94,387 matches
-
trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din exil. Astfel, regele a încetat să mai fie văzut ca un conducător
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
putere sunt convinse că pot da lovituri distrugătoare Aliaților, trebuie luată în considerație posibilitatea medierii sovietice pentru orice altceva decât capitularea necondiționată. Cinci zile mai târziu, ministrul de externe a revenit clarificând faptul că vorbește în numele întregului guvern, reiterând opoziția cabinetului său la condițiile capitulării necondiționate, dar că se dorea cu hotărâre pacea. Conținutul acestui schimb de mesaje diplomatice era bine cunoscut Aliaților, ai căror criptografi reușiseră să spargă codul diplomatic nipon. Pe 26 iulie, Harry S. Truman, Winston Churchill și
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
criminalilor de război sau a „conducerii responsabile”. Pe 27 iulie, guvernul japonez s-a întrunit pentru a hotărî cum să răspundă acestei declaratii aliate. Cei patru membri militari ai Consiliului de război doreau să o respingă, dar Togo a convins cabinetul să nu întreprindă nicio acțiune până când nu se va cunoaște și reacția sovieticilor. Ambasadorul japonez în Elveția remarca într-o telegramă că așa-numita „capitulare necondiționată” se aplică numai armatei, nu și guvernului și populației civile și de aceea aprecia
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
să modifice Declarația de la Potsdatm: Japonia urma să se ocupe singură de propria dezarmare, Japonia își va judeca singură criminalii de război și nu se va proceda la ocuparea militară a țării. În acea după amiază, a fost convocat tot cabinetul, cele două păreri ale lui Togo și , respectiv, Anami neatrăgând suficienți sprijinitori. Suzuki și Togo s-au întâlnit cu împăratul, și primul a propus organizarea unei conferințe imperiale imediate, care a și început cu puțin înainte de miezul nopții. Suzuki a
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
două propuneri ale membrilor Consiliului Suprem și l-a rugat pe împărat să aleagă pe cea mai potrivită. Împăratul a considerat că trebuie să se accepte condițiile Aliaților pe baza propunerile ministrului de externe Togo. După plecarea împăratului, Suzuki cerut cabinetului să accepte poziția împăratului, ceea ce s-a întâmplat imediat. Ministrul de externe a trimis telegrame Aliaților, anunțând că Japonia va accepta Declarația de la Potsdam, cu condiția ca acestea să nu cuprindă nicio prevedere care să aducă atingere prerogativelor împăratului. Aceasta
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
statutul împăratului, Aliații subliniau că, din momentul capitulării, autoritatea împăratului și a guvernului erau supuse autorității comandantului suprem al puterilor aliate și că forma finală de guvernare a Japoniei urma să fie stabilită prin alegeri libere. La următoare întâlnire a cabinetului, Suzuki a insistat ca japonezii să ceară garanții explicite în ceea ce privește sistemul imperial. Anami a reiterat poziția sa cu privire la respingerea ocupării militare a țării. Până în cele din urmă, ministrul de externe Togo le-a atras atenția miniștrilor că nu există practic
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
celor prezenți că a ascultat toate argumentele pro și contra capitulării și că decizia sa a fost luată. Ca urmare, a cerut redactarea unui discurs pe care să-l rostească la posturile de radio și prin care să anunțe capitularea. Cabinetul a ratificat în unanimitate dorința împăratului. În noaptea de 14 - 15 august, a fost lansat cel mai mare raid de bombardament din timpul războiului din Pacific. Opt sute de bombardiere și două sute de avioane de vânătoare americane au lansat peste 6
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
a activității sale. a fost o persoană cu un caracter internațional. Vorbea mai multe limbi (suedeză, engleză, franceza, italiană - graiurile napolitan și capriot, ambele fluent - și, destul de bine, germană), se născuse și crescuse în Suedia, studiase medicină și deschisese un cabinet medical în Franța, fusese căsătorit cu o aristocrata engleză și își petrecuse cea mai mare parte din viața de adult în Italia. Avea o înclinare naturală de filantrop, tratându-și adesea pacienții săraci fără să accepte onorariul de medic și
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
a fost din domeniile ginecologiei și obstetricii, fiind impresionat puternic de lucrările de pionierat în neurologie ale lui Jean-Matin Charcot, a urmat cursurile acestuia la Spitalul Salpêtrière. După obținerea dreptului de liberă practică a medicinei, Munthe și-a deschis un cabinet la Paris, mult apreciat de artiștii scandinavi din capitală Franței. În 1883, a călătorit la Napoli pentru a participa la eradicarea epidemiei de holeră. În 1887, s-a mutat la Anacapri, a izbutit să cumpere vila Sân Michele și a
