9,529 matches
-
Stendhal Își exaltă cu o Încântare plină de ifose trăsăturile fizice, el Își trasează, simultan, un contraportret. Acesta depășește În negativitate ceea ce i se părea că a câștigat În expresivitate. Exemplele care să susțină această idee se pot Înmulți la nesfârșit. Din perspectiva analizei narative, autoportretul și jurnalul intim alcătuiesc nu Întrepătrunderi ale textului, ci două registre textuale complet diferite. Punctul-cheie al acestei imposibile identități provine din impedimentul sau, cum scrie Béatrice Didier, din dificultatea „autoreprezentării fizice”13. Refugiul În autoportretul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
am văzut În capitolul anterior de ce), nu cade pe nevăzutul cronicii zilnice a ființei care scrie. Timpul, compasul cotidian al jurnalului, nu are alt rol decât de a segmenta și a delimita un spațiu ce amenință să se Întindă la nesfârșit. Avantajul jurnalului intim, spre deosebire de șevalet, constă În faptul că el nu acoperă nuanțele, trăsăturile ori formele abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
retragerea În solitudine. Singurătatea din care ia naștere jurnalul intim e singurătatea eului aflat fără apărare În fața lumii. Apare e un fel de a zice: primele scrieri sunt și primele infirmări ale dogmei. În Franța, În secolul al cincisprezecelea, pe lângă nesfârșitele oscilări la nivelul formei (jurnalul-cronică, jurnalul-carnet etc.), anonimatul e una din legile de bază. Jurnalul Burghezului din Paris, În prima jumătate a acelui veac, confirmă noua regulă. Vor ieși din ea, ajutați de indecizia hypomnematelor, autori de mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru că același timp care edifică ampla construcție o și erodează interior, o distruge. Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică Înseamnă, pentru cel care scrie, confirmarea unei presimțiri: a intuiției că ea poate fi repetată la nesfârșit, multiplicată după legea numerelor mari. A numerelor care, și ele, dau identitate vieții. Gradele elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta asupra jurnalului. Oricât ar părea de directă, de necontrafăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însăși absența stilului - o tehnică a omisiunii și a revenirii, a aproximării și a descrierii amănunțite. Un stil creat de presiunea conjugată a timpului și a memoriei, care nu se pot reconcilia decât negându-se și afirmându-se reciproc, la nesfârșit. Un bastion al narcisismului Desigur, jurnalul intim nu e scutit de „mediocritatea artistică a spontaneității”72. De artificiul de a te menține În zona lucrurilor pe care le trăiești, dar nu le controlezi. Singura lui justificare este, după Roland Barthes
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dar nu și pe cele de apărare. Un text evolutiv, și nu rezolutoriu 94, fără sfârșit, producându-se În chiar clipa scrierii sale. Ca literatură, abia ca literatură, jurnalul intim acceptă orice definiție 95. Acceptă și oricâte interpretări, pentru că oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi putut afirma cu adevărat conducătorii, că bolnavii ar muri mult mai repede dacă nu li s-ar menține o vreme încrederea în însănătoșire, că fără de nevinovate minciuni multe căsătorii ar fi fost deja desfăcute și, așa mai departe, la nesfîrșit. Rezultă de aici concluzia că minciuna ne este adesea impusă de nevoia adaptării și rezistenței la cele mai puternice presiuni ale existenței; sau, în alți termeni tradusă această concluzie: cîte presiuni, tot atîtea categorii de mincinoși și minciuni. În rîndul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de contura măcar cu titlu de introducere o teorie "generală" a minciunii. Or, în cele din urmă a trebuit să acceptăm că o atare încercare este de la bun început înșelătoare și, în consecință, supusă eșecului, deoarece: cunoașterea deplină a "limbajului-obiect" (nesfîrșitele chipuri ale minciunii, în cazul nostru) a cărui prefacere în "metalimbaj" (o teorie atotcuprinzătoare asupra minciunii) se intenționează, este imposibil de împlinit în realitate; istoria