10,163 matches
-
negustor, spune Vlaicu. Îi doare-n fund, bombăne Mihail. Vistiernice! poruncește Ștefan. Treci la catastif. Datoria Moldovei către Veneția, de unde de ne-unde, s-o plătești! La datoria Veneției către Moldova tragi linie! Să le fie lor pomană sângele vărsat! "Veșnică pomenire!" Țamblac se pleznește cu palma peste frunte: Era să uit! spune și face semn lui Chiribuță ce ține pe brațe, solemn, un pachet din care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă: Dragii mei!... Copiii mei! Nu mă părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu... voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi... Se lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmi pare... Să știi că te-am prețuit. Aaaa! Iaca și pe credinciosul meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel rău să-l răpună pe cel bun, ca cel bogat să ia de la cel sărac! Nu-i dreptate pe Pământ! Ce fel de Dumnezei atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace, respiră adânc și se reculege. Fii pe pace!... Nu-ți mai cer nimic! Nu mai bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
goală. Încălzea de mult la sân șarpele gândului sinuciderii. „Mor cei cu ochi albaștri”, mi-a spus el, făcând aluzie la Nichita Stănescu, care a murit tot într-un 13 decembrie, în 1983, și la Sorin Titel, trecut la cele veșnice în 17 ianuarie 1985 - și, desigur, la sine. Avea ochi albaștri. Ca nenorocirea să fie completă, mai mureau însă și dintre cei care nu aveau ochi albaștri: Virgil Mazilescu (în august 1983), Ioana Creangă (în februarie 1987). Între 1983-1987 redacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul”; „Moartea mă determină să fiu esențial!”. * Și din reflecțiile lui Paul-Ludwig Landsberg: „În India, înainte de sosirea lui Budha, sentimentul de a rămâne mereu închis în cercul veșnic al nașterilor și al morților devenise de nesuportat pentru individul conștient. Eliberarea promisă de Budha poate fi, în același timp, o eliberare de moarte și de naștere, de naștere și renaștere care condiționează moartea. Noțiunea creștină de nemurire, înțeleasă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
individuală și colectivă, a celor astfel dezlănțuiți, conservarea unor mai vechi centre de manipulare a opiniei publice și, desigur, nu în ultimul rând, împrejurări istorice obiective au contribuit la apariția acestui fenomen nescontat, pentru mine cel puțin. Declarațiile de ură veșnică, tendința de satanizare a unor națiuni întregi, condamnate în viziunea simplistă a unora să ilustreze exclusiv răul - nu ajută însă la nimic și fac impresie proastă. Aș spune că tocmai existența anumitor probleme spinoase cu un vecin sau altul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
arată! De pe Cruce coboară-Te îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai ca esti Fiul Său Și-L numeai pe Dânsul Tata, Coboară-Te dar, îndată!” Dar Iisus nu Se coboară, El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate, Pentru veșnică Dreptate. Iară ei nu-nțelegeau Și mai mult îl huleau. Dar Iisus, Mielușel blând, Așa zise, suspinând: „O, Preadulce-al Meu Părinte, Rogu-Te, cu glas fierbinte, Nu scrie faptele lor în cartea păcatelor!” Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul preaînalt Și-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
viața altui om. Si duo fecit idem, non est idem . Legat de veșnicie, acest unicat are o valoare căreia nu-i corespunde nimic din ceea ce există, iar consecințele activității acestui unicat se răsfrâng și asupra vieții pământești și asupra vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Viața fiecărui om este un unicat în veșnicie, deci trebuie trăită cu cea mai mare atenție, cu cea mai serioasă responsabilitate... Dar nu toți oamenii înțeleg rostul vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cristea, dar toți au căutat parohii bogate și aproape toți, până la bătrânețe și-au făcut cumpărat case în orașele Brăila sau în Râmnicul Sărat. După părintele Cristea Popescu a venit părintele Gheorghe Chiricuță, care și el a trecut la cele veșnice. Pe timpul comunismului parohia din comuna Domnița s-a desființat, iar credincioșii din satele Boarca și Domnița aparțin acum de parohia din comuna Râmnicelu, din județul Brăila, situat la 5-6 kilometri de biserica din Domnița, rămasă aproape pustie. Pe malul râului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai normal să mă ridic deasupra situației, să zic: „Doamne