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
A făcut multe din lucrări singur, dar și folosindu-se de localnici, mai ales de o familie formată din tatăl și cei trei fii ai acestuia. În 1890, lipsindu-i banii necesari pentru continuarea lucrărilor de reconstrucție, a deschis un cabinet la Romă. Avea clientela între demnitarii străini, dar și dintre populația locală. Era nevoit să-și împartă timpul între Romă și Capri. În anul 1892, Axel Munthe a devenit medicul familiei regale a Suediei. În special, el a fost medicul
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
Moldova, care colaborează cu caritas-urile parohiale încercând să sprijine proiectele lor. La Chișinău se află în construcție un centru social pentru bătrâni care va funcționa sub conducerea Surorilor Providenței. În unele parohii funcționează cantine sociale, grădinițe de copii, farmacii și cabinete medicale. Cea mai mare parte a activităților este organizată pe bază de voluntariat, o atenție deosebită acordându-se formării lor. În acest sens, începând din toamna anului 1999, s-a deschis un Institut Catehetic, deocamdată experimental, la care participă în
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
lovitură de stat. Pe 3 septembrie 1843, infanteria condusă de Ioannis Makriyannis s-a adunat în piața palatului din Atena. Rebelii au refuzat să se întoarcă în cazărmi până când regele nu accepta promulgarea constituției. Această lege fundamentală prevedea ca în cabinetul de miniștri să fie acceptați numai greci, ca în țară să se organizeze alegeri pentru un Parlament și ca Otto să mulțumeasă personal liderilor rebeliunii. Otto a cedat presiunii mulțimii și a acceptat toate cererile. După ce regele Otto a fost
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
Jean-Claude Juncker, până la preluarea funcției de prim-ministru al României, în noiembrie 2015. În ziua de 10 noiembrie 2015 a fost desemnat drept prim-ministru al României de către președintele Klaus Iohannis, la șase zile după demisia premierului Victor Ponta. Anunțarea cabinetului Cioloș a avut loc în data de 15 noiembrie 2015. Votul în Parlament, pentru învestitură, a fost primit la 17 noiembrie 2015. În seara aceleiași zile de marți, 17 noiembrie 2015, guvernul Cioloș a depus jurământul în fața președintelui. Din anul
Dacian Cioloș () [Corola-website/Science/309870_a_311199]
-
la războiul din Rif (1920) și în al doilea război marocan în 1925. Pétain s-a retras în cele din urmă ca Inspector general al armatei, la vârsta de 75 de ani, în 1931. În 1934 a fost numit în cadrul cabinetului francez ca ministru de război sau ca secretar de stat. În această perioadă a fost unul dintre promotorii politicii „împăciuitoriste” față de Germania nazistă. După victoria lui Franco în războiul civil spaniol, Pétain a fost numit ambasador la Madrid în martie
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
în războiul civil spaniol, Pétain a fost numit ambasador la Madrid în martie 1939. Până în vara anului 1940, Pétain a fost un personaj foarte prețuit atât în țară cât și în străinătate. Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat în cabinet împreună cu generalul Maxime Weygand și nou promovatul general de brigadă de Gaulle, sperând ca acest trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și al patriotismului francezilor. Maxime Weygand s-a dovedit incapabil să oprească înaintarea germană în a doua
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și al patriotismului francezilor. Maxime Weygand s-a dovedit incapabil să oprească înaintarea germană în a doua parte a Bătăliei Franței. Atunci când înfrângerea Franței metropolitane a devenit doar o problemă de timp, cabinetul a luat în considerație continuarea luptelor în Africa de nord, alături de aliații britanici. Pétain a refuzat să părăsească țara, iar impasul în care a intrat cabinetul a fost dezamorsat numai de demisia lui Reynaud și de numirea de către președintele Albert
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
a Bătăliei Franței. Atunci când înfrângerea Franței metropolitane a devenit doar o problemă de timp, cabinetul a luat în considerație continuarea luptelor în Africa de nord, alături de aliații britanici. Pétain a refuzat să părăsească țara, iar impasul în care a intrat cabinetul a fost dezamorsat numai de demisia lui Reynaud și de numirea de către președintele Albert Lebrun ca nou prim-ministru a lui Pétain. Bătrânul mareșal a primit puteri excepționale din parte șefului statului. Constituționalitatea acestor schimbări a fost contestată de Charles