unei manifestări care se regăsește pretutindeni în istoria a omenirii (cazul minciunii este cît se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin scandalurile Watergate și Irangate. În ciuda vehemenței protestelor, a trage la răspundere niște persoane pentru decizii controversate din punct de vedere moral este dificil, și devine la rîndul său o problemă controversată, deoarece toate războaiele moderne au fost dirijate de nesfîrșite lanțuri de decizii. Birocrații militari, ca orice birocrați, își ascund acțiunile sub pretextul confidențialității profesionale, ceea ce poate foarte bine să implice și existența unor minciuni. De exemplu, în timp ce analiza posibilitățile de a afla cine a purtat responsabilitatea pentru lipsa de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în politica lor: nu că oamenii puși în funcții importante mint, ci că o fac cu o asemenea indiferență, la nesfîrșit, așteptîndu-se să fie crezuți. Ne-am obișnuit cu nuanța de dispreț pe care o are minciuna politică. Incidentul cu tortul arată în mod evident ceea ce Arendt (1972:4 ) descrie ca fiind "angajarea la falsitate" a administrației din vremea lui Nixon
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ales pentru a-l întîmpina pe invitat. Cum putea studentul să reacționeze la remarca profesorului X? Ar fi fost neindicat să-i spună "Nu" unui asemenea eminent oaspete străin. Însă dacă ar fi spus " Da", ar fi generat un șir nesfîrșit de încurcături. Studentul a rezolvat dilema răspunzînd: "Probabil". Utilizarea răspîndită a mijloacelor lingvistice de acest gen a fost observată de feministele care încercau să explice ceea ce ele considerau a fi trăsături caracteristice ale vorbirii feminine, care ies la iveală în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atitudinea generală de dezaprobare a minciunii cît și persistența acesteia în ciuda atitudinii menționate, trebuie să ne întoarcem în timp cu mult înainte de Platon. O abilitate care este avantajoasă pentru o anume etapă a evoluției umanității nu rămîne neapărat necesară la nesfîrșit. De exemplu, preferința pentru dulciuri mai degrabă decît pentru acrituri, care în ziua de azi sînt dăunătoare danturii copiilor, era avantajoasă pentru strămoșii noștri îndepărtați prin faptul că îi ajuta să le refuze pe cele crude; aceștia nu aveau la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a avut senzația că pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști și alții, fără a cădea de acord. Lucrările sociologilor sînt direcționate mai explicit spre ajungerea la un consens, însă, pînă în prezent, studiile lor nu au adus nimic nou și au folosit doar extinderii limitelor ignoranței
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Salustius. Excelent versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și triste. Un pic de umor, o boare de melancolie emit aceste stihuri care, pe alocuri, îl imită vioi pe G. Topîrceanu. Proza, cu înțepături satirice, se căznește să silueteze două personaje, Guță și Cănuță, din speța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se înălța de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire către Ziditorul puternic a toată făptura..." (Calistrat Hogaș, Singur) Exemplificați, în enunțuri, atributul exprimat prin toate tipurile de adjective pronominale. Ilustrați, în enunțuri, rolul de atribut substantival
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de această forță spirituală din sfera inconștientului, limba, creațiile și tradițiile populare au supraviețuit, inconștientul constituind, în opinia autorului, „inepuizabilul rezervor, plin de surprize, al sufletului uman, unde s-au depozitat și au fuzionat toate impresiile culese din viață de nesfârșite șiruri de generații, de-a lungul mileniilor”. Este vorba, firește, de un spirit critic primar, pe etnograf interesându-l rolul acestuia în domeniul culturii, în receptarea noului; manifestându-se ca un spirit critic în germene, el acționează în acord cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
