10,783 matches
-
contemporanilor numai reversul acestei stări. Zâmbitor în mijlocul dezastrelor, în anii cei mai cumpliți ai vieții noastre, o ținea una și bună, și de unul singur: nu mai e mult! Un optimism istoric pe care ni-l transmitea și nu prea, stârnind mai degrabă iritări și enervare, prin aceea că prea ne apărea lipsit de orice bază. Se spune că prin anii ’79-’80 cineva, un confrate de la catedră, l-ar fi sfătuit: Înscrie-te, domnule, în partid, ce mai aștepți, e
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-ncolo, neurmărind niciodată mai puțin decât răpunerea lui. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor tate, stârnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință. Mircea Iorgulescu, polemist de rasă fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu intermitențe, ce mi se întâmpla și reflectam, în legătură cu aceasta, la comportările mele și ale celor din jurul meu. Eram rău, nu o dată, cu alții, iar cu mine aproape întotdeauna. Rău, adică lucid, neconcesiv. Și eram astfel, mă gândesc, pentru că mă stârneau la scris (în jurnal) mai ales stările „negative“, psihic vorbind, create de nemulțumirea față de felul cum acționasem în cutare împrejurare, de constatarea că ratasem cine știe ce șansă, de faptul că judecasem inadecvat pe cineva ș.a.m.d. Îmi consemnasem acolo, fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe superlative. Ca fapt de viață, cartea este o reușită, viața reală a personajului și notele care înseamnă ficțiunea autorului dau lucrării autenticitate psihologică ce se întâlnește destul de rar în literatura de până acum. 7 Întrebat când și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
corupția. Dar a marcat, de asemenea, o restricționare a capacității membrilor comunităților de a fi ei înșiși reprezentanți simbolici ai comunelor autonome. Biografii și Manetti însuși ne spun că răspunsul plin de căldură al localnicilor la măsurile guvernării lui au stârnit gelozia Florenței și i-au cauzat probleme politice, si este ușor de văzut cum s-au abătut acestea asupra lui46. Probabil că existau destui florentini eligibili pentru a servi că Vicar de Pescia, care ar fi fost mulțumiți să primească
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se impune urgent o revizuire a canonului literar". Etc. Mai bine de jumătate din "roman" se alcătuiește din asemenea excesive politizări în jurul destinului acestui mit național, cu intenția discreditării și condamnării practicilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiar polemic și parodic, stârnește un disconfort (estetic, moral, de lectură pur și simplu) prin ducerea în exces a unei factologii grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
criticului publicarea unui volum, Proximitatea lui Eminescu (Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000), în care și-a reunit numeroase articole și tablete semnate de-a lungul anilor în presa culturală (și nu numai), conturând astfel caleidoscopic viața și opera lui Mihai Eminescu, stârnind un real interes (a stârnit, sunt sigur, la fiecare intervenție publicistică), întrucât domnia sa este interesat a pune (a aduce) în discuția prezentului aspecte rămase oarecum obscure pentru publicul larg cititor, ce țin de o anume curiozitate sursologică (G. Bogdan-Duică s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Eminescu (Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000), în care și-a reunit numeroase articole și tablete semnate de-a lungul anilor în presa culturală (și nu numai), conturând astfel caleidoscopic viața și opera lui Mihai Eminescu, stârnind un real interes (a stârnit, sunt sigur, la fiecare intervenție publicistică), întrucât domnia sa este interesat a pune (a aduce) în discuția prezentului aspecte rămase oarecum obscure pentru publicul larg cititor, ce țin de o anume curiozitate sursologică (G. Bogdan-Duică s-ar fi bucurat să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trecându-se la N. Iorga care produce "schimbarea canonului de interpretare a operei eminesciene", în perspectiva Sămănătorului, G. Ibrăileanu (discuția privind "oportunitatea sau inoportunitatea publicării postumelor"), bineînțeles Macedonski și de aici, la un jurnal al maladiei poetului cu întreaga retorică stârnită în jurul ei, cu valul epigonilor (Al. Vlahuță mai ales), făcând un portret robot al acestora ("Cu cine seamănă epigonul:") și cu o amplă tratare a romanței eminesciene ("romanța eminesciană prefigurează marile teme ale poeziei eminesciene. De fapt, ea cântă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dobrescu) Începând un amplu și ambițios serial editorial consacrat detractorilor lui Eminescu, polemic fără îndoială, cu demararea în 2002, Alexandru Dobrescu ne propune, iată, la cel de al treilea volum*, dosarul "scandalului de acum optzeci de ani", cum zice domnia sa, stârnit în jurul intervenției pe care Panait Istrati o publicase în Adevărul literar și artistic din 21 septembrie 1924, la drept vorbind, un fel de scrisoare deschisă către cititorii români, în chip de răspuns la solicitarea Comitetului executiv jubiliar al Societății Academice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor de azi (a comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Vlad * Ion Pillat DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) La