10,628 matches
-
55 au fost comandate din Uniunea Sovietică în 1969, fiind livrate între anii 1970 și 1977. România a fabricat 400 de tancuri TR-580, o variantă autohtonă a tancului T-55, între 1977 și 1981. În 1986 a intrat în producție tancul TR-85, o variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Sovietică în 1969, fiind livrate între anii 1970 și 1977. România a fabricat 400 de tancuri TR-580, o variantă autohtonă a tancului T-55, între 1977 și 1981. În 1986 a intrat în producție tancul TR-85, o variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
România a fabricat 400 de tancuri TR-580, o variantă autohtonă a tancului T-55, între 1977 și 1981. În 1986 a intrat în producție tancul TR-85, o variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
în producție tancul TR-85, o variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a tancului TR-85).
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a tancului TR-85).
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a tancului TR-85).
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a tancului TR-85).
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
T-55 la varianta T-55AM în anul 1984. Potrivit rapoartelor ONU, în 2010 Armata Română avea în serviciul activ 569 de tancuri T-55, 226 de tancuri TR-580, 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1 (varianta îmbunătățită a tancului TR-85).
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
a fost folosit și ca vehicul de recunoaștere, fiindcă avea o mobilitate mai mare decât autoblindatele utilizate de armata germană. În 1939, "Inspectoratul pentru Trupe Motorizate (AHA/In 6)" a hotărât că un semișenilat mic ar fi util pentru însoțirea tancurilor în atac. Aceste vehicule ar fi îndeplinit roluri pentru care un semișenilat mai greu n-ar fi fost la fel de util, precum cercetare, observarea tirului artileriei, transmisiuni radio sau vehicule de comandă. Firma Demag, care proiectase cel mai mic semișenilat din
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
din față care proteja motorul și partea din spate care proteja echipajul și soldații. Blindajul era suficient pentru armele de calibru mic ale infanteriei sau schijele artileriei, dar semișenilatul era vulnerabil când era atacat de mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
6 martie, a sosit un alt convoi în limanul Hyane: cinci LST-uri, fiecare tractând câte un LCM, cu Regimentul 12 Cavalerie și alte unități cu echipament, între care cinci "Landing Vehicles Tracked" (LVT-uri) ale regimentului 592 EBSR, trei tancuri ușoare M3 de la Compania 603 Tancuri, și douăsprezece obuziere de 105 mm de la Batalionul 271 Artilerie de Câmp. Regimentul 12 Cavalerie a primit ordine să urmeze escadrila a 2-a din Regimentul 7 Cavalerie în înaintarea sa spre nord, și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
convoi în limanul Hyane: cinci LST-uri, fiecare tractând câte un LCM, cu Regimentul 12 Cavalerie și alte unități cu echipament, între care cinci "Landing Vehicles Tracked" (LVT-uri) ale regimentului 592 EBSR, trei tancuri ușoare M3 de la Compania 603 Tancuri, și douăsprezece obuziere de 105 mm de la Batalionul 271 Artilerie de Câmp. Regimentul 12 Cavalerie a primit ordine să urmeze escadrila a 2-a din Regimentul 7 Cavalerie în înaintarea sa spre nord, și să captureze Plantația Salami. Drumul spre
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
scurt timp. Japonezii au blocat și ei calea cu șanțuri, copaci doborâți, lunetiști și capcane. WO2 R. J. Booker de la ANGAU s-a folosit de contactele sale cu băștinașii pentru a obține călăuze pentru Regimentul 12 și pentru cele trei tancuri către Salami. Aici, japonezii au opus o rezistență dârză timp de mai mult de o oră. Tancurile au tras cu mitralii în clădiri și cu proiectile puternic explozibile în fantele buncărelor japoneze. Localnicii au informat detașamentul ANGAU că japonezii s-
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
J. Booker de la ANGAU s-a folosit de contactele sale cu băștinașii pentru a obține călăuze pentru Regimentul 12 și pentru cele trei tancuri către Salami. Aici, japonezii au opus o rezistență dârză timp de mai mult de o oră. Tancurile au tras cu mitralii în clădiri și cu proiectile puternic explozibile în fantele buncărelor japoneze. Localnicii au informat detașamentul ANGAU că japonezii s-au retras peste limanul Seeadler la misiunea Papitalai. Aceasta a devenit, astfel, următorul obiectiv. Regimentul 5 Cavalerie
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
eliberate pentru drumul final până la țărm. Cavaleriștii au găsit buncăre bine construite și bie poziționate cu câmpuri de tragere parțial suprapuse care acopereau toate căile de apropiere, și lunetiști foarte preciși. A doua zi dimineața, un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu au avut răspuns, iar cavaleriștii au reușit să-i învingă pe apărători, pierzând opt morți și 46 de răniți; s-au numărat 43 de japonezi morți din personalul marinei. Batalioanele 61 și 271 Artilerie
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7 Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
bombardamentul distrugătoarelor, artileriei, și a două vehicule "Landing Craft Support", plus un atac aerian cu Kittyhawkuri și Spitfire-uri. Debarcarea nu a întâmpinat opoziție, dar s-au întâlnit apoi poziții japoneze puternice care au putut fi depășite doar cu ajutorul artileriei și tancurilor. Circa 59 de japonezi au murit, față de opt americani morți și șase răniți. Același tratament a fost aplicat și pe Ndrilo și Koruniat la 1 aprilie, dar Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
este un tanc mediu fabricat de către Statele Unite ale Americii. A fost succesorul tancului M46 Patton, primul tanc din seria denumită după generalul George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
este un tanc mediu fabricat de către Statele Unite ale Americii. A fost succesorul tancului M46 Patton, primul tanc din seria denumită după generalul George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
este un tanc mediu fabricat de către Statele Unite ale Americii. A fost succesorul tancului M46 Patton, primul tanc din seria denumită după generalul George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
fabricat de către Statele Unite ale Americii. A fost succesorul tancului M46 Patton, primul tanc din seria denumită după generalul George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului din
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului din Coreea, tancul T42 se afla încă
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]