9,887 matches
-
1818 a fost director al Bibliotecii Publice a Universității, extinzându-și înainte de toate colecția de cărți antice. În 1831 Biblioteca a avut în posesie peste 133 de mii de volume- a fost între timp cea mai mare bibliotecă din ținuturile poloneze. În anul 1819, Linde a strâns, Între timp, din biblioteca instituției bisericești 50 mii de volume. În plus, a fost președintele Diocezei Luterane (1828-1837), președintele Bisericii Protestante Luterane (1813-1819) și deputat în Parlamentul polonez între 1818 și 1820. Munca științifică
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
cea mai mare bibliotecă din ținuturile poloneze. În anul 1819, Linde a strâns, Între timp, din biblioteca instituției bisericești 50 mii de volume. În plus, a fost președintele Diocezei Luterane (1828-1837), președintele Bisericii Protestante Luterane (1813-1819) și deputat în Parlamentul polonez între 1818 și 1820. Munca științifică a lui Linde apărută după 1815 a fost de o mare însemnătate pentru acel timp- în care au apărut articole „Despre literatura rusă” (1815-1816), „Despre statutul limbii ruse lituaniene” și mesajul depre tiparul apărut
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
clasa III din partea țarilor Alexandru I și Mikołaj I. În 1816 a primit medalia de aur oferită în dar de către societate pentru Dicționarul de limba polonă; în 1842 a primit cu ocazia jubileului medalia de aur fondată de către autoritățile Regelui Polonez. A murit în 1847 și a fost îngropat în cimitirul evanghelic-luteran din Varșovia (aleea 1, nr. 12) Soțiile: Linde a avut doisprezece copii, dintre care 8 au murit în copilărie. Fetele care au rămas, Louis Dominika Eleonora (1815-1900); soția arhitectului
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
balaurul, dar Krakus i-a dat un miel otrăvit, care a ucis balaurul. Orașul a fost liber să înflorească. Oasele dragonului, cel mai probabil de la un mamut, sunt expuse la intrarea în Catedrala Wawel. Înainte de a se fi format statul polonez, Cracovia a fost capitala triburilor de Vistulanilor, subjugați pentru o perioadă scurtă de Moravia Mare. După ce Moravia Mare a fost distrusă de către maghiari, Cracovia a devenit parte a Regatului Boemiei. Prima apariție a numelui orașului în evidențele istorice datează din
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
a fost un centru important al comerțului. Clădirile din cărămizi au fost construite, inclusiv Castelul Regal Wawel cu rotonda Sf. Felix și Adaukt, biserici construite în stil romanic, o catedrală, și o bazilică. În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez. În 1079 pe o colina din apropiere Skalka, Episcopul de Cracovia, Sf. Stanislau de Szczepanów, a fost ucis din ordinul regelui polon Bolesław II cel Curajos. În 1138, conform testamentului lui Bolesław III Gură strâmbă, Cracovia a fost numită provincie
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Magdeburg. În 1259, la 18 de ani de la primul raid, orașul a fost din nou distrus de mongoli. Un al treilea atac, deși fără succes, a urmat în 1287. În anul 1311 a avut loc Rebeliunea primarului Albert împotriva regelui polonez Vladislav I. Aceasta a implicat mai mult cetățenii vorbitori de limbă germană din Cracovia, care, ca urmare, și-au abandonat ambițiile lor politice. Cu toate acestea, rebeliunea a costat Polonia orașul Gdansk (Danzig), care a fost preluată de Ordinul Cavalerilor
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Austriac și Regatul Prusiei. Cucerită, Cracovia a devenit parte a provinciei Galiția din Austria. În 1794, în Piața Cracovia Tadeusz Kościuszko a inițiat o revoltă de independență, Insurecția lui Kościuszko. Armata prusacă a înfrânt revolta, și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase și perlele au fost însușite în Berlin. Când Napoleon Bonaparte, împăratul Imperiului francez, a capturat ceea ce
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
din Cracovia. Revolta nu a reușit să se răspândească în afara orașului în Polonia, și a fost înfrântă, ducând la crearea Marelui Ducat de Cracovia de către Imperiul Austriac. După Războiul Austro-Prusac din 1866, Austria a acordat autonomie parțială Galiției, făcând limba poloneză, o limbă a guvernării și stabilind o dietă provincială. Această formă de dominația austriacă a fost mult mai binevoitoare decât cea exercitată de Rusia și Prusia, Cracovia a devenit un simbol național polonez și un centru de cultură și artă
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
