95,170 matches
-
lui Antonin Artaud, căruia Jacques Riviere nu Îi publică poemele În Nouvelle Revue Francaise, ci tocmai scrisorile care-i sînt adresate : abia aici se rezolvă problema arbitrariului stilului. Nu e vorba de un arbitrariu, pentru că acel „conșinut indiferent” rezultă din privirea care e aruncată asupra lui, este tot un obiect al literaturii, cu atît mai mult cu cît decuparea lui „absolută” de lume Îl transformă Într-o oglindă cît mai exactă a spiritului (autorului). Astfel, Rancière poate scrie că „”Literar” rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una extrem-subiectivă sunt Însă, astăzi, ambele, rezultatele unei voințe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una extrem-subiectivă sunt Însă, astăzi, ambele, rezultatele unei voințe de literatură care nu face decît să prelungească nevroza literaturii franceze. Într-un fel, realismul crud al lui Michel Houellebecq Încearcă să le reconcilieze, dar se lasă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spus despre literatură de-a lungul timpului, ci cel care extrage, din vestigii mute, un sens al Literaturii și al Europei Republicii Literelor. III. Interludiu. Despre romanul francez al secolului al XX-lea Istoria literaturii se traduce prin istoria unei priviri. Asta, desigur, după ce vor fi fost rezolvate problemele legate de definiția literaturii. Mai Înțelept ar fi să ocolim chestiuni oțioase de genul acesteia. Literatura există. O dată scris, textul Începe să devină, să Însemne, să se răspîndească - și, poate, să se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face totuși foame și se vede nevoit să-și asume gestul decojirii gălbuielor portocale de vară din rucsac, În chiar plin teatru de la Epidaur. Antichitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-un gen hibrid În vogă), aflat În impas existențial, Își caută fericirea și, găsindu-și-o pe meridiane extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Michel “examină cu atenție clitorisul lui Valérie.” Contrariată, amanta este calmată cu explicația: “E un demers artistic.” și finalul capitolului: “În fond, mi-am spus, această Sandra e mai degrabă o artistă bună; experimentul ei te incita să arunci o privire nouă asupra lumii.” Apare așadar Valérie, angel salvator, o tînără de 28 de ani, aflată la rîndu-i În aceeași excursie pe tărîmuri extrem-orientale. Fidel unui naturalism dus În pînzele albe, deși disprețuitor la adresa psihanalizei, Houellebecq reține din copilăria lui Valérie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca ceva ascuns pînă În momentul expunerii să existe. Or, literatura este una dintre practicile expozitive care permite fabricarea a cît mai multe realități Învăluite, de dezvăluit. Problema autoficțiunii este alta: e ușor să dezvălui, e foarte greu să atragi privirile celor În fața cărora expui În chiar inima evului expozitiv pe care-l trăim. De aici, excesele autoficțiunii nu sînt altceva decît o tehnică de expunere. Despre autenticitatea ei rămîne să vorbim mai departe. IV.3.1. Autoficțiunea deschisă Povestea autoficțiunii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum decor social, sau pur și simplu biologic - și cheamă privitorul să asume rolul unui subiect cunoscător pentru care homosexualii nu există, pur și simplu, decît În dimensiunea lor pitorească: bizari, respigători sau perverși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tema oglinzii: „CÎnd să iasă din cabină, A***, din ușă, Întorcîndu-se spre mine, mi-a aruncat această Întrebare fără să aștepte răspunsul: ‘Ei, cum mă vezi?’ După ce-a ieșit, am rămas să contemplu dezordinea obișnuită din cabină. Pe nisimțite, privirea mi s-a fixcat pe o oglindă mare din fața ușii ce tocmai se Închisese peste o Întrebare. În oglindă, vedeam ușa din tocul căreia tocmai mă interpelase A***. Pe buze mi-a venit un răspuns șoptit cu un aer visător
