10,539 matches
-
muncă de pe harta țării, și mai ales să cunoască conștiința acelora care le realizează: adică oamenii de azi.“ (Teatrul, decembrie 1972) ȘTIRBU Constantin „Țară spun și-n tâmplă îmi zvâcnește Albă nesfârșirea cât exist Și înalt deasupra mea rotește Dinspre zori drapelul comunist.“ („Țării“, Familia, decembrie 1972) TĂNASE Al. „Ctitorii României moderne, cu sabia sau plugul, cu mistria sau condeiul, cu întreaga putere a gândului și a simțirii, au visat o țară puternică și demnă, alături de cele mai de seamă națiuni
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape toate femeile din România au făcut asta. N-o să deplâng aici cum mi-am irosit ani buni din viață meditând, adică predând literatură română pentru bani sau carne, deși mă dădeam mare redactor la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
amănunte cotidiene care ar putea avea oarece relevanță (?). Femeia care le notează are 36 de ani și locuiește împreună cu părinții vârstnici, soțul și băiatul Tomi, proaspăt școlar, într-un apartament neîncăpător. E corector la România literară și gospodina casei. În zori, când încă dorm toți, scrie în bucătărie proză (scurtă), cât fierbe ciorba. 24 septembrie 1982 Mama a primit de ziua ei un săpun Fa, două margarine Rama, un catalog Neckermann vechi, un calendar cu foi pe 1983 și 10 hârtii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tragă câte un gât de răchie care să le pună sângele în mișcare. Plecaseră în ajun de an nou, când copiii satului tocmai porniseră cu plugușorul pe ulițe, ca să ajungă, când încă mai erau poate două, poate trei ore până în zorii zilei noului an, în fața unei mici și cochete cabane cu ușa zăvorâtă, în jurul căreia pe multe zeci de kilometri nu se auzea decât tăcerea zăpezilor. Slavă Domnului. Era o noapte senină, cu lună plină, iar ei simțeau un sentiment de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
istorie sinceră a poporului român» ed. a II-a revizuită și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1999. De aceea la plecarea dintre cei vii la1778 a «excelenței sale» contele Iosif Teleki de Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut penibile. Ultima povestire din carte, anexa ei, numită „O călărire în zori“, ar merita o discuție mult mai lungă. Niciodată n-am putut crede cu ade vărat că povestirea asta a fost scrisă de Cezar. Este-n ea o perfecțiune stilistică și de viziune străină tuturor celorlalte texte ale lui și care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
viziune străină tuturor celorlalte texte ale lui și care-mi amintește de mari virtuozi ai prozei americane de azi, Robert Coover, de exemplu, sau Donald Barthelme. Subiectul sofis ticat, filmarea și eclerajul foarte subtile, fraza flexibilă fac din „Călărirea în zori“ paradoxala capo doperă a lui Paul-Bădescu, total nepaul bădesciană (hm !). Prin prezența ei, cartea devine un codex, o compilație din doi autori, și să găsești ceva comun lor devine o sarcină din Uqbar-ul lui Borges. Firește, n-aș vrea să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acum ne aflăm la „Anexă“. și încă o precizare, pentru cei care au lacune de cultură generală : cazul lui John Wayne Bobbitt este unul real și a fost dat la știri, acum cîțiva ani, de toate televiziunile. / O călărire în zori De fiecare dată cînd trecea pe lîngă el, chelnerița îi dădea una cu ciocănelul de jucărie la șliț. Era un ciocănel de plastic, cu burduf, din acela care face „piff“. Marea găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare. Cand naștem prunc, încins cu Tricolor, Sădim un pom sau ctitorim fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o oră sau chiar mai mult, în perioadele încărcate ale anului școlar (teze trimestriale, teze de sinteză, examene). Se știe că la vârsta adolescenței somnul este deosebit de plăcut și necesar. Din această cauză posibilitatea de a ne trezi singuri, în zorii dimineții, când somnul este cel mai dulce, era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii), aproape nonagenar, așteaptă cu ochii pironiți în tavan ivirea zorilor. Timpul care îl mai desparte de începutul unei noi zile se scurge cu încetineală, fapt care îl nemulțumește profund. De când a rămas singur, nopțile au devenit pentru el un calvar. Când vederea îl ajuta citea și timpul trecea mai ușor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticașului, a Răpițiștii sau a Fânațului, după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră întâlnire de promoție anuală din 20 iulie a.c., de la care tu vei lipsi pentru a doua oară, vei fi motivat. Prezent vei fi, cu certitudine, în sufletele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
