14,286 matches
-
într-o lume în care numai poezia, deși multă, lipsește. Ea crede că poezia va învinge. Basileul, întru numele ei, Vasilica, e vehiculul care transportă, către noi, ceilalți, atât talentul, cât și viziunea... Deschid această carte cu distanță, cu un pic de frică, o deschid, undeva, sub lumina lunii. O închid la răsărit de soare...O să o mai deschid, da, o să o mai deschid... Am să deschid această carte pentru că e vorba de iubire. Vom spune, atunci ca și acum, că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer activ printre cei de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe front. Toate privirile se întoarseră spre Varga și în toate lucea o întrebare... Privirile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrea să mă prăpădească. In sfârșit, ieri, de frică, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, bătîndu-mă în piept, firește, că sunt nevinovat, că... M-a ascultat, m-a ascultat și la urmă mi-a zis, fără pic de imputare, înțelegi, mi-a zis: "Știu... Așa vin nenorocirile asupra oamenilor..." Și atâta tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, în sfârșit, prietenește!... Ba se vede că a prins și simpatie de mine, căci azi-dimineață iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și dovedească indulgența față de un erou, răspunse prietenește: ― Da, da... te ascult... Un erou... cum nu... toată bunăvoința... În clipa aceasta Bologa simți lămurit că îndrăzneala lui e zadarnică și avu o șovăire. Pe frunte îi răsări o cununiță de picuri fierbinți. Ca să câștige timp sau să se liniștească, tuși puțin și plecă fruntea. Pe urmă își redobândi încrederea și, pironindu-și ochii cu hotărâre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat: ― Știu, excelență... am aflat că divizia noastră, peste câteva zile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i dădu răgaz să se nască... Apoi i se păru că răpăiala picurilor de ploaie se mulcomește, treptat, prefăcîndu-se într-un zgomot dulce, fâșâitor, ca zborul porumbeilor, din ce în ce mai dulce, strecurîndu-i în inimă o vrajă dureros de alinătoare. Apoi deodată începu să se clatine și să se înalțe, purtat parcă pe aripi de cântece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie să scrie un testament definitiv... Acuma, din moment în moment, poate să vie pretorul, să-i citească niște paragrafe și să-l anunțe că la ora cutare va muri negreșit, cu deplină siguranță, fără pic de nădejde. Iar la ora hotărâtă, precis, niște oameni vor sili sufletul său tânăr să se despartă de trup pentru totdeauna, la o oră precisă... Acuma, când va sfârși scrisoarea, va ști că mâinile care au scris-o nu vor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și totuși, într-o zi fermecătoare de mai, stătusem alături de el, “făcusem istorie”, cum îi plăcea lui să spună. Murisem și înviasem de o mie de ori, simțeam că mă prăbușesc, încercam să-l ating așa, din greșeală, măcar un pic, să-i simt bătăile inimii, să-i aud răsuflarea divină și să-l ador pentru eternitate! Aș fi vrut să-l privesc necontenit, în nemărginită contemplație, să-i sărut doar ochii, în demonica lor strălucire și să-l ascult ore
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu degetele. Cucăi, cucăi, Gicule, nu mai ții la băutură... Mă, și-altădată ne duceai pe toți pe brațe, la neveste, și ziceai doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Discuția din această seară se poartă În jurul cipurilor din pașapoartele biometrice. Gicu este complet indiferent la subiect și fredonează alături de Nelu Ploieșteanu Afară plouă și varsă, dă-mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă... Hai, bă, Sandule, că ne strici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fie, cu șprițul sub nas și fără aspiratoare prin zonă... 25.04.2009 Gripa porcină... Și să știi, Sandule, că eu urmăresc cu alți ochi toți porcii pe care Îi Întâlnesc În ultima vreme... Privirea lui Gore se oprește un pic mai mult decât ar fi necesar asupra lui Sandu Șpriț, motiv pentru care acesta ridică degetul mijlociu al mâinii drepte și clatină capul, făcând pe Îmbufnatul. Din bucata mea de pâine am hrănit un om și-un câine, câinele mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
asta! Gicu râde cu gura până la urechi. Las’ că dă el un rând, două, că trebuie să facă și cinste. Nu facem toți așa? Doar n-o să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să fim conservatori. Criza vine, trece, se fandosește un pic și gata, viața merge Înainte, berea tot bere va fi. Da, da’ mai scumpă, murmură Șpriț. Nu vedeți, bă, că se scarpină lumea În fund, Își roade lumea de sub unghii și așteaptă ziua de mâine cu inima-n chiloți? Vine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