a acordat autonomie parțială Galiției, făcând limba poloneză, o limbă a guvernării și stabilind o dietă provincială. Această formă de dominația austriacă a fost mult mai binevoitoare decât cea exercitată de Rusia și Prusia, Cracovia a devenit un simbol național polonez și un centru de cultură și artă, cunoscut frecvent ca "Atena poloneză" (Polskie Ateny) sau " Mecca poloneză". Mai multe comemorări importante au avut loc în Cracovia în perioada 1866-1914, inclusiv aniversarea a 500 de ani de la Bătălia de la Grunwald în
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
și stabilind o dietă provincială. Această formă de dominația austriacă a fost mult mai binevoitoare decât cea exercitată de Rusia și Prusia, Cracovia a devenit un simbol național polonez și un centru de cultură și artă, cunoscut frecvent ca "Atena poloneză" (Polskie Ateny) sau " Mecca poloneză". Mai multe comemorări importante au avut loc în Cracovia în perioada 1866-1914, inclusiv aniversarea a 500 de ani de la Bătălia de la Grunwald în 1910, în care renumitul pianist Ignacy Paderewski a dezvăluit un monument. Pictori
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Această formă de dominația austriacă a fost mult mai binevoitoare decât cea exercitată de Rusia și Prusia, Cracovia a devenit un simbol național polonez și un centru de cultură și artă, cunoscut frecvent ca "Atena poloneză" (Polskie Ateny) sau " Mecca poloneză". Mai multe comemorări importante au avut loc în Cracovia în perioada 1866-1914, inclusiv aniversarea a 500 de ani de la Bătălia de la Grunwald în 1910, în care renumitul pianist Ignacy Paderewski a dezvăluit un monument. Pictori, poeți și scriitori din această
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
poeți și scriitori din această perioadă, care trăiau și lucrau în oraș, printre care se numără Jan Matejko, Stanisław Witkiewicz, Jan Kasprowicz, Juliusz Kossak, Wojciech Kossak, Stanisław Wyspiański și Stanisław Przybyszewski. Cei doi din urmă au fost lideri ai modernismului polonez. Sfârșitul de secol în Cracovia, chiar și sub ocupație, a fost faimosul centru de renaștere națională poloneză și cultură, dar orașul în această perioadă a devenit o metropolă modernă. În 1901 în oraș s-a instalat apă curentă și orașul
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Matejko, Stanisław Witkiewicz, Jan Kasprowicz, Juliusz Kossak, Wojciech Kossak, Stanisław Wyspiański și Stanisław Przybyszewski. Cei doi din urmă au fost lideri ai modernismului polonez. Sfârșitul de secol în Cracovia, chiar și sub ocupație, a fost faimosul centru de renaștere națională poloneză și cultură, dar orașul în această perioadă a devenit o metropolă modernă. În 1901 în oraș s-a instalat apă curentă și orașul a asistat la introducerea primelor tramvaie electrice. (Primele tramvaie electrice Varșovia a circulat în 1907.) Dezvoltarea politică
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
cincisprezece ani, de la aprox. 91.000 la 183.000 în 1915. Trupele ruse au asediat Cracovia în prima iarnă a Primului Război Mondial, și mii de locuitori au părăsit orașul refugiindu-se în Moravia și alte locuri mai sigure. În timpul războiului Legiunile poloneze conduse de Józef Piłsudski au luptat pentru eliberarea Poloniei, în alianță cu trupele austriece și germane. Austro-Ungaria și Germania au pierdut războiul, dar termenii Tratatului de la Versailles (1919) a stabilit primul stat polonez suveran de peste un secol. Între cele două
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
alte locuri mai sigure. În timpul războiului Legiunile poloneze conduse de Józef Piłsudski au luptat pentru eliberarea Poloniei, în alianță cu trupele austriece și germane. Austro-Ungaria și Germania au pierdut războiul, dar termenii Tratatului de la Versailles (1919) a stabilit primul stat polonez suveran de peste un secol. Între cele două războaie mondiale Cracovia a fost, de asemenea, un important centru cultural și religios evreiesc (a se vedea: Sinagogi din Cracovia), cu mișcarea sionistă relativ puternică în rândul populației evreiești din oraș. La debutul
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
evreiască a fost prima dată trimisă în gheto și mai târziu ucisă. Două lagăre de concentrare majore au fost construite de lângă Cracovia, cel de la Płaszów și Lagărul de concentrare Auschwitz, la care au fost trimise mai mulți polonezi și evrei polonezi. Evenimente specifice legate de ghetoul evreiesc din Cracovia și lagărele de concentrare apropiere au fost descrise în Lista lui Schindler (film), bazat pe o carte de Thomas Keneally, "Arca lui Schindler". O idee popularizată în Republica Populară Polonă controlată de
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
