10,353 matches
-
Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă. Două sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămânerii în urmă... Bâjbâim prin veacuri ca orbeții; cât era să stăm cu ochii în pământ?... Pasăre măiastră ce renaște din propria-i cenușă, aiasta am năzuit să fie Moldova... Și fără libertate nu se poate. Libertatea e ca aerul: respiri au mori. Merită să mori pentru aiasta... De douăzeci de ani mă străduiesc să fac din Moldova o țară liberă, o țară nouă... A fost aiasta un gând nebun? Oare nu era dreptul nostru? A trăi liber, a trăi frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să nu se atingă cineva de Moldova mea! Războaie am dus, ohoo, dar, totdeauna n-am făcut altceva decât să mă apăr împotriva năvălitorilor. Mi-am apărat dreptul de a respira liber în țara mea. Nu e vina mea că mulți n-au aflat drum de întoarcere, au rămas în pământul Moldovei... Nu mi-a fost ușor... Libertatea aiest gând scump inimii mele am plătit-o scump... O merităm! Tu... tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace, respiră adânc și se reculege. Fii pe pace!... Nu-ți mai cer nimic! Nu mai bat mătănii pe la icoane... Nu mă mai milogesc la nimeni!! La nimeni, nici de pe Pământ, nici din Ceruri! Nimeni nu mă poate salva decât numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
flori și oase albe... Despre Înviere n-am încă știre... Hoo, nebuno!! se lovește el cu pumnul în piept. Iar ai luat-o razna?!?!... Vrei să ieși din piept?!?!... Ieși dară!! spune izbind-o poruncitor. Ieși!! strigă, apoi tace și respiră adânc. ...Și tu, Mihaile, dragul meu, spune încetișor. Și voi, vitejii mei, copiii mei...Nu m-ați iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a judecat pe Domnul, pretoriul cum i se mai zice. La subsolul clădirii este închisoarea unde a stat Domnul cu picioarele în butuci de piatră. Am coborât și noi treptele să vedem închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m în piatră. Locul nu este prea larg și întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ceam putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respiră. Ne oprim în curtea în care a fost judecată. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această curte s-a primit sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!”. Ce cuvinte de groază! Ce cutremurător! Ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
limită. Pentru că știu că Dumnezeu mă vede și mă aude tot timpul. Iisus Lumină mea înțelepciunea mea Iubirea mea Sănătatea mea Odihnă mea Nădejdea mea Milă mea Hrană mea. Mulțumesc ție, Doamne Pentru Viața și Sănătate, Pentru Aer ce-l respir, Pentru Hâr Divin. Pentru Lumină ce mi-o dai, Pentru Munții care-i ai, Pentru Munți și pentru Vai. Pentru câte sunt în ei, Pentru Ploaie, pentru Nori, Pentru Pământul roditor, Pentru Soare ce-ncalzeste, Pentru Vântul ce răcorește, Pentru
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu caii, au auzit, au ieșit, au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Pianista mi-a explicat cauza handicapului ei, a eșecului din ultimul timp, când se pare că a cântat prea repede într-un concert: corpul său e prea strâmt, e prea subțire, ca un sparanghel etc. Organele nu au spațiu să respire bine. Apoi, e vorba de misterul coloanei vertebrale, care dirijează corpul dându-i energia care-i trebuie. Toate astea după ultimele cercetări moderne. Dar eu nu cred o iotă din aceste explicații! Draga de ea! A uitat că mi-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă ia și să mă închidă pentru a-mi da calmante, pentru a-mi spune că nu trebuie să strig și să urlu, pentru că „asta nu se face”. Mă mulțumesc să-mi presez nasul de geamul dând înspre lume, respirând foarte puternic și foarte repede pentru a crea o brumă, pentru ca trecătorii să nu vadă din mine decât nările. Voi deveni un maestru în arta camuflajului! Mă gândesc la astrologul care era un amator și care, făcându-mi horoscopul, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
