11,591 matches
-
să-i ajute să-l răstoarne pe unchiul domnitor. Ne putem imagina bucuria avizilor cavaleri și a venalilor venețieni, când Alexios Angelos le-a oferit un excelent pretext pentru a se amesteca în treburile Imperiului Roman! Pentru instalarea sa pe tron, Alexios le-a promis cruciaților să le plătească suma colosală de 200 000 de mărci, să le întrețină timp de un an flota, să le pună la dispoziție zece mii de oșteni pentru campania în Orient și să formeze, pe cheltuiala
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
capitalei bizantine. La 17 iulie a început asaltul și, spre dimineața zilei următoare, orașul, cuprins de flăcări, a capitulat. La 1 august, Alexios IV Angelos a fost încoronat ca asociat la domnie al tatălui său orbit, readus de cavaleri pe tron. În scurt timp, basileul de 20 de ani și-a atras disprețul tuturor. Grecii i-au considerat dintotdeauna (și nu fără temei) barbari pe catolici, Alexios însă, mincinos și laș, se lingușea pe lângă latini, socotind drept cea mai plăcută distracție
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
1205, Constantinopol) a fost un împărat bizantin (5 februarie - 12 aprilie 1204) în timpul celui de-al doilea atac și cel final asupra Constantinopolului de către participanții Cruciadei a patra. Era membru al familiei imperiale Ducas. După detronarea celor doi Anghelos, în jurul tronului, rămas vacant, s-au încins spiritele. La 28 ianuarie, o parte din locuitorii Constantinopolului l-au proclamat împărat pe oșteanul de viță nobilă Nikolae Kanabos. Nobilimea nu l-a recunoscut ca suveran și, a doua zi, a propus un contracandidat-pe
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
invaziilor barbarilor de tot soiul, se închina sabiei latine. Cruciații au dat foc orașului. Pentru a treia oară în acest an a izbucnit un incendiu puternic. Disperat, Alexios V a părăsit, seara capitala. În învălmășeala nocturnă, nobilimea i-a oferit tronul fie lui Constantin, fie lui Theodor Lakaris. Însă coroana a fost cerută și de Theodor Ducas, o rudă a fugarului Murtzuphlos. Din cauza unor dispute lipsite de sens a fost pierdut timpul prețios. Marți, 13 aprilie, în zori, garda de mercenari
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
de conducător de cruciadă, capacitățile personale, legăturile sale bizantine, dar dogele Enrico Dandolo prefera o figură mai puțin marcantă, iar coeziunea grupului venețian în fața diviziunilor grupului franc îi permitea să impună alegerea Contelui Balduin de Flandra. După lungi dispute, pe tronul Imperiului bizantin a urcat Balduin, conte de Hainaut și de Flandra (16 mai 1204) care era incoronat în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului. Ca împărat al imperiului latin, Baldouin trebuia să primească un sfert din întreg teritoriul
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
mare, voi ați întins mâinile spre averea bisericilor și, ceea ce e și mai rău, spre sfințenia lor, smulgând plăcile de argint din altare, spărgând sacristiile, însușindu-vă icoane, cruci și relicve, pentru ca Biserica greacă să refuze să se întoarcă la tronul apostolic, văzând numai sălbăticii și fapte diavolești din partea latinilor, și să fie în drept să aibă, față de aceștia, o atitudine plină de dezgust, ca față de niște câini. Cele mai sincere suferințe, cu ocazia căderii Constantinopolului, le-a încercat intelectualitatea grecească
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
Veneția. Împăratul Alexios V nu avea de gând să depună armele. În iarna 1204-1205, el s-a dus la ex-împăratul Alexios III și i-a propus o cooperare, sperând că doi exilați, unindu-și forțele, vor izbuti să-și recapete tronul. Angelos a acceptat și, la început, chiar i-a dat-o de soție pe fiica sa ucigașului nepotului său, apoi însă, pe semne, s-a răzgândit, l-a invitat pe Murtzuphlos la un ospăț și a poruncit să i se
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un an după cucerirea
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un an după cucerirea Constantinopolului, puterea latină era
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
