niște cești negre. Că tare mult îmi plac ceștile negre, că-s cele mai frumoase, nu-i așa, domnișoară Tenecki? Hai, dă-i bătaie, băiete! Că mîine în zori fiecare făptură de aici va trebui să-și ia în spinare drumul, să se piardă în ceață... Nici n-apucă bine
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
cercelul; întotdeauna sîngerează un pic - zise Dunja zîmbind. Zîmbetul acela i se păru sublocotenentului Arsenije aidoma unui instrument necunoscut și prețios la care ea cînta cu o aleasă măiestrie. Iar Dunja își privi fratele vitreg în ochi și sărută lingura neagră din farfuria ei de parcă pe el îl săruta. Mi-a și observat tălpile", gîndi înciudată Jerisena Tenecki, din celălalt capăt al mesei, mîncînd scoici și privindu-l uimită pe căpitanul Opujić. Oare el să fie cel care mi-a ucis
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
bărbații mureau la fiecare generație cu un an mai devreme și că deja acum sorocul era la 29 de ani. încearcă să te uiți la soare - și-ai să-l vezi ca pe un scut de aramă cu o gaură neagră la mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
un imaginar baroc, construcție spontană a vitalului debordant, în ciuda aspectelor de elaborare, beție a complexității care, în loc de-a separa, unifică, în loc de-a delimita, generalizează în cadrul tumultoasei viziuni. Mixarea regnurilor e curentă, ca o cotă a demiurgiei estetice: "viscolul negru ne privește din tablouri/ și ne ridică răniți în coarnele sextelor/ prin cîntecul trist/ de unde auzi tîmpla locomotivei cu aburi/ ducîndu-se în lună/ și încuibarea oului în falduri de spumă și lut/ se revarsă zorile cu furcile caudine peste copilul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de picioare
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de picioare de broască țestoasă/ în spate
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
stihia se amuză. Metamorfozele sînt la ordinea zilei, împînzind priveliștea aidoma unor baloane colorate cărora li s-a dat drumul în infinit: ,zăpezile sînt animale cu un simț tactil foarte dezvoltat". Ori: ,roata acestui automobil cu cercul alb în jurul pupilei negre (...) parcă e ochiul unui cîine de sanie cu irisul alb". Ori: ,lacul e gol și-n metrou sînt doamne mari și albe ca niște perne, îți vine să-ți culci capul pe ele". Ce li se opune feericelor viziuni? Ce
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
rochia de pe umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare". Suprarealismul e cununa de spini a poeziei Norei Iuga.
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele transparente sau
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
citească precum un analfabet textul/ nescris dimineața" (Cîntec). Sau: , cum fuge vîntul pe o bicicletă uriașă/ cum deschide ușa de piatră/ cum deschide cămașa/ din care tu ai fugit" (Clipă). Sau: ,auzul, cît o bobiță roșie de sînge/ țipătul, spinul negru ce cade/ ca respirația atletului la sfîrșitul cursei.// citești/ ideogramele repezi pe apa/ pe care tot vîntul le șterge" (Dialog). Sînt acestea neîndoios inscripții ale sîngelui învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate estetic. Ideograme
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile Dan ne dă impresia unuia din acei îngeri arghezieni pe trupul cărora începe a crește ,o bubă pămîntească".
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
e relevant în măsura în care află din el unde ajung autovehiculele produse aici de Dacia/Renault: în Teheran. No comment. De la un film care face niște lacune să funcționeze în folosul său, sar la unul care se cocoșează sub greutatea propriilor găuri negre din scenariu, ca să nu mai pun schematismul la socoteală: Cămașa de forță. Sau, titlul alternativ pe care i l-aș da eu, ,Cum să faultezi două prestații actoricești valide", mai precis, acelea furnizate de Adrien Brody și de Keira Knightley
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
literar care s-a gudurat în versuri lîngă Elena Ceaușescu, pentru a ajunge poet de partid, cînd a descoperit că nu-l ia mai nimeni în serios ca poet pur și simplu. Pretinsul intelectual care, sub pseudonim a făcut liste negre cu intelectualii români care ar trebui executați. Nefericita poetă basarabeancă și-a irosit prestigiul. Cu cîțiva ani în urmă numai un sfert din insultele descalificante pe care acest așa-zis bărbat politic le-a rostit la adresa ei ar fi produs
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
iraniene ce poartă pancarte cu mobilizatoarele cuvinte: "Energia nucleară e dreptul nostru evident". Cât de evident e, nu vei afla oricum din cancelariile occidentale, prea ocupate să se ascundă pe sub mese de fiecare dată când la orizont se ivește steagul negru al confruntării sângeroase. Nu e nevoie, însă, ca în fruntea unei țări cu mari probleme de identitate anti-modernă să ajungă indivizi precum Ahmadinejad. E suficient ca, la nivele modeste, lumea să fie reprezentată de câte un personaj precum Michael Gorman
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
Omul nu prinde ironia și începe: ,Calistrat Hogaș redă..." Iar Călinescu avea el un gest, cînd se enerva, parcă-l văd, se lovea peste mîna lui grăsuță, pe care o ținea la piept, cu cealaltă palmă. Așa făcea... În Scrinul negru, de exemplu, personajele sînt șarjate, orice autor carichează lumea, nu poți să iei imaginea drept document. Dacă vrei să știi ce s-a întîmplat, deschizi o carte de istorie. Și totuși, oamenii citeau literatură ca să afle. De-asta făceau coadă
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale unei conștiințe umane și artistice sfîșiate între bucurie și melancolie neagră, între disperări incomensurabile și adevărate exerciții extatice. Această oscilație între planuri adverse și, uneori, trăirea simultană în planuri adverse, îi oferă Ioanei Bătrânu posibilitatea unei experiențe cu totul particulare. Ea nici nu construiește o peisagistică integral ingenuă, după cum nici nu
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
ipostaza divină a prezenței umane pe pămînt. Berdiaev vede în tehnicizarea progresivă a societății umane un rău inevitabil pe care poporul rus tebuie să-l înfrunte ca pe oricare altă încercare cu rost escatologic. Tehnica este forma contemporană a magiei negre, ea împiedicînd pogorîrea în lume a luminii logosului divin. Pe scurt, mașinizarea vieții este sinonimă cu distrugerea ei, dar o distrugere împotriva căreia astăzi nu se mai poate face nimic, și asta deoarece avem de-a face cu o necesitate
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
spuseseră "o vorbă de bine sau de rău despre cartea ei și despre cele următoare". G. Călinescu are parte de un portret eminamente negativ pentru că fusese foarte sever cu romanul Tinerețe. îl vede ca pe "un om scund, urât și negru, cu o privire plină de furie". Acea cronică ar fi fost așa de veninoasă pentru a-l combate pe rivalul său E. Lovinescu și totodată, chipurile, fiind invidios pe G. M. Zamfirescu, iubitul ireal al tinerei scriitoare. Ce mai, în
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Astfel, Eugen Ionescu era "urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere și îndoială. Adânc a fost în el, până la sfârșitul vieții "sentimentul unui tragic universal". Alte portrete care se țin
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]