păstrând delicata „floare” a prieteniei atâția ani, „floare” care, după cum se știe, se distruge chiar prin „șifonarea” unei singure petale? E mai bine să nu mă gândesc la nimic și să iau acest „dar” așa cum iau și aerul în care respir și vederea norilor de care mă bucur. Cineva care „ne iubește” oglindindu-se mereu în clipe privilegiate? Încă o zi bună cu Agneta (Pleijel), care nu mai suferă atât de mult de trauma divorțului ce nu s-a pronunțat. Eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ușurat de ceea ce crezi că nu poți trăi. Mă întreb mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple casa cu florile primăverii, care mă privesc cu mii de ochi, ca în copilărie, murmurând: ne cunoaștem și ne iubim de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât citind Dostoievski. Curios, nu-i așa? E un sentiment pe care-l putem avea citind anumite cărți - nu toate - ca de exemplu Wolf Solent. Tu, dimpotrivă, îmi dai un sentiment adevărat - tu îmi dai senzația de a trăi, a respira, a simți, a iubi. Aș prefera mereu prezența ta în loc de orice carte, chiar și o capodoperă. Pentru că tu ești literatură vie, poezie vie: pentru că tu ești viața. Pentru că te iubesc: pur și simplu! Al tău, pentru toate viețile, René. Stockholm
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar nici de la muncile din fermă. Toți pedagogii erau, ca și noi, copii de condiție socială modestă, dar studenți eminenți la facultăți importante: filosofie, matematică, geografie, medicină, filologie. Și așa ne-am hrănit cu cunoștințe folositoare. Doar aerul ce-l respiram în acea pădure ozonată, unde era așezată școala, la marginea orașului, ne purifica și ne calma! Și așa ne aducem aminte azi, cu surprindere, că eram toți o familie a normaliștilor. Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am mers la tablă și le-am pus ca pe cutia de șah și trupe și căruțe și tunuri și apă și mlaștină și ce și cum. Nu știu ce-a mai fost, adică nu mai are importanță. Eram afară, respiram și mă întrebam de ce domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem examenul! * și iată-mă și pe mine între furci. Profesorul Gâlcă, specialistul în chimie, dorește să așez științific numele de brumă între fenomene și o fac. O fac
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cât se poate de neplăcut (aveam să aflu peste un timp că era mirosul de la viermii de mătase care erau crescuți acolo vara). În curând sala s-a umplut până la refuz de lume pestriță și gălăgioasă. Aerul era greu de respirat. Mirosurile sălii se amestecau cu mirosul de transpirație, de grajd și de picioare nespălate. Îmi era sete și voiam să mi umplu plămânii cu aer proaspăt. Geamurile erau bătute în cuie și nu se puteau deschide. Aveam să-i cunosc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
umple bidoanele unor prieteni de-ai inginerului și a leșinat din cauza bioxidului de carbon. Altul a intrat după el și a leșinat și acesta. Al treilea a intrat cu un tub în gură pe care îl ținea inginerul ca să poată respira. I-a scos pe cei doi, dar nu se știe dacă mai trăiesc sau nu. M-am urcat în mașină și am mers la dispensar, de unde împreună cu doctorița am urcat cu mașina la ferma viticolă. Cu toate eforturile disperate ale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume care își trăiește
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scos o cutie cilindrică. În timp ce priveam cutia care mirosea a șuncă afumată, mă vedeam stând culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a "excursiona", cum spun "cifrat" cei de la "Ochiul și Timpanul"), ci doar pentru a vizita, a analiza, a compara și a învăța. Îmi aduc aminte că la prima "fugă în vest" n-am dat buzna în marile magazine, pentru a respira "aer occidental", ci la muzeul Dahlem, pentru a o vedea pe Nefertiti, intrarea la muzeu costându-ne cât douăzeci de săpunuri "LUX"! Începuse, odată cu primăvara, suita marilor acțiuni, cu vizite și corespondență, zeci de telefoane în țară pentru pregătiri. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]