În martie 1205 sau 1206, a fost proclamat împărat al romeilor la Niceea. Deoarece Patriarhul Constantinopolului, Ioan X Kamateros, a refuzat categoric să părăsească Didymotika, care îl adăpostise, iar în curând a renunțat la funcție și a murit (la Constantinopol, tronul patriarhal era ocupat de sângerosul Tommaso Morosini, legat papal, nerecunoscut de orotodocși), încoronarea bisericească n-a putut avea loc până de paști (8 aprilie), în anul 1208, când patriarhul Mihail IV Autoreianos, ales și el la Niceea, a pus pe
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
ales și el la Niceea, a pus pe capul lui Laskaris stema imperială. Theodor I se distingea prin multe calități. Mic de statură, vioi și cu o capacitate de muncă uimitoare, acest om și-a câștigat respectul tuturor. Urcând pe tron, despotul a jurat să izgonească din orașele răsăritene blestemata oaste apuseană, care a năvălit fără opreliști în Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
rugăciunile Bisericii autocefale a Serbiei, era un simptom al creditului crescând al imperiului de Niceea. a murit la Niceea, la sfârșitul anuluzi 1221. Pentru a proteja statul împotriva unor eventuale răzmerițe, el, a rămas credincios sieși, u i-a lăsat tronul unicului său fiu nevârstnic, cum s-ar fi cuvenit, conform tradiției, ci unui om, de ale cărui talente împăratul nu se îndoia-ginerele său, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. Despotatul Epirului, care cuprindea Epirul, Acarnania și Etolia, lua înfățișarea unui
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
acțiune. Imperiul grecesc din Occident cunoștea în timpul lui o expansiune fulgerătoare.) Prima faptă ce purta renumele lui în afara frontierelor despotatului de Epir era lovitura contra împăratului latin încoronat; Pierre de Courtnaz, soțul Yolandei, sora lui Balduin și Henri. Chemat pe tronul Constantinopolului la moartea lui Henri, Pierre, care era atunci în Franța, pleca la Roma, unde papa îi acorda coroana imperială-nu în bazilica Sfântul Petru (San Pietro), unde erau încoronați împărații romani, ci în modesta biserică Sfântul Laurențiu (San Lorenzo)-după
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
nordică veche "Knútr inn ríki"; c. 985 sau 995 - 12 noiembrie 1035), a fost rege al Danemarcei, Angliei, Norvegiei precum și părți din Suedia. Este unul dintre cei mai importanți conducători din Evul Mediu Timpuriu. Prinț al Danemarcei, Knut a câștigat tronul Angliei în 1016, după o îndelungată prezență vikingă în insulele britanice. Eforturile sale s-au îndreptat către unificarea religioasă și economică a Britaniei și Danemarcei. După un deceniu de lupte cu adversarii din Norvegia, s-a încoronat rege al acestei
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
flotă de 50 de corăbii din Anglia. Knut se încoronează la Trodheim "“rege al Angliei, al Danemarcei, al Norvegiei și al suedezilor “" (stăpânind și părți din Suedia). În 1035, fiul fostului rege Olaf al II-lea, Magnus I, a redobândit tronul Norvegiei cu ajutorul nobililor locali. Knut a murit în 1035 în Shaftesbury Dorset, fiind îngropat la Winchester. La tronul Angliei i-a urmat fiul său nelegitim Harold I, iar în Danemarca fiul legitim Hardeknud. Regatul întins creat de Knut a fost
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
Norvegiei și al suedezilor “" (stăpânind și părți din Suedia). În 1035, fiul fostului rege Olaf al II-lea, Magnus I, a redobândit tronul Norvegiei cu ajutorul nobililor locali. Knut a murit în 1035 în Shaftesbury Dorset, fiind îngropat la Winchester. La tronul Angliei i-a urmat fiul său nelegitim Harold I, iar în Danemarca fiul legitim Hardeknud. Regatul întins creat de Knut a fost o realizare politică importantă a epocii, deși nu a rezistat în timp. Cronicile engleze i-au păstrat imaginea
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
glastre cu flori, Sf. Dumitru și Sf. Gheorghe. Ușile împărătești, cu reprezentarea Bunei Vestiri, au, în partea superioară, sculptată o floare de lalea și profilul unui șarpe. Bolta altarului reprezintă Sfânta Treime (datată 1782), iar pe fâșiile curbe Maria pe tron cu pruncul, arhanghelii Mihail și Gavril, heruvimii, medalioane cu prooroci, între ele cu decor floral, la registrul de naștere. Pictura pereților este delimitată de aceea a bolții, printr-un delicat chenar floral și redă: Punerea în Mormânt (pe nord), teoria