fie voia Ta”? Dacă e bine să fim împreună, Dumnezeu ne va călăuzi spre aceasta, iar dacă fiind împreună am continua aceiași viață păgână care ne-ar duce la osânda veșnică pe amândoi, nu-i mai bine să-mi pun nădejdea în Dumnezeu? . . . Și totuși, ne-am cununat în cel mai înalt for al culturii și vieții creștine, ne-am luat angajmentul unei căsnicii creștine în fața lui Dumnezeu !! Vom nesocoti noi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prietenia, Irina.” Am plâns citind aceste rânduri. Domnul Andronic a fost, înaintea lui Lionel și Andrei, tatăl meu în spirit, cel care m-a ajutat, încurajat și inspirat în toate momentele grele ale ultimilor ani petrecuți în România. Amintirea lui veșnică nu se va stinge cât timp eu voi fi în viață. Scrisorile pe care le recitesc când mi se face dor de el îmi dau aceleași sentimente puternice ca și scrisorile lui René. Cu Andrei (Bart), vorbind de prietenul meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a subliniat că geniul lui Mozart ne-a lăsat acest important opus ca fiind ultimele pagini ale monumentalei sale opere. Ca o premoniție, compozitorul, în ultimele clipe ale vieții sale, îndreaptă o rugă fierbinte către Dumnezeu, spre a da odihnă veșnică tuturor celor dispăruți. În același timp, ne-a fost îndreptat gândul către unul din îndrăgiții noștri colegi, Vasile Spătărelu, colaborator apropiat Operei, care, înaintea neașteptatului sfârșit, a încheiat aranjarea la două și trei voci a Liturghiei, ca ultimă rugă! Premiera
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fi mereu împreună cu ele, pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia!Ă Nu vor fi uitate, așadar, nici personajele întruchipate, nici interpreta lor, cu apăsarea că această cădere de cortină este și ultima, moartea pământeană fiind chiar cea adevărată! Veșnică să-i fie amintirea!Ă (Ziarul de Iași, 11 octombrie 2003) (Flacăra Iașului, 25 octombrie 2003) DESPĂRȚIREA DE JULIETA HALUȘ-BORCEA Pentru generația prezentă evocarea unor nume care se recomandă istoriei pentru a fi reținute poate trece neobservată. Cu toate acestea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
noi, mă simt îndreptățită să-ți spun cât de mult te-a iubit Mansi Barberis. Cât de mândră a fost de tot ce tu ai realizat în viață, pe scenă sau la catedră. Pleacă senină, draga mea, în lumina cea veșnică a Domnului Dumnezeului nostru. Semnează fiica profesoarei Mansi Barberis, marea regizoare de Teatru Sorana Coroamă-Stanca. Să-i fie eternă memoria! (Flacăra Iașului, 27 septemmbrie 2003) STAGIUNI ÎN FOYERUL OPEREI De mai mult timp, mai precis de când sala “Studio” din anexa
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
spectacol sau chiar în timpul repetițiilor când are a face cu artiști de seamă ai cântului românesc, notează în acest jurnal intim cu o sinceritate absolut autentică, ceea ce crede că trebuie reținut de memoria colectivă. Uneori ni se pare că suntem veșnici, că lucrurile de asemenea vor ține o veșnicie și trecem peste evenimente care în mod real au darul de a însemna ceva pe harta unei spiritualități și de ce nu la nivelul timpului în mare. Cu atât mai semnificativă și de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate direcțiile: nalangâte. Rețeta era simplă: făină de grâu, sare, apă, ulei și, dacă era că nu prea era fiindcă era scump, zahăr. Puneam făina
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu Antoniu, mi-a deschis din nou drumul spre școală. Dar nu a trecut decât o lună și iată-mă iarăși la necaz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și să zică ce-i de făcut. "Păi, ce să fie? Acum turbăciunea e doar la cap. S-o lăsăm să moară creștinește când o cuprinde-o cu totul!" Iar cu totul, aproape o săptămână "turbăciunea" a trecut spre cele veșnice sub formă de fripturi, sarmale, răcituri. și cum preuteasa nu voia să ia măcar o bucățică, să nu turbeze, popa, pișicher, o sfătuia să ia că mai mult decât este nu poate fi și apoi, vorba evanghelistului, cui cu cui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să ia parte toți salariații comunei, elevii de școală și cât mai mulți cetățeni. Zis și făcut. Popa, ca să facă slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." - Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întru mulți ani! - Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! - Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat mașteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]