toarnă un pahar și Îl salută pe unul care tocmai s-a așezat la altă masă. Apoi revine la povestea lui. Da, și așa... Udrea era În alb. Pe șantier. Avea taior pe ea, parcă s-a mai Îngrășat un pic sau o dezavantaja casca de protecție. Mă, și unde nu văd eu la ea niște cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
țigara și mijește ochii. Sandule, tu prost nu ești, dar știi să pari. Ai mare talent, trebuie să te faci actor, erai mai tare ca dicaprio, alpacino și hecmăn la un loc. Cred că și deniro ar fi fost un pic invidios pe tine, da’ numai un pic, că deniro are talent cu caru’. El și cu hopkins sunt de belea. E mare șmechereală cu semnăturile alea, ce crezi tu, imediat faci rost de ele. Dacă vreau, și eu le strâng
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu ești, dar știi să pari. Ai mare talent, trebuie să te faci actor, erai mai tare ca dicaprio, alpacino și hecmăn la un loc. Cred că și deniro ar fi fost un pic invidios pe tine, da’ numai un pic, că deniro are talent cu caru’. El și cu hopkins sunt de belea. E mare șmechereală cu semnăturile alea, ce crezi tu, imediat faci rost de ele. Dacă vreau, și eu le strâng. Candidez la președinție, Gicu va fi purtător
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lu’ fraza de ne stă vinu-n gât... Gicuță, tată, de când cu proiectul intitulat porc pe masă observ că te-ai emancipat. O să ne obligi să ascultăm muzică de cameră și să vezi cum te excludem din decor... Chiar nu ai pic de rușine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunță simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce ești... Afară plouă din ce În ce mai tare, iar cheflii noștri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lacrimile... Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături și președinte te facem. Pe Gicu Îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină și degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit... Panaramă știți să faceți, da’ la vot nu vă deplasați. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă... Vorbește mult, prost și fără rost, iar la fapte dispare... Ce vremuri am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fierul către magnet: pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă atragi, dar nu ești destul de tare să mă ții! Bă, asta e tare, asta cu magnetul e tare de tot, sare Gore de la masă. O să schimb un pic ideea lui Nice, că sigur nu se supără dacă nu mai stă la noi În cartier, și o să zic pe invers. I-o spun lu’ nevastă-mea, ca să se oftice!!! Mă atragi, mami, da’ nu poți să mă ții!!! Să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și vertebrala de plastelină, minte ce-i mai trebuie? Bă, pui și tu niște Întrebări... Ia dați televizorul ăla mai tare, că iar bagă aia blondă benzină În loc de motorină! 21.06.2010 Inamicul Public Sandu Șpriț apare la cârciumă un pic după miezul zilei. Are Într-unul din buzunare un ziar și este nebărbierit, ceea ce dă de gândit celorlalți cheflii. Gore stă cu picioarele Întinse pe sub masă, În timp ce Gicu tocmai revine de la bar cu două halbe În mână. A vrut să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu vinovăția la purtător. Ho, nu te repezi, Îți explic eu ce vreau să spun, tu pune Tămâioasa În pahar și simte-te bine. Și noi vrem să ne simtem bine, ca să zic așa, Însă mie mi se face un pic de jenă. Băi, Sandule, hai să lăsăm brendul național, că vorbirăm despre el cu altă ocazie, ce-a fost, a fost, Elenuca e fâșneață și știe pe unde se scoate cămașa de noapte. Hai să lăsăm impozitarea maneliștilor, fiindcă aici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
prin ograda portocalie, sunt tot felul de evenimente, nu e vina noastră. Nu mai ofta de parcă ți-ai pierde virginitatea. Și nu mai da ochii peste cap, ca Roberta la vot. Da, Sandule - Gore umple paharele În timp ce vorbește, varsă un pic de vin și pe fața de masă, Însă Șpriț nu ia În seamă păcatul -, nu mai ții minte cum ai venit și ne-ai anunțat pe toți că așa nu mai merge și că te retragi din politică? Pământul nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui, pune paharul pe masă cu un gest nervos, apoi se face că deschide gura. Cei doi pun mâna pe halbe, ca să nu se verse. Iar Sandu mijește ochii. Tot timpul vă fac. Iar v-am făcut. Mai aveați un pic și vă dădeați cu halbele În cap. Ce dracu` aveți, mă, n-ați mai auzit de constituție? Tot la nivelul carnet pecere ați rămas, n-ați evoluat, degeaba s-a agitat darvin cu teoria lui. Gore și Gicu se relaxează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ureche-i clar: "Vai vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
clar: "Vai vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus 15Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se înneacă Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi, un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună și ele vor muri! O rai al tinereți-mi, din care stau gonit! Privesc cu jind la tine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]