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
japoneze, îndepărtându-l de viața politică. Șintoismul a încetat să mai fie religie de stat, iar creștinismul a redevenit o religie practicată liber. Femeilor li s-a asigurat dreptul de vot. Alegerile din aprilie 1946 au adus la putere primul cabinet ales democratic, în frunte cu prim-ministrul Shigeru Yoshida. În perioada interbelică și în timpul războiului, sistemul public de învățământ nipon era bazat pe sistemul german al „gimanziilor” și „universităților” pentru pregătirea elevilor după școala primară. În timpul ocupației, sistemul educației secundare
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
sale au atins suma de 14 milioane de mărci, Ludovic a insistat asupra continuării proiectelor sale arhitecturale; el a amenințat cu suicidul în cazul în care creditorii săi i-ar fi preluat palatele. La începutul anului 1886, Ludovic a cerut cabinetului său să contracteze un credit de 6 milioane de mărci, care i-a fost refuzat. În aprilie, el a urmat sfatul lui Bismarck de a cere bani parlamentului. În iunie, guvernul Bavariei a decis să-l detroneze pe rege, care
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Slănicului" sau "Carmen Silva". A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt: "Revue Parisienne", "La Revue Franco-Italienne", "L'Université Literaire", "Revue Firenziènne" și "Geflügel Börse" (Leipzig). El însuși a editat mai multe reviste: "Scrieri amuzante" (1875-1876), foaia literară săptămânală "Cabinetul de lectură" (1878), "Arta" (1883-1884) și revista socială și literară "Lupta cu viața" (1903-1905). În decursul timpului, N. A. Bogdan a fost decorat cu diverse ordine și medalii, între care Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler, acordat de regele Ferdinand
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
regele a refuzat să sancționeze o lege prin care miniștrii ar fi fost numiți pentru un mandat fix de optsprezece luni. În urma demisiei lui Canovas del Castillo, l-a chemat pe Práxedes Mateo Sagasta, liderul liberal, să formeze un nou cabinet. În noiembrie 1885, Alfonso a murit, înainte să împlinească 28 de ani, din cauza tuberculozei. Urcând pe tron de foarte tânăr, Alfonso nu avusese ocazia unei ucenicii în arta guvernării, dar poseda un tact înnăscut și o judecată sănătoasă, coaptă de
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
principiul laicității, acest minister s-a desființat și locul i-a fost luat de "Ministerul Afacerilor Religioase". De la acordarea acestui titlu lui Molla Fenârî în 1424 până la ultimul șeyhülislam otoman, Medenî Nuri Efendi în 1922, și demisia acestuia împreună cu întregul cabinet au trecut 498 de ani. Între 1424 și 1922 au fost 131 de șeyhülislami numiți de 175 de ori. Cel mai longeviv a fost Ebu's-Suud Efendi care a stat în funcție 29 de ani, în timp ce Memikzade Mustafa Efendi a
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
Este ales deputat al Parlamentului în iunie 1848. A pierdut în alegerile din ianuarie 1849, dar în martie același an, recuperează locul în Parlament și îl menține până la moarte. În 1850, după un discurs în favoarea legilor Siccardi intră în componența cabinetului d'Azeglio ca ministru al Agriculturii, Comerțului și Marinei. În 1851 completează controlul său asupra vieții economice în Italia cu adăugarea la competențele sale a Finanțelor. În 1852, împreună cu Urbano Rattazzi, principalul exponent al stângii liberale, dă naștere unei forme
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
a demisionat și, împreună cu alți câțiva lideri ai exilului, s-au întors în țară, la Lublin, unde guvernul provizoriu controlat de comuniști își stabilise sediul temporar. Acest guvern era condus de socialistul Edward Osóbka-Morawski, dar comuniștii ocupau posturile cheie ai cabinetului. Acest guvern a fost recunoscut de Aliați în iulie 1945. Stalin a acceptat ca Polonia să primească 10 miliarde de dolari SUA ca despăgubiri de război din partea Germaniei. În aprilie 1945, guvernul provizoriu a semnat un pact mutual cu Uniunea
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
a trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Imperiale de Aplicații de Stat Major și ale Școlii Politehnice din Paris, fiind atașat pe langă Statul Major al Armatei Franceze. Întors în țară, este numit în anul 1864 șef de cabinet al ministrului de Război Savel Manu. A îndeplinit numeroase alte funcții de răspundere în cadrul armatei române: profesor la Scoala Militară de Ofițeri, ajutor al șefului Direcției Stabilimentelor de Artilerie, șef de stat major al Diviziei 1 Militare Teritoriale. În ianuarie
Ștefan Fălcoianu () [Corola-website/Science/304972_a_306301]