95,170 matches
-
țină cont de apartenența etnică a unui grup sau altul din societate? Pe scurt, dacă ar fi să măsurăm democrația din prisma respectării drepturilor minorităților, care este gradul de democratizare a societății românești? După 1989, elitele românești și-au Îndreptat privirile și speranțele spre modelul democratic occidental. Toți actorii occidentali și-au pus problema stabilității și a democratizării societății românești. Cum protecția minorităților era un element de bază al asigurării unui cadru stabil și democratic al țării noastre, problemele minorității rome
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politici (de exemplu, se pot folosi modalități ca: hibridizare, sinteză etc.) (Miroiu, 2001). În politicile oficiale ale Uniunii Europene, se folosește chiar conceptul de Twin Track Strategy sau dubla strategie, referitor la complementaritatea gender mainstreaming-ului cu politicile egalității. La o privire mai atentă asupra evoluției În timp/istorice a abordărilor strategice ale egalității de gen În politicile publice, observăm că integrarea principiului fondator a evoluat calitativ, de la adoptarea cadrului legislativ formal prin care se asigură recunoașterea legală și protejarea drepturilor femeilor
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
context este În ce măsură politica de achiziții militare a României din ultimii ani a corespuns dezideratelor trasate anterior? Respectiv, mijloacele militare achiziționate sunt potrivite pentru contracararea amenințărilor asimetrice de securitate și pentru apărarea și proiectarea valorilor comunității de securitate occidentale? O privire asupra politicii de apărare a României ne indică existența a două proiecte majore de Înarmare: primul se referă la modernizarea flotei militare navale, fapt ce a devenit deja o realitate, iar cel de-al doilea vizează proiectul de dotare a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
în Uniunea Europeană, conformarea implementării unui sistem de control intern va deveni obligatorie, deoarece directivele de contabilitate îmbunătățite necesită elaborarea unei declarații privind guvernanța corporativă, cerință pe care statele membre trebuie să o transpună în legislația națională, până la sfârșitul anului 2008. Privirea aceasta de ansamblu asupra reglementărilor managementului riscurilor sunt evidențiate pregnant de reglementările în domeniu din Germania și Marea Britanie, țări cu sisteme diferite de guvernanță corporativă, așa cum rezultă din capitolul 1 al acestei lucrări. Sistemul german al guvernanței corporative funcționează cu
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
de către conducerea corporațiilor. Reglementările sunt parte a contextului extern, respectiv a mediului de afaceri în care funcționează organizația. Mecanismele care se ocupă de cererile acționarilor, de riscul afacerii și de reglementări în cadrul modelului constituie „fereastra publică”, ce oferă lumii o privire interioară asupra apetitului de risc al organizației, arătând clar ceea ce se vede și ceea ce trebuie tratat. În cadrul organizației, misiunile și viziunea abordează procesele interne ale acesteia. Misiunile rezultă din înțelegerea așteptărilor acționarilor și echilibrului performanțelor în condițiile constrângerilor regulilor și
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Ghermanschi, „Mărgele roșii”, CL, 1984, 7; Adrian Dinu Rachieru, De la realismul proxim la realismul fantastic, O, 1985, 48; G. Nistor, Nivelurile realului și metafora epică, VR, 1986, 11; Mihail Diaconescu, Proza simbolică, ARG, 1988, 12; Cosma, Romanul, I, 198-199; Tuchilă, Privirea, 245-251; Adrian Dinu Rachieru, Viața e totul, LCF, 1989, 1; Viorica Răduță, Romanul eroului întemeietor, LCF, 1989, 12; Ulici, Prima verba, III, 180-181; Alexandra Vrânceanu, Revoluția animalelor, RL, 1992, 36; Ulici, Lit. rom., I, 396-398; Micu, Scurtă ist., III, 110
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
acum, coridorul te duce / Chiar la intrarea-ntr-o altă răscruce / Cu albe portaluri zâmbind din mânere / Apasă pe primul, te lasă-n cădere, / Așa. N-avea teamă. Dă-mi mâna. Începe-vom azi săptămâna” (Invocație); „Era spre dimineață. Cu privirile pironite în pavaje / Pășeau X, Y: două ciudate personaje. / - Nu merg, șopti insul X / În dreptul unei firme de onix. / - Coboară, spuse Y. Știu eu ce știu” (Vis cu periplu); „Ține pasul. Nu mă sili să te caut. / Respiră în ritm
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
au fost distinse, la ediția a doua (1902), de Academia Română, cu Premiul „Adamachi”, prilej cu care filologul clasic și profesorul de latină, academicianul Nicolae Quintescu, afirma că cele două versiuni sunt „o adevărată operă literară, excelentă sub toate punctele de privire”, tălmăcirea în ansamblu, fiind „din cele mai bune” din câte se făcuseră, până atunci, din literatura clasică antică. D. a alcătuit și a publicat un număr apreciabil de manuale școlare, multe în colaborare. SCRIERI: Alexandri. Vazul müködése a román irodalom
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
teatrele din Brașov, Piatra Neamț, Bârlad, Reșița . Cartea de debut în dramaturgie a lui G., Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte (1988), se deschide cu o justificare amplă a autorului asupra materiei „domestice” a pieselor, prelucrată într-o cheie metaforică - a privirii - izvorâtă din obsesiile picturale ale lui Ion Țuculescu. Personajele din prima piesă, cu onomastică transparentă, ajung să se constituie într-un parlament al păsărilor domestice care pun în scenă toate aberațiile de limbaj, însoțind astfel uzura inevitabilă a unei căsnicii
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând secvențe epice sau descriptive răzlețe, face salturi în timp și în spațiu, citează texte preexistente, neliterare (bunăoară, un ghid turistic al Munților Retezat) și comentează „tehnicist” chiar enunțarea textului aflat sub
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
cronici, articole) apărute în presa literară. SCRIERI: Cazarma cu ficțiuni, București, 1993; Marin Preda - incomodul, Galați, 1996; Fănuș Neagu, Brașov, 2001; Eugen Simion, Brașov, 2001; Căruța lui Moromete, București, 2001. Repere bibliografice: Cristina Necula, Ficțiunea, o variantă dictatorială a visului privirii, CC, 1994, 4-5; Simion, Fragmente, I, 150-155; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 204-206; Eugen Simion, Oamenii mei, CC, 2002, 11-12. N.Br.