începutul anilor '30, interesul pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cât se poate de exactă și rămâne valabilă până în ziua de azi când vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă și-ar disputa propria existență, propria cauză. Discreditarea de către unii stârnește furii în tabăra adoratorilor, "apărători ai altarului" poetului, "strigând în gura mare "profanare!" când cineva încearcă să-l vadă pe poet ca om". Sunt acestea ideile pe care medicul C. Vlad le etalează în Prefața unei cărți incitante pentru vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe și provocatoare trimitere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință, toate aflând în ea suficiente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apropiatul său Harry Maiorovici, pe care îl respecta în calitate de coleg de clasă și prieten cu laureatul Premiului Nobel, originar din Sighet, Elie Wiesel. Regretăm pornirea dură a fostului rabin șef, care altfel era un om de cultură. Gestul său a stârnit mânia mai multor scriitori, cel mai virulent fiind Corneliu Vadim Tudor care a taxat dur printr-un poem-pamflet ingerința rabinului șef. Cartea, tipărită, fusese distrusă, cu excepția câtorva exemplare, dar profesorul Ghiță Florea, care avea o responsabilitate politică în domeniul culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează, în diversele momente ale receptivității, cu cultul lui Eminescu (acesta stârnind detractări, "inerente într-o societate caragializată"), care "asigură însă posibilitatea unei întâlniri a fiecărui individ în parte, a fiecărei generații, a elitelor culturale din diferite perioade cu ființa sa, cu "chipul" sau mereu același și mereu altul". Peste Moartea civilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arsenalul tehnicotactic din dotare, inclusiv câteva aeriene finalizate cu gol, scorul final scutindu-ne de alte comentarii. Păcat că un asemenea meci a avut parte de un arbitraj execrabil al buzoienilor Daniel Pavel și Carmen Bontea, ale căror decizii au stârnit confuzie și nervozitate, mai ales în tabăra vasluiană. A nu se înțelege că arbitrajul a favorizat echipa gazdă, fiindcă și băcăuanii au fost în câteva rânduri victimele celor doi buimaci, care păreau că au descins la Bacău direct de la o
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pregătit meci de meci astfel de faze, doar că nu prea ne-au oferit evoluțiile jocurilor momente prielnice pentru o aeriană sau pentru aruncări mai spectaculoase. Jucătorii au mai încercat astfel de lucruri, dar există riscul ca o nereușită să stârnească anumite antipatii și atunci preferăm să jucăm mai pragmatic, să câștigăm și să ne calificăm. Rep.: Ca să fie foarte clar, e exclusă o surpriză astăzi ? G.A.: Noi ne-am pregătit, lăsând la o parte toate micile neplăceri ale acestei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
două luni demisionează și se întoarce în orașul natal, unde își continuă, împreună cu Ion Turcu, expedițiile vânătorești. 1857-1859. Deși foarte tânăr, Gane este numit membru al tribunalului din Suceava. Scriitorul își amintește că în acea perioadă "numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai-mai că erau câțiva nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal când m-am înfățoșat spre a mă așeza pe scaunul de judecător". Studios si perseverent, Gane s-a impus repede, ajungând să fie "un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un limbaj rustic, figurat, mă mișcau așa de puternic, încât multe nopți după aceea nu auzeam prin somn decât bubuitul tunurilor, iar chipul celor doi țărani transilvăneni e și astăzi fotografiat în memoria mea. Nu mulți ani după acela se stârni un război și mai cumplit care avu răsunet puternic în lumea întreagă și o influență mare asupra țărilor noastre, războiul de la 1853-1855 dintre Rusia și Turcia, aliată cu Franța, Anglia și Italia. Aveam pe atunci o neîmpăcata ciudă, contra Rusiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Balș. Eram un copilandru cu musteața abia răsărită, așa că n-am îndrăznit să mă duc la Iași spre a mă prezenta ministrului dreptăței, Costin Catargiu, de frică să nu-mi rupă decretul când m-a vedea. Numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai, mai că erau câțiva nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal, când m-am înfățoșat spre a mă așeza pe scaunul de judecător. N-au făcut-o numai din considerațiune cătră bătrânul meu tată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la dosar. Trebuie să se știe că "Junimea" avea un dosar în care se lipeau ca curiozități contimporane toate neroziile ce ieșeau la lumina tiparului. Sunt în dosarul acesta eșantilioane de toată frumusețea: anunciuri, afișe, reclame, poezii de natură a stârni râsul celui mai morocănos dintre oameni. Acest dosar, grație nesecatului izvor de prostie omenească, se făcu așa de voluminos, încât s-a simțit nevoie de a se înființa un al doilea. Multă vreme aceste dosare care se răsfoiau la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dăm jos creștinismul și să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi burghejilor? N-am înțăles, adăogă grav președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și a început din nou să le istorisească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]