9,634 matches
-
între oameni și a trebuit să meargă cu ei. Astfel, a mers în perioada guvernării intelectualilor, 156 profesorului Nicolae Iorga și a fost prefect de Tutova. În anul 1912 fusese însă și cu conservatorii, nu numai ca director al ziarului Răsăritul, dar și la concursul din 27 martie 1913 pentru ocuparea scaunului de institutor în Consiliul general, unde „domnul Gh. Ionescu Tutoveanu, conservator, a obținut 16 voturi, nefiind ales.” * „... Îmi place sufletul lui și‐mi place înfățișarea care i‐l cuprinde
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
său personal; cel de al treilea tot un conservator, se dădea drept ocrotitorul țăranului și apărătorul libertății politice. Bârlădenii nu aveau decât să se bucure că Steaua la Bârlad aprinsese chiar de ziua învierii Domului, „cu cei trei Crai de la răsărit", iar la rubrica „Cronică", același ziar, sub semnătura „Glumici', chiar făcea glume pe seama noii apărute „Steaua" de la Bârlad: „Stea frumoasă, luminoasă/ De la Dumnezeu trimeasă..." Că treaba cu Steaua nu era deloc o glumă pentru liberalii din Bârlad, Paloda din 4
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai profundă, cu atât e mai liniștită. Cunoștea ca nimeni altul istoria Șuletei și a împrejurimilor. De la el știu că pe moșia lui Manolache Costache Epureanu Șchiopu, a boierilor Ieremia, mai încoace, în partea de miazăzi a satului și de răsărit a pârâului ce curge dinspre Șuletea spre Murgeni ar fi existat o așezare omenească, dovedită de hârburile și monedele vechi găsite aici. Acestei așezări i se zicea Brăițenii de Jos. Dacă Șuletea a dat în timp atâția oameni de carte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Timp........................................... ...............109 Obiectiv ............................................... ..............109 Ogorul ............................................... ................111 Opinia Bârladului ..............................................1 11 Paloda ............................................... ................111 Păreri ............................................... .................119 Păreri Tutovene ............................................... ..123 Păreri tutovene ............................................... ...126 Păreri tutovene ............................................... ...127 Progresul ............................................... ............130 Propaganda conservatoare .................................132 Praștia........................................ .......................137 Rulmentul ............................................... ..........138 Rulmentul - 25 ani de la făurirea.......................149 Rulmentul ............................................... ..........150 Răsăritul ............................................... ............151 România Mare ............................................... ....157 Secerea........................................ ......................159 Semănătorul.................................... ..................160 466 Semănătorul.................................... ..................165 Sentinela ............................................... ............169 Spiritismul ............................................... .........169 Steaua......................................... ......................172 Statutele societăților... .......................................173 Steaua Tutovei........................................ ...........174 Steagul Roșu ............................................... ......175 Straja neamului....................................... ..........194 Suveica Tecuciului..................................... ........194 Șarja ............................................... ..................194 Școala Bârlădeană .............................................19 5 Școlarii tutoveni