erau și prilej pentru întâlniri și hârjoane, pentru jocuri și alergări prin larga curte a bisericii. La slujba de Înviere așteptam momentul luării luminii pentru a șicana fetele și a le atrage în nevinovatele noastre jocuri. După sfințirea bucatelor, în zorii primei zile de Paște, masa care urma începea cu ciocnirea ouălor roșii, însoțită de formulele sacrosancte Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! Încet-încet, reveneam la rutina treburilor și obligațiilor cotidiene, cu sufletul încărcat de lumina sărbătorilor petrecute. Pe tăpșanele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nesimțite. Aici am coborât pentru a urca într-un vagon special care urma să ne ducă până la Timișoara. Am adormit cu toții, după o vreme. Eu m-am trezit în gara Fizeș și am urmărit peisajul pe fereastra vagonului la lumina zorilor până ce trenul s-a oprit în gară la Berzovia. Se făcuse dimineață. În timpul staționării trenului au început să se trezească toți colegii și a început forfota. Fiecare și-a scos câte un sandvici pentru a ne potoli foamea, beam apă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
concentrat la tot ce mai puteam urmări prin geamul vagonului. În întunericul de afară, nu miam dat seama că am rămas singurul călător treaz din compartiment. Dar încet-încet, pleoapele au devenit grele ca plumbul și am adormit. Spre dimineață, în zori, am ajuns la București. Îmi amintesc intrarea în Gara de Nord. La plecare din București, am văzut Gara Basarabi și Gara Băneasa. Cum m-am trezit din somn, am început să urmăresc traseul. Aveam în mine o sete de a cunoaște cât
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar fi vară, aș coborî În mare. Un ceas de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tot ce se pierde În largul mării mă contesta, Însă mă și ajută să mă definesc. Ulise a rătăcit pentru a ne spune că țărmul este nu numai limita, ci și singura speranță a mării. Și În timp ce respirația cenușie a zorilor clarifică golful, mă gîndesc că nimeni n-a iubit, probabil, mai mult Elada decît cei care i-au anunțat naufragiul iremediabil. Rămîne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită, ar adăuga Oedip. Ahile La naștere, mama sa, Tetis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
arta modernă care nu Întoarce spatele vieții, ne oferă materia primă pentru temple pe care să ni le construim singuri. Ar trebui să spun: și voluptatea luminii. Dacă balanța mea s-a Înclinat vreodată spre nopțile lui Novalis, pentru care zorii tăiau Întunericul ca o ghilotină, aici m-am lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea direct spre Barcelona, pe unde ar fi întâlnit mulți oameni care l-ar fi recunoscut și i-ar fi dat cinste, ci făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea direct spre Barcelona, pe unde ar fi întâlnit mulți oameni care l-ar fi recunoscut și i-ar fi dat cinste, ci făcu un ocol, mergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Îi venea greu cu studiile, deoarece spitalul se afla la mare distanță de Colegiul Montaigu și, pentru a găsi poarta deschisă, trebuia să ajungă seara înainte de a bate clopotul de „Îngerul Domnului”, iar dimineața nu putea ieși decât după ivirea zorilor. Așa stând lucrurile, nu putea fi de față la toate lecțiile 3. O altă greutate era aceea că trebuia să cerșească pentru a-și duce traiul. Trecuseră deja mai bine de cinci ani de când nu mai avusese dureri de stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nou spre o crescândă evlavie și lacrimi; la fel, mergând la Don Francisco 2, stând cu el și întorcându-mă fără a pierde căldura și iubirea înflăcărată. (Apoi, învingând un moment dificil sau o ispită care mi-a venit în zori, și anume aceea de a avea numai pentru biserică, primind multă limpezime și pricepere și multă evlavie; dorind să termin odată cu acel lucru, într-o mare pace și în deplină cunoștință și aducere de mulțumire Persoanelor dumnezeiești, deopotrivă cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]