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
locul relatării deschise, autobiografice și aproape documentaristice a experienței închisorii politice, pe fondul căreia societatea comunistă se conturează în tonuri alb-negre, ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
nu mai e nevoie să scrii ceva pentru a comunica, rămîne suficient să ai iconul on-line pentru ca cei cu care ești În linie să știe că te pot aborda oricînd. Mesajul devine unul foarte simplu: „sînt aici”. Dar, la o privire mai atentă, schimbarea este totuși paradigmatică: mesajele În timp real sînt o copie a vorbirii. Scrisul privat este un ersatz al vorbitului privat, cu inconvenientul combătut de altfel tot mai bine că ia mai mult timp. În această logică, deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cea „vie”. Ceea ce spune literatura nu mai poate fi adevărul, pentru simplul motiv că adevărul stă dincolo. Dar dincolo nu mai sînt cuvinte - și aceasta este probabil contradicția cea mai acută a literaturii: „limbajul poemului este normat de puterea unei priviri absolute, o privire non-mimetică, pe care cuvîntul nu o poate Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spune literatura nu mai poate fi adevărul, pentru simplul motiv că adevărul stă dincolo. Dar dincolo nu mai sînt cuvinte - și aceasta este probabil contradicția cea mai acută a literaturii: „limbajul poemului este normat de puterea unei priviri absolute, o privire non-mimetică, pe care cuvîntul nu o poate Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm, nu echivalează cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm, nu echivalează cu ființa. Sensul rămîne, o spune Lyotard, ne-Întruchipabil. Contradicția poate fi rezolvată, Însă, prin stil. Stilul este, de fapt, la un moment dat, exact privirea absolută pe care reprezentarea nu o Înțelege, dar care se exprimă. „O „manieră absolută de a vedea lucrurile” nu Înseamnă posibilitatea de a plasa, indiferent de unghi, o lentilă care Îngroașă sau micșorează, care deformează sau colorează lucrurile după bunul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își extrag semnificațiile. Adevărul lucrului ar sta dincoace de afect, Înainte ca acel lucru să fi fost legat printr-o altfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își extrag semnificațiile. Adevărul lucrului ar sta dincoace de afect, Înainte ca acel lucru să fi fost legat printr-o altfel de privire - „privirea ambientală”, scrie tot Heidegger - de subiect. La urma urmei, nu adevărul lucrului caută scriitorul, ci accesul l sine sau, dacă folosim cuvîntul lui Rancière, accesul la spirit. Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își extrag semnificațiile. Adevărul lucrului ar sta dincoace de afect, Înainte ca acel lucru să fi fost legat printr-o altfel de privire - „privirea ambientală”, scrie tot Heidegger - de subiect. La urma urmei, nu adevărul lucrului caută scriitorul, ci accesul l sine sau, dacă folosim cuvîntul lui Rancière, accesul la spirit. Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană, din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci accesul l sine sau, dacă folosim cuvîntul lui Rancière, accesul la spirit. Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană, din Madame Bovary, o carte scrisă „en style”, „pentru că stilul este identitatea exactă dintre o privire și o scriitură.” Detașate de afect, lucrurile care intră sub incidența privirii „absolutizante” devin egale Între ele, nemaifiind ordonate conform vreunei ierarhii. Acesta este, așadar, stilul literaturii franceze, de la Flaubert pînă la Jean Echenoz (nu Întîmplător, ultimul și-l recunoaște
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spirit. Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană, din Madame Bovary, o carte scrisă „en style”, „pentru că stilul este identitatea exactă dintre o privire și o scriitură.” Detașate de afect, lucrurile care intră sub incidența privirii „absolutizante” devin egale Între ele, nemaifiind ordonate conform vreunei ierarhii. Acesta este, așadar, stilul literaturii franceze, de la Flaubert pînă la Jean Echenoz (nu Întîmplător, ultimul și-l recunoaște ca maestru pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Flaubert pînă la Jean Echenoz (nu Întîmplător, ultimul și-l recunoaște ca maestru pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă, a Înlocui acordul dintre un limbaj și un subiect reprezentat cu acordul dintre un limbaj și o privire, indiferent de subiect. Așa fac Noii Romancieri francezi și aceasta este originea „minimalismului” francez. O parte din proza franceză numită astfel, cea mai importantă, este minimalistă pentru că relatează În amănunt lucruri - obiecte, situații - În mod normal, adică În percepția lor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]