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru care încercări de reformare radicală, precum cele ale lui Timotei Cipariu sau Aron Pumnul, au fost refuzate, în vreme ce inițiative similare au învins la poporul maghiar sau la cel norvegian. Blaga nu se exprimă în legătură cu limba literară neogreacă, realizată în răsăritul european printr-o contribuție individuală și cu priviri insistente spre trecut, probabil fiindcă nu se încadrează în teoria sa. Apoi, faptul că limba literară românească nu s-a emancipat de influența insistentă a limbii populare nu poate constitui un merit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din est, presiune ce nu se va opri decât la jumătatea secolului la XIV-lea (linia ce va separa după această epocă germanii de slavi nu se va mai modifica până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Expansiunea spre răsărit este tot consecința acestei bătălii și, într-o perioadă foarte scurtă, edifică politica lui Otto I față de mărcile de graniță. În acest fel, transformările preconizate de suveran privesc și "marca răsăriteană" (Ostmark), care reprezintă etapa premergătoare formării Austriei (Österreich). Expansiunea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
interpretarea lui Th. Nägler, op. cit., p. 39. 102 Jacques Le Rider, Mitteleuropa, Iași, 1997, pp. 31-32. Th. Nägler, op. cit., p. 49. 103 Jacques Le Rider, op. cit., p. 34. Literatura sovietică a numit acest proces ca "agresiune a feudalilor germani împotriva Răsăritului" (Istoria diplomației, I, p. 145.) 104 Th. Nägler, op. cit., pp. 20-21. 105 Ibidem, p. 21. Mary Fulbrook, op. cit., p. 26. 106 Th. Nägler, op. cit., pp. 42, 66. 107 Gh. Bichicean, Congregațiile generale în Transilvania voievodală, Ed. CH Beck, 2008, pp.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Filosofie din București, B. este un timp inspector în județele Ismail și Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
află pe malul stîng al aceluiași fluviu va rămîne sub stăpînirea absolută și incontestabilă a Imperiului rus". Cum precizează și Neagu Djuvara în volumul menționat, "nu am fost dintotdeauna vecini cu rușii. Am fost vecini cu rutenii și, mai la răsărit, dincolo de stepe multă vreme pustii, cu cazacii, dar rușii moscoviți abia după Petru cel Mare au început să se apropie de Marea Neagră, și, în toate războaiele pe care le-am pomenit, de fiecare dată înaintează, ocupînd ținuturi odinioară dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. E locul unde rege este Sufletul, căruia, la Edgar Poe, îi corespunde cîmpul strict al poeziei. Își dorește ca stilul poeziei blagiene să fie intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei. Răsăritul crailor ("Ultima oră", 1 mai 1929) este o înălțătoare laudă întru marea carte mateină. "Niciodată, spune poetul, piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ucenicului Grigore despărțirea sufletului de trup. Odată împlinită despărțirea, îngerii însoțesc prin vămi sufletul cuvioasei: "Deci ridicînd aceia picioarele lor cele în chipul fulgerului, au zburat la înălțime ca norii cînd îi gonește vîntul, și țiindu-mă au alergat sus spre răsărit. Și acolo am ajuns la vama grăirii de rău pre altul, adică a osîndirii și clevetirii". Cu plățile și rugăciunile Sf. Vasile cel Nou și ajutorul îngerilor va fi eliberată de demoni și urcă la următoarea vamă. Cele 24 de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
demoni și urcă la următoarea vamă. Cele 24 de vămi sînt redate sintetic și în lucrarea masivă a Protosinghelului Nicodim Măndiță Calea sufletelor în veșnicie. Vămile văzduhului (vol. I, II), Editura Lumină din lumină, Biblioteca Ortodoxiei f.a.: "Sufletul îndreptîndu-se spre răsărit, pe calea cerului, întilnește întîia vamă, unde spiritele cele rele, după ce au oprit Sufletul însoțit de bunii îngeri, îi înfățișează păcatele sale prin cuvînt, vorbe deșarte, convorbiri zadarnice, vorbe obscene, batjocori, luarea în rîs a lucrurilor Sfinte, cîntece lumești, cîntări
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
