9,648 matches
-
o tobă bună nu trebuie să lovești cu putere. (Copilului care a Înțeles o privire mustrătoare nu trebuie să-i ții apoi prelegeri de morală.) Paza bună trece primejdia rea. (Cei prudenți rareori greșesc: „Răul prevenit e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un om prevenit face cât doi”.) Cine suflă-n foc Îi sar scânteile În ochi. (Cine se amestecă, de exemplu, În certurile sau dușmăniile altora se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Slăbiciunea forței este de a nu crede decât În forță.” (P. Valéry) Cine seamănă vânt culege furtună. (Atitudinile voit arogante sau malițioase nu fac altceva decât să trezească revolta și dorința de răzbunare din partea celor a căror demnitate a fost rănită. Numeroase proverbe surprind această circularitate a reacțiilor de răspuns la răul produs În mod intenționat: „Rău faci, rău găsești”; „Dacă faci ce nu trebuie, va trebui să auzi ce nu vrei”; „Nu vorbi vorbe-ncurcate,/ Ne-nțelese-ntunecate”; „Nu face
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lumii așa cum gândești și așa cum ești de fapt. Totuși uneori trebuie să recurgem și la un compromis de bun-simț, ca de exemplu atunci când acceptăm să nu Întrebăm ceva sau să nu spunem un lucru care, prin sinceritatea lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de felul În care a ajuns prietenul său, Martins hotărăște atunci să colaboreze cu poliția și să-l atragă Într-o capcană, stabilind o altă Întâlnire. Însă Lime reușește să se strecoare În rețeaua subterană de canalizare, acolo unde este rănit de poliție și Martins Îl ucide pentru a-i pune capăt suferinței, după care pleacă din nou În Viena Însoțit de Anna. Firul narativ principal, polițist, este dublat de un altul, mai amuzant, care se concentrează pe activitatea profesională a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
suferim. Și, În aceeași măsură În care nu suportă Martins criticile Îndreptate către romanele scrise de maeștrii săi, tot așa cuvintele care lezează ușor cărțile din bibliotecile noastre interioare, luându-se de ceea ce a devenit o parte din identitate, ne rănesc unori până În adâncul sufletului. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL II ÎN FAȚA UNUI PROFESOR ÎN CARE SE CONFIRMĂ, CU CEI DIN FAMILIA TIV, CĂ, RISCÂND SĂ-I DEZAMĂGIM PE SPECIALIȘTI, NU-I DELOC NECESAR SĂ FI DESCHIS O CARTE CA SĂ AI
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și nu poate fi transpusă În nici o altă limbă. Pentru autor, deziluzia riscă să fie și mai mare pentru că este stârnită de descoperirea distanței de nepătruns care ne separă de ceilalți. Am putea să spunem, astfel, că șansele de a răni un scriitor când vorbim despre cărțile lui sunt cu atât mai mari cu cât Îl apreciem mai mult. În afara obișnuitului motiv de satisfacție pe care Îl poate da senzația de concordanță, efortul de a fi mai precis În enunțarea rațiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În mocirla de unde păruse să iasă. La apogeul vieții de cuplu cu Valérie, aflat iar În Thailanda, de Revelion, Michel este surprins de islamiști mascați care mitraliază turiștii occidentali veniți În cadrul unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie moare, Jean-Yves e rănit grav, iar protagonistul scapă cu cîteva zgîrieturi. El tocmai găsise soluția Îmbunătățirii activității companiei Aurore, el, și nu cei doi angajați - Valérie și Jean-Yves - prin organizarea unor excursii În scopuri libidinale. Utopia se năruie. Organizațiile islamiste de extremă pun capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al propriei creații. La drept vorbind, spune scriitorul cititorului, eu nu creez, ci semnific, după care semnez. Povestea de iubire a lui Jauffret e Înainte de toate o poveste inventată, fictivă tocmai În cruzimea a ceea ce povestește. Pentru a nu-l răni prea tare pe cititorul care voia versosimilul și căruia, cinstit, Jauffret Îi oferă adevărul, metoda e simplă și eficace. Încă de la Sur un tableau noir, din 1993, Jauffret Își scrie povestirile la condițional prezent: „Ea ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau chiar să cîștige, ele se achită perfect, profesionist, de această sarcină. În cel mai bun roman al său, Loin d’Odile (1998), eroul, părăsit, iar, de iubită, Își trece de urît cu o muscă asupra căreia proiectează toată sensibilitatea rănită de fosta iubită. Nici faptul că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță la prada prea ușoară și se relansează cu elan
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fac ca vorbele lor, odată rostite, să se repercuteze cu o forță înzecită. Între zidurile casei, oamenii se sfâșie între ei, nesocotind nici măcar una dintre regulile conduitei burgheze și, deopotrivă, ale limbajului: aici totul este direct, brutal. Totul încearcă să rănească, în numele unui refuz al simulării, dar și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru mai potrivit pentru această distrugere reciprocă, violentă și necruțătoare, decât spațiul închis al unui interior fără guri de aerisire și fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
