9,822 matches
-
acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm dedîndu-ne nouă Înșine În uitările ființei, căutîndu-ne ca Într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea Își striga ajutorul În știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam În liniștea imaginatului ocean decît șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te iubesc! - un Început ca un final, altceva buzele ei nu puteau, nu putură rosti. Eram prinși ceasului acela tîrziu vegheat de draperiile celor două ferestre, cea dinspre bulevard și cea dinspre curte; adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
stejari, locul unor zeități necunoscute și puternice, capabile de asemenea vrăji. Dacă Rhenus și Danubius erau fluvii cu o lățime neînchipuită, torentul acela era mult mai mare decât ele acum, când parcă se transformase într-o mare sau într-un ocean de netrecut. — Ia-mă de aici! strigă Vitellius. Îți voi plăti. I se păru că aude un hohot de râs, dar poate că era doar croncănitul stolului de corbi care trecură prin fața lui, atingându-l cu apripile lor negre. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut firea. Parcă Sfântul Ilie nu mai trece în carul lui de foc să-i apere pe cei nevinovați, deschizând cerurile celor fără noroc. Bunica închidea fereastra și se-nchina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche leului de pe moneda națională, euroleul devenind de la minut la minut tot mai valutar. Marile cotidiene
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Gore Pe...ăl de Sus?...Pe Dum... ASP Da. Pe dum-nea-lui, Nae Prescură, clopotar etilic la Popârliți, clopotul aflându-se din punct de vedere topometric, la cea mai ridicată cotă a comunei și mult deasupra nivelului Mării. Poate chiar deasupra Oceanului ? Gore Ca martor, ce poate să zică domnul Prescură ? ASP Nu zice nimic, că-i mut și analfabet prin naștere, dar a avut o viziune asupra problemei în discuție. Gore Și în ce constă viziunea ? Asp Asta, într-adevăr numai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
opoziție, din California. Toată viața am înnotat și am practicat surf. Crede-mă, până nam cunoscut nevasta nici măcar nu imaginam cum arată un vacă. Și acum ? O, acum, yes. Știu. Cu ce ocazie v-ați hotărât, stimate domn, să traversați oceanul și, mai aproape de noi, Bahluiul ? Behlaiu ? Da. Dorim ca pe acest micuț Misipipi local să facem noi ferme de crocodili pentru produs crocodili așa cum ferme private de struți vor face struți care să facă struți dar mult mai bine dezvoltați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca urmare a faptului că-mi place să citesc În restul de 10% de aspirații onirice. În vis ajungeam un autor celebru cu vilă la marginea oceanului ca-n filmul cu Jane Fonda și Dashiel Hammet, cu pereți de sticlă, mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe canapeaua albă și scriam. A trebuit să treacă o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăiesc, pur și simplu. N-am reușit să ajung mai inteligent. În schimb am ajuns scriitor. Visul e drăguț, incomplet: n-am vilă, n-am pereți de sticlă, n-am canapea albă din piele, n-am pescăruși Împăiați, n-am ocean. Așa că de la o vreme mă uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe muzică. Este evident că o scenă, orice scenă, cîștigă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se știe cînd dintre volumele lui Bosh). Deși invizibil, singurul personaj care are un rost precis, prin multiplicare, este Pessoa. Portugalia: 92 de mii de kilometri pătrați cu tot cu Azore și Împinsă continuu de-o mie de ani de Spania Înspre ocean, ea agățîndu-se de graniță cu Îndîrjire, o țară mai eminamente agrară decît a noastră, struguri, pești și măsline pe care le-au mîncat cu plăcere arabii timp de patru sute de ani cît au stat În Lusitania, pe urmă au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu soțul Întors din război, care, negăsindu-și liniștea și nici pe Jane unde le lăsase, se duce pe plajă, se dezbracă, scoțîndu-și toate hainele, apoi verigheta pe care o așază pe chiloții frumos Împăturiți, și pleacă să Înoate-n ocean pentru totdeauna. Și pentru că se duce să Înoate-n ocean, nu-i menționat În nici o enciclopedie a cinematografiei universale de la noi. Bruce Dern. Un foarte bun actor, din păcate sinucigaș. Hey, Jude, povestea emoționează, Îți ridică părul pe antebrațe, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici pe Jane unde le lăsase, se duce pe plajă, se dezbracă, scoțîndu-și toate hainele, apoi verigheta pe care o așază pe chiloții frumos Împăturiți, și pleacă să Înoate-n ocean pentru totdeauna. Și pentru că se duce să Înoate-n ocean, nu-i menționat În nici o enciclopedie a cinematografiei universale de la noi. Bruce Dern. Un foarte bun actor, din păcate sinucigaș. Hey, Jude, povestea emoționează, Îți ridică părul pe antebrațe, dacă ai așa ceva, unii nu mai au, le-au lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după care fata se așază În fața scriitorului ca În fotografia de la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