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
lor. În continuare, Iisus în picioare binecuvântând cu ambele mâini, Duhul Sfânt (porumbel) și Sf. Ioan Botezătorul. În altar descoperim obișnuitul program iconografic din bisericile din valea Mureșului: șirul Sfinților Ierarhi, Sfânta Treime, Soborul arhanghelilor, Maica Domnului cu Iisus pe tron. În pronaos nu există urme de pictură. Iconostasul pune câteva semne de întrebare. El pare că a fost pictat în etape și de mâini diferite. Într-un ”Istoric al parohiei Groșii Noi”, întocmit la 1 septembrie 1967, în rândul I
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
a fost un împărat bizantin. Alegerea lui la tronul Imperiului moribund este o chestiune destul de controversată. Este greu să se clarifice măcar dacă a avut loc o încoronare oficială a lui Constantin XI sau, în capitala care se apăra, pur și simplu, nu s-a găsit timp pentru aceasta
Constantin Lascaris () [Corola-website/Science/316808_a_318137]
-
doi frați mai mari. Urmând tradiția familiei sale, Ioan a avut o carieră militară de succes, fiind remarcat de împăratul Theodor I Laskaris. În 1212, a fost ales de către împărat ca soț pentru fiica sa Irina și ca moștenitor al tronului. Acest aranjament excludea însă membrii familiei de la succesiunea imperială, ceea ce a provocat ulterior tulburări politice. Astfel, după moartea lui Theodor I Laskaris, când Ioan al III-lea Ducas a devenit împărat (în luna decembrie 1221), a trebuit să înfrunte o
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
își risca viața și coroana, iar dușmanii săi de pe Hellespont și Meandru erau surprinși de iuțeala cu care proceda și învinși de îndrăzneala lui; în timpul celor optsprezece ani victorioși ai domniei lui, principatul Niceei a cunoscut treptat măreția unui imperiu. Tronul lui Vatatzes, ginerele și urmașul său, a fost așezat pe o bază mai solidă; acesta dispunea de un câmp de activitate mai vast și de resurse mai îmbelșugate; și era în firea, cât și în interesul său, să calculeze riscurile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
era învinsă în primăvara anului 1230 la Clocotnița, pe fluviul Marița, iar Teodor era făcut prizonier și mai târziu orbit. Puterea sa, ce se ridicase dintr-o singură lovitură, se terminase la fel de repede. Fratele său, Manuel, care îi succeda la tron, își păstra suveranitatea asupra Tesalonicului, Thessaliei și Epirului, dar nu mai era decât o umbră a vechii puteri al lui Teodor. El înceta practic să mai conteze ca un candidat la tronul Constantinopolului. Regiunile Traciei și Macedoniei, cucerite atât de
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
repede. Fratele său, Manuel, care îi succeda la tron, își păstra suveranitatea asupra Tesalonicului, Thessaliei și Epirului, dar nu mai era decât o umbră a vechii puteri al lui Teodor. El înceta practic să mai conteze ca un candidat la tronul Constantinopolului. Regiunile Traciei și Macedoniei, cucerite atât de repede de Teodor, ca și o parte a Albaniei, vor cădea fără rezistență în puterea lui Ioan Asan al II-lea. Ioan Asan al II-lea cucerise toate teritoriile de la Adrianopol la
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
(c.1066 - 1138) a fost soția lui Alexios I Comnen. Către sfârșitul anului 1077, Alexios I Comnen, viitorul împărat, care nu era pe atunci decât un mare senior foarte ambițios, se gândi că pentru a ajunge la tronul spre care aspira, nimic nu i-ar fi mai folositor decât să facă o căsătorie frumoasă. Or, printre marile familii ale aristocrației bizantine nu exista atunci nici una mai ilustră decât familia Ducas. Genealogiștii duceau originea ei până pe vremea lui Constantin
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
sec al XI-lea, familia Ducas, prin averea, prin puterea, prin considerația care o înconjura, era una din cele mai vestite din monarhie: ea dăduse mai mulți împărați Bizanțului și acum unul din membrii săi, Mihail al VII-lea ocupa tronul. Toc,ai pentru acest motiv Comnenii și Dukas nu se iubeau de loc, cel dintâi basileu din familia Comnenilor, Isac, acând ca succesor un Ducas și egalitatea ambițiilor și a drepturilor lor la coroană aprinzând în consecință ura cea mai
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]