năvoadele Îngrămădite pe chei. Când ornicul primăriei a bătut amiaza În spatele lui, s-a așezat sub umbrarul barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a zămisli călăi nu-i mare lucru. Dar să vedem cine-i frumosul care vede asta și-o pictează. Faulques a stins amintirea cu o sorbitură din berea pe care tocmai i-o adusese chelnerița. Apoi s-a uitat spre răsărit, unde molul ascundea marea. Un vuiet depărtat de motoare se apropia dinspre cealaltă parte a digului, și imediat un coș alb cu roșu s-a mișcat de-a lungul acestuia, spre felinarul de la intrarea În port. Puțin după aceea, șalupa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca șerpii obosiți. Înainte de a stinge reflectoarele și de a ieși afară, În noapte, pictorul de război și-a privit opera pentru ultima oară. O să se vadă mai bine, și-a Închipuit, când lumina reală va intra pe fereastra dinspre răsărit și Își va pune, ca În fiercare zi, tonul auriu caracteristic pe efectele luminii picturale reprezentate pe frescă. Atunci, pe măsură ce razele soarelui vor avansa pe perete, vâlvătăile orașului vor fi mai roșii, vulcanul va fi mai sumbru, ploaia mai cenușie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Jarul țigării s-a Însuflețit. - Și dragostea? - Și dragostea. - Chiar dacă se termină ori se pierde, ca și restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de trup care era În contact cu pământul, Faulques Întinsese mâinile, mai Întâi În căutarea locului unde să poată pune stavilă hemoragiei, apoi pipăind gâtul inert și pândind pulsul deja imposibil. - O iubeai? a Întrebat Markovic. Faulques a privit spre răsărit. Nu se simțea briza, dar linia luminii era mai concretă: vira În tonuri albastre și cenușii, pe când lumina stelelor era mereu tot mai slabă. - Poate că de aceea ai și făcut poza. Nu? Ca să duci lucrurile Înapoi, În starea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcându-l să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel mai difuz și depărtat. Ca În tablourile vechi. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
denumirile multor sate ce au existat și există și astăzi În Transilvania. Aceste fixări de nume date satelor, există Înainte de organizarea Pricipatelor, căci În timpul și după, le găsim ca unități administrative confirmate și numite În hrisoavele domnești. Primul deal Înspre răsărit coboară de la nord spre sud, din punctul numit „la altoi”, deasupra Roșiuței și care se oprește deasupra șoselei Motru-Baia de Aramă ,cu denumirea de „ prigoroiu ”. Din șosea se Întinde lunca, pînă În apa Motrului, ce hotărnicește proprietatea satului, fostă Săvoiu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ceartă pe fete, se termina cu bătaie. Poiana destul de mare, avînd cîteva hectare, era săracă și folosită ca islaz pentru vite. Dintre cele două unghiuri de jos ale poienei se Întind tot spre sud, două dealuri: unul, din unghiul dinspre răsărit, care se numește, Dealul Radovanului, se Întinde cu o mică deviere tot spre răsărit, la locul numit „ curmătura ” pînă la șoseaua Motru-Baia de Aramă, terminîndu-se cu un cap, sprijinit spre șosea cu denumirea de „ Cuca ”. Între primul deal și dealul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
săracă și folosită ca islaz pentru vite. Dintre cele două unghiuri de jos ale poienei se Întind tot spre sud, două dealuri: unul, din unghiul dinspre răsărit, care se numește, Dealul Radovanului, se Întinde cu o mică deviere tot spre răsărit, la locul numit „ curmătura ” pînă la șoseaua Motru-Baia de Aramă, terminîndu-se cu un cap, sprijinit spre șosea cu denumirea de „ Cuca ”. Între primul deal și dealul Radovanului se Întinde pînă la șosea, valea Cerveniei, cea mai fertilă vale a satului
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de 156 meri și o lățime de 114 metri. Secțiunea I. Pentru a lămuri faza de construcție a incintei cu toate elementele sale (șanț de apărare, bernă, agger și via sagularis), s-a trasat o primă secțiune pe latura de răsărit, În apropierea locului propus a fi „ porta principalis sinistra ”. Secțiunea a arătat că nu avem de-a face cu o incintă de piatră, ci una de pămînt sub forma unui val de pămînt argilos, la suprafață de culoare galbenă, puternic
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
În Oltenia Drumul roman care lega castrul de la Cătunele prin valea Motrului de orașul Drobeta, continuă spre nord pe malul stîng al acestui rîu, ocolind dealul Înalt și abrupt al Bujorăscului. Drumul roman de pe valea Motrului se poate identifica la răsărit de castrul Cătunele printr-o dîră de pietriș ce apare la suprafața actualului sol. După ce străbate satele Glogova și Negoiești, drumul roman ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei pînă la castrul de la Pinoasa, comuna CÎlnic, județul Gorj. Misiunea castrului
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]