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a lui Claude” (pp. 14-15). Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte denotative, ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urmă de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici Balzac n-o avea, dar repetițiile sînt presărate pentru a opri, ca din Întîmplare, imersiunea În referință, identificarea și așa-numita „judecată estetică” spontană și aconceptuală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și imediat reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX 1998), pentru a purta cu ea un flux rapid de imagini private, o poveste underground, un spirit de frondă, preluate toate pe filieră americană. La o privire atentă, ambițiile literaturii minimaliste sînt mult mai mari decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eroic. Oglinzile la Echenoz, televiziunea la Toussaint și musca la Oster sînt simbolurile acestui labirint de sticlă, ale dîrelor acestui cer veșnic senin pe suprafața căruia eroii minimaliști dau orice să apară un nor - unul singur care să le distragă privirea de la ea Însăși. Minimalsmul, astăzi, s-a instituționalizat. Studiul literaturii minimaliste se face În universități. Desigur, asta nu echivalează cu o statuficare. Să ne gîndim la faptul că avem de-a face de fapt cu o reprezentare fenomenologică a realității
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă vreți, jansenistă. În fond, cum ar putea o poveste cu trei personaje prezente plus unul absent - care apare spre final -, doi bărbați și o femeie, să nu fie cinică, atunci cînd raporturile lor sînt deduse mereu din infinitezimalul unor priviri, al unor mimici, dar niciodată formulate? Cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte a acțiunii romanului - două părți din trei se petrece În China zilelor noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale lui Să fugi! nu se Întîmplă prea multe pentru că ochiul care Înregistrează realitatea nu vrea să decupeze unități dramatice, ci descrie tot ce vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Să fugi! nu se Întîmplă prea multe pentru că ochiul care Înregistrează realitatea nu vrea să decupeze unități dramatice, ci descrie tot ce vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
albe (1920), inscripții fără titluri, departajate prin cifre, făcând elogiul acțiunii. Tendința ieșirii dintre limite diferă, ca finalitate ontologică, de limbajul lui Blaga din Dați-mi un trup voi munților ori din Dar munții unde-s? Altul e impulsul ascensional, privirile lui C. (Către cer, Piscul) urmărind mai degrabă grandoarea, prometeismul, exteriorizarea eroică; întrebările lui, deloc dubitative, sunt ale unui personaj esențialmente afirmativ, cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil al descrierii în care contemplatorul se implică, ilustrat de A.I. Odobescu și V. Pârvan, fulgeră sub aparențe marile teme biblice: căderea omului în timp, trecerea, Dumnezeu, irealitatea lumii
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
București, 1981. Repere bibliografice: Ion G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 168; N. Iorga, Cronicele muntene, București, 1899, 48-49; N. Iorga, Faze sufletești și cărți reprezentative la români cu specială privire la legăturile „Alexandriei” cu Mihai Viteazul, AAR, memoriile secției istorice, t. XXXVII, 1914-1915, 545-605; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 605-609; Cartojan, Ist. lit., I, 85-88; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 314-315; Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul în raport cu
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
București, 1965; Coșbuc văzut de contemporani, îngr. Al. Husar și Georgeta Dulgheru, București, 1966; Ivașcu, Confruntări, I, 131-135; Cioculescu, Varietăți, 269-275; D. Micu, George Coșbuc, București, 1966; Studii despre Coșbuc, îngr. Cornel Săteanu, Cluj, 1966; D. Vatamaniuc, G. Coșbuc. O privire asupra operei literare, București, 1967; Tomuș, 15 poeți, 62-89; Duțu, Explorări, 180-244; Gavril Scridon, Ecouri universale în poezia lui Coșbuc, București, 1969; Octav Șuluțiu, Introducere în poezia lui G. Coșbuc, București, 1970; Adrian Fochi, G. Coșbuc și creația populară, București
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Râmnicu Sărat, 1930; N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1930; Nopți provinciale, Râmnicu Sărat, 1931; Ion Creangă ca pedagog, Râmnicu Sărat, 1931; Humorul lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Basmele lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Copilul în „Amintirile” lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kirițescu, Râmnicu Sărat, 1933; Anotimpuri, Râmnicu Sărat, 1934; Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934; N. Iorga. Naționalismul semănătorist. Semnificația dramelor sale istorice, Râmnicu Sărat, 1934; Însemnări despre gândirea lui Creangă
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Chelcea, I (1934/1991). Literatura monografică a satelor noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]