valențe estetice, a ventilatorului e primul film În care banalul ventilator are un rol major În crearea și menținerea suspansului , și, accentuat, din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american al violentei melancolii, absurdul, oceanul, jazzul absolut memorabile secvențele În contrapunct, unde se văd picioarele-n bascheți ale celor doi băieți bătînd step În ploaie pe asfalt, cuplate cu măcelărirea superbei mulatre propriul copil al lui Rourke (pe care-l cheamă, În rolul tînărului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
marea forță narativă a filmului stă În final. Viola pleacă cu soțul impus de epocă spre plantațiile lui de tutun din America, vine furtuna, corabia se scufundă și nu scapă decît muza lui Shakespeare, deoarece luase lecții de Înot În ocean. Și, În timp ce Will Începe lucrul la A 12-a noapte cu gîndul la femeia iubită, o vedem pe femeia iubită ajungînd la țărm cu rochia udă, apoi pășind cu Încredere pe continent. Începe imigrația. Și nu cu oricine, ci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toată câmpia din jurul meu, și dacă mi s-ar fi spus atunci că trebuie să mor într-un ceas, nu mi-ar fi părut rău. M-aș fi întins pe iarbă, mi-aș fi pus brațele sub cap și, privind oceanul acela albastru de deasupra mea, aș fi așteptat să se scurgă minutele fără să le număr și fără să le precipit, aproape fără să le simt. Nu știu ce măreție firească și inumană trăia atunci în mine. Aș fi făcut orice, deși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu nimic. Dac-ar fi altcineva cu noi În locul bețivului Ăstuia v-ar spune cît de cinstit sînt cu dumneavoastră. Știu că par o grămadă de bani, da’ și pe mine m-au costat tot atît. Nu poți pescui pe ocean dacă nu-ți cumperi cele mai bune instrumente. — Domnu’ Johnson, el zice că-s bețiv. Oi fi. Da’ vă zic că are dreptate. Are dreptate și e rezonabil cu ce cere. Nu vreau să vă fac dificultăți, spune Johnson În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu se mai lăsĂ pînĂ la fund, ci se Îndreptă și Înotă pînĂ aproape de apa caldă de la suprafață, trecînd de porțiunea unde era răcoroasă. Ciudat, ce haios era să Înoți pe sub apă și ce plictisitor să Înoți la suprafață. În ocean, da, e haios să Înoți la suprafață. Acolo te ține apa. Da’ ai și gustul Ăla sărat, care-ți face sete. Apa proaspătĂ de lac e mai bună. Exact cum e acum, În noaptea asta călduroasă. Ieși chiar sub marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Stephen Brat-Gilch. Hai că mă duc să sun. Nu sta prea mult. MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am avut ce-i face. Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna pe gît, pe cap. Ai păru’ tare ud. SĂ nu răcești, cu vîntu’ Ăsta. — Nu, nu cred. Dacă ne-am muta lîngă ocean ar trebui să mă tund mai scurt. Nu. — Ba-mi stă bine așa. Te-ai mira. Îmi place de mor cum e acum. Da, da’ cînd Înoți e nemaipomenit să ai păru’ scurt. — Da, da-n pat nu e. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, fata mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mai am cum să recuperez povestirile alea. Eram deja pe jumătate fericit că se pierduse romanul, pentru că Începeam deja să-mi dau seama, așa cum Începi să vezi bine pe deasupra valurilor atunci cînd o furtună este deplasată de vînt dinspre ocean spre mare, că puteam să scriu un roman mai bun. Dar povestirilor le simțeam lipsa ca și cum s-ar fi amalgamat În ele casa mea, slujba mea, singura mea armă, micile mele economii și soția mea. La fel era și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu știți ce e un deșert? Nu știți ce e cu Sahara? Un deșert e un pustiu în care nu crește nimic, nici un arbore, nici o floare, nimic. În care ființele vii o duc greu. Sahara e un deșert, adică un ocean vălurit de nisip fierbinte, de pe harta continentului african. Acolo călătorul se poate topi de căldură și de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]