afectează și pe creștini este, oare, viața consacrată o problemă prioritară? Spiritualitatea întrupată a acestui papă, experiența pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea lui Dumnezeu», în sfârșit, orbecăiala «războiului nesfârșit» în care lumea s-a angajat, nu ar fi trebuit, oare, să ne conducă pe alte tărâmuri, să ne indice alte orizonturi, mai surprinzătoare ori mai radicale? Fiecare are ideile sale. Nouă ne revine datoria de a primi cu responsabilitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sânul istoriei «în mod profetic». În multe privințe sunt bărbați și femei ai «pământului de mijloc», de hotar. Deci, sunt locuitorii acelui tărâm brăzdat de nostalgia a ceea ce lasă în urmă, de imboldurile față de ceea ce este de dorit și de nesfârșite deplasări dintr-un spațiu în altul, căci în orice loc ne simțim ca acasă și oriunde ne simțim înstrăinați. Haideți să clarificăm lucrurile. Biserica, încă de la început, a fost infidelă față de evanghelie ori, așa cum se spune în Biblie, a căzut
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
C.R., foști deputați M.A.N. etc. Nu mai vrem ca această nouă clasă, pretins literară, să conducă asociații, reviste ale Uniunii, să dețină în continuare aceleași poziții. Cu ce protecție? Nomenclatura literară, mai ales provincială, nu poate sfida la nesfârșit cu aroganța, suficiența și mediocritatea sa profundă și agresivă. O altă consecință gravă a organizării comuniste a literaturii a fost și este transformarea scriitorului în salariat, birocrat, funcționar de stat, dirijat și asistat de Stat, de la debut și până la moarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încearcă să-l explice. Ar fi vorba, de fapt, de însemnări despre tot ce în cultura europeană și a noastră a însemnat reușite, promovare, redresare sau remedieri. Bunătate deci în sens de creație malgră tout, argument și pentru o jubilație nesfârșită. S-a spus de altfel despre Constantin Noica, în mod pătrunzător, că era incapabil să vadă, să simtă, să realizeze răul. Nici cel comunist, nici un altul. Așa este. Ceea ce nu înseamnă că nu ne aflăm în față unei evidente deformații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil, nu în real. Țara noastră s-ar consuma la nesfârșit doar în posibilități ratate (n-a fost să fie). Situație la care Noica se resemnează însă mult prea ușor. Ea este acceptată cu seninătate de unul pentru care istoria, inclusiv a României, de fapt nici nu contează. Fiindcă în realitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
UN CRUCIAT AL METAFORELOR. OMAGIU POETULUI DANIEL CORBU Prof. dr. Cezar Furtună (Școala „Titu Maiorescu”-Iași) „O, tu care știi să rabzi, te-am văzut stând, așteptai nesfârșite ore ceva să se ivească pe lume...” Ezra Pound și ...douăzeci și șapte de ani de la Intrarea în scenă. Iarăși 7 aprilie. La mulți ani, Maestre! Neobosit cruciat al metaforelor, blând dezertor prin aburul viziunilor într-un veac corigent la
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
care Marlbourough a scris-o, a dictat-o sau a semnat-o personal fără să fie înmărmurit de energia mintală și fizică a acestuia... După 12 sau 14 ore în timpul lungilor campanii de recunoaștere, adesea sub focul tunurilor, după inspecții nesfârșite ale trupelor în tabere și garnizoane, după calcule nesfârșite referitoare la necesarul de mâncare și dotări și toată anxietatea pe care o implica faptul de a fi la comandă directă în timpul războiului, Marlbourough și-a folosit talentul pentru a conduce
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a semnat-o personal fără să fie înmărmurit de energia mintală și fizică a acestuia... După 12 sau 14 ore în timpul lungilor campanii de recunoaștere, adesea sub focul tunurilor, după inspecții nesfârșite ale trupelor în tabere și garnizoane, după calcule nesfârșite referitoare la necesarul de mâncare și dotări și toată anxietatea pe care o implica faptul de a fi la comandă directă în timpul războiului, Marlbourough și-a folosit talentul pentru a conduce politica externă a Angliei, a decide asupra aspectelor importante
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]