bunăoară, ipostaza lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a cavalerului, a prințului din Levant care "a văzut idei". Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând un sentiment nostalgic: "Eu am plecat din munte prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea în metamorfoze. Poeta se întoarce la ere primare, la credințe magice, la o lume fantastică, căreia îi lipsește feericul și este dominată de grotesc și de macabru ("Foca verde"): "Tăcerile necoapte sunt prea verzi/ Vitele se bat și se rănesc,/ în răni se înșurubează viermii/ Soarele e dud, e nefiresc." Lumea Floricăi Mitroi este mișcată "forțat" pe o imensă scenă, într-un repertoriu de măști ce râd și merg forțat: "Venirea clovnului va fi pur formală/ A râs forțat, a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conturează un alt timp " Dar de multă vreme caii sunt trântiți viclean/ și amestecați cu furcile în cazane". Se observă tendința spre descriptiv a acestor "poeme barbare", cu vocabule dialectale 2, cuprinzând o lume de obiecte care se înfruntă, se rănesc, până scot scântei, astfel că ai sentimentul că te miști într-un univers incendiat în care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și mai adânc în folclor. Poetul evocă datini și obiceiuri specifice satului. Cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tocmai pe acestea?" Tratăm întrebarea fundamentală numărul doi cu atenție deosebită. Trebuie să știți că denumirile preparatelor culinare conțin foarte multe capcane*. Eu m-am păcălit de prea multe ori și am suferit enorm. Orgoliul meu de învingătoare a fost rănit grav la fiecare eșec și nu puține au fost momentele în care m-am gândit să abandonez lupta și să dau fuga la restaurant ori să comand ceva bun de mâncare pentru acasă. Durerea și umilința care mi-au presărat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană” și „a fi rănit”. În primul caz este vorba de o durere bruscă, resimțită ca o atingere, ca o ruptură a echilibrului dintre persoană și mediu. Omul se simte atins el Însuși În unitatea sa corporală de un pericol care Îi amenință existența. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are o mare importanță și trebuie studiată de psihologia Morală, o reprezintă refuzul dăruirii sau furtul Între persoane apropiate. Ele reprezintă tot o formă de „relații interpersonale”, dar a căror natură este opusă principiilor morale, constituind acțiuni imorale care frustrează, rănesc și provoacă durere celor angajați În această legătură reciprocă. Să ne oprim un moment asupra lor. Refuzul dăruirii este un act grav, ofensator. El are, din punct de vedere psihologic și moral, semnificația unui act de frustrare. Este expresia cinismului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gangurile și curțile: s-a făcut o somație de împrăștiere, după ce toate drumurile au fost închise și măcelul a început. Un măcel groaznic cum rar se întîmplă. Cîți au murit? 50, 80, 100 sau mai mulți? Cîte sute au fost răniți? Nu s-a știut niciodată și nu se va ști niciodată. Chinurile pe care le-au îndurat cu toții acei scăpați cu viață sau cei luați de-acasă sau de pe stradă, au întrecut tot ce-și poate închipui mintea omenească”5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deces, a unor desfigurări permanente, sau compromiterea unor relații interpersonale importante), ei au constatat că majoritatea bolnavilor au ajuns să pună întrebări în legătură, cu situația lor viitoare, cu consecințele răului pe care le anticipau (ex. „Cât de periculos sunt rănit?”, „Voi rămâne desfigurat?” etc). Conceptul de neliniște joacă si el un rol important în teorii le „stresului” și ale „frustrației”. Aceste două fenomene sunt întotdeauna studiate împreună, deși sfera lor, așa cum am văzut, nu coincide decât parțial, răspunsul emoțional comun
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
renunțe la hotărârea luată. Mai mult chiar, amenință că a doua zi la lua drumul mării cu trupele sale și se va întoarce la căminul său, preferând „o bătrânețe obscură unei glorii nemuritoare”. Va trebui ca un alt eveniment să rănească și mai brutal amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a lui Patroclu, față de care Achille nutrea o prietenie absolută. Dar, din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie,/ Ca jertfa răsărind blând pe altare. // Tăcerea rănii clipa ți-o supune, / Te-nchidă-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu mîinile și umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu putea reține mai nimic; puneți pe ea o rochie primită de pomană care nu-i venea deloc, aranjați-i pieptul în ceva foarte strîmt care o rănea pe sub subsiori; agățați-i la gît un colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l în vîrful capului, strîns bine sub o tocă de pînză neagră și veți avea în față biata creatură
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bază dorința lui Glenn McWaters de a găsi o activitate care să îi permită unei persoane cu anumite afecțiuni să regăsească în apă gesturile și senzațiile unui alergător. Unele surse povestesc despre un eveniment din viața McWaters, când acesta, venind rănit din războiul din Vietnam ca urmare a unui accident de avion și nedorind să accepte diagnosticul dat de doctori, a început un program de reabilitare în piscină, moment în care i-ar fi venit și această ideea, de a alerga
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
un film violent, cu bătăi, lovituri de cuțit și împușcături, iar pe de altă parte, un program sportiv. Apoi i-au dus pe toți într-o cameră în care se afla un pupitru cu două butoane: pe unul era scris „rănește”, iar pe celălalt, „ajută”. Apăsând pe unul dintre aceste butoane, ei aveau posibilitatea să rănească sau să ajute un copil care se juca într-o cameră alăturată. Butonul „rănește” avea efectul de a arunca o flacără spre copil, arzându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]