rapid a armatelor sovietice, Cracovia ar fi scăpat de distrugerea planificată în timpul retragerii germane. Există mai multe versiuni diferite ale ideii. În conformitate cu versiunea de bază a unor declarații sovietice mareșalul Ivan Konev a pretins că a fost informat de către patrioții polonezi de planul german și a depus efort de a salva Cracovia de la distrugerea comandând un atac fulger asupra orașului în timp ce în mod deliberat nu a tăiat germanilor drumul de retragere și în sprijinirea atacul nu a folosit aviație și artilerie
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Cracovia de la distrugerea comandând un atac fulger asupra orașului în timp ce în mod deliberat nu a tăiat germanilor drumul de retragere și în sprijinirea atacul nu a folosit aviație și artilerie. Credibilitatea acestor idei a fost pusă la îndoială de către istoricul polonez Andrzej Chwalba care nu găsește nicio dovadă fizică a planului german pentru distrugere și nicio dovadă scrisă care arată că Konev a ordonat atacul cu intenția de menținere a orașului. El descrie strategia lui Konev ca una obișnuită - doar că
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
(n. 29 ianuarie 1962, Sulechow) este o scriitoare poloneză, eseistă, autoare de scenarii, poetă, psihologă, laureată a Premiului Literar Nike (2008). a fost crescută în Sulechow, ulterior venind cu părinții în Kietrz, unde a terminat liceul C.K. Norwid. A absolvit psihologia la Universitatea din Varșovia. În timpul studiilor a avut
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
își prezintă operele. Din 2008 își continuă activitatea de compunere a scrierii sale la Universitatea Opole. Olga Tokarczuk face parte din partidul Zieloni 2004 și este membru al redacției „Critica politică”. Distinsă cu câteva premii, cum ar fi Premiul Asociației Poloneze a Editorilor de carte, Premiul Fundației Kościelski (1997), Pașaportul Politicii precum și câteva nominalizări la Premiul Literar NIKE, de patru ori laureată a premiului Cititorilor NIKE. În 2008 este recompensată pentru prima dată cu acest premiu de către juriu. A debutat în
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
juriu. A debutat în 1979 în revista „Na przelaj”, unde sub pseudonimul de „Natasza Borodin” și-a anunțat prima nuvelă. În calitate de scriitoare de nuvele a debutat în 1993. Între timp a editat „Călătoria oamenilor Cărții”. Cartea a câștigat premiul Asociației Poloneze a Editorilor de Carte. În 1995 a apărut al doilea roman al autoarei, „E. E”. Cartea povestește maturizarea unei fete care dintr-odată dobândește capabilități paranormale dar, pe care în mod egal și subit le pierde. Romanul „Străveacul și alte
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
Partidul Muncitorec Polonez (în limba poloneză: Polska Partia Robotnicza, PPR) a fost un partid comunist din polonez care a funcționat din 1942 până în 1948. El a fost înființat în încercarea de reconstituire a Partidului Comunist Polonez și a dispărut după unirea cu Partidul
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
Partidul Muncitorec Polonez (în limba poloneză: Polska Partia Robotnicza, PPR) a fost un partid comunist din polonez care a funcționat din 1942 până în 1948. El a fost înființat în încercarea de reconstituire a Partidului Comunist Polonez și a dispărut după unirea cu Partidul Socialist Polonez din
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
Partidul Muncitorec Polonez (în limba poloneză: Polska Partia Robotnicza, PPR) a fost un partid comunist din polonez care a funcționat din 1942 până în 1948. El a fost înființat în încercarea de reconstituire a Partidului Comunist Polonez și a dispărut după unirea cu Partidul Socialist Polonez din 1948, când cele două au format Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Soarta Partidului Comunist Polonez a fost decisă de Iosif Vissarionovici Stalin. În 1938, Stalin a declanșat epurarea în cadrul Partidului Comunist
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
limba poloneză: Polska Partia Robotnicza, PPR) a fost un partid comunist din polonez care a funcționat din 1942 până în 1948. El a fost înființat în încercarea de reconstituire a Partidului Comunist Polonez și a dispărut după unirea cu Partidul Socialist Polonez din 1948, când cele două au format Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Soarta Partidului Comunist Polonez a fost decisă de Iosif Vissarionovici Stalin. În 1938, Stalin a declanșat epurarea în cadrul Partidului Comunist Polonez, după modelul aplicat în Partidul Comunist (bolșevic) al
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]