95,170 matches
-
valorificarea produselor ovine” (15 mai 1936); St. Constantinescu, „Reîmpădurirea în Basarabia” (22 mai 1936); H. Vasiliu, „Industrializarea producției agricole” (29 mai 1936). Secția economică și Secția tehnică și urbanistică au elaborat câte un plan de cercetare monografică a Chișinăului cu privire specială asupra vieții economice și a situației edilitare a orașului. Secția sociologică a organizat în lunile decembrie 1934 și ianuarie-februarie 1935, în vederea cercetărilor monografice de la Iurceni, șapte ședințe cu membrii secției la care s-au discutat și s-au interpretat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
atributul competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi efectul unei proces de învățare (îndoctrinare), se poate prezenta ca o putere exercitată prin cuvânt (promisiuni, flatări, amenințări) sau prin gesturi (atingere, privire, surâs). În fiecare dintre aceste situații un rol important îl joacă contextul social și politic, normele culturale, situația concretă și nu în ultimul rând gândirea socială dominantă. „Explorările” celor patru autori ai volumului la care mă refer sunt gândite ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lunecarea-i de șopârlă”, călugărul Ghermănuță pare o „jivină” ageră a pădurii. Grațioasa matroană Floricica (fiică a protopopului N. Conta, care avea proprietăți la Dumbrava Roșie) prezintă profilul unui portret de Domenico Veneziano, idealizarea fiind un mod de a focaliza privirile asupra modelului: „O singură dată în viața mea am simțit părerea de rău că nu sunt pictor!...” Când Floricica se ivește, decorativ, în cerdacul casei de țară, „în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit într-o girimea
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între cerul albastru și apa care îl reflectă, uneori văzut chiar ca „un măr între două ferestre”. Dar și mai obsedantă pentru el este ireversibilitatea timpului, pierduta Euridice, spre care nu poți întoarce privirea decât pedepsit de amintire: „Păstrez șuvița ta de păr, / răsplată, / pentru durerea de-a fi uitat” (Târziu). Tot așa cum, oscilând între scenă și realitate, se naște un ritm dureros între cotidian și etern, între superficialitatea vieții comune și nucleul rar
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
de Lavater continuă și în prezent, mai ales în școala franceză, care se consideră urmașă a lui Sigaud. De exemplu, Spinetta (1987Ă ia în considerare aspectul general al feței, fruntea, nasul, maxilarele, dar și expresivitatea sa constantă, mai ales prin privire și zâmbet. În plus, în prezent ne stau la dispoziție și fotografiile, înregistrările video în diverse împrejurări, interpretarea matematico-cibernetică a expresivității mimico-gestuale. Ansamblul acestor mijloace moderne nu poate însă înlocui sinteza pe care o făcea portretismul, care contempla existența unui
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
timp pacient al unui sanatoriu de boli nervoase), cartea este biografia sui-generis a acestui personaj incert, ambiguu, care, în conflict cu superiorul său ierarhic, nu are forța de a i se împotrivi fățiș, complăcându-se într-o rece expectativă. „Realismul privirii” (N. Manolescu), decuparea amănuntelor aparent nesemnificative, dar care, prin acumulare, declanșează criza, conferă romanelor lui D. veridicitate artistică, atestându-le capacitatea de a surprinde încleștarea dintre stihiile interioare ale subconștientului și datele existenței obiective. Macul galben (1980) și Cu drag
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
RL, 1969, 50; Damian, Intrarea, 89-90; Cristea, Interpretări, 49-50; Dan Laurențiu, Nicolae Damian, „Diminețile bătrâne”, LCF, 1970, 7; Eugenia Anton, „Diminețile bătrâne”, VR, 1970, 5; Dana Dumitriu, Nicolae Damian, „Fete și băieți”, ARG, 1971; 7; Nicolae Manolescu, Un realism al privirii, RL, 1973, 17; Sorin Titel, A coborî privirea?, LCF, 1973, 26; Dan Laurențiu, O terapeutică a dragostei, LCF, 1973, 43; Ciobanu, Incursiuni, 203-207; Mihai Ungheanu, Nicolae Damian, „Vara”, LCF, 1976, 25; Liviu Leonte, Nicolae Damian, „Vara”. Preludiu la un ciclu
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
49-50; Dan Laurențiu, Nicolae Damian, „Diminețile bătrâne”, LCF, 1970, 7; Eugenia Anton, „Diminețile bătrâne”, VR, 1970, 5; Dana Dumitriu, Nicolae Damian, „Fete și băieți”, ARG, 1971; 7; Nicolae Manolescu, Un realism al privirii, RL, 1973, 17; Sorin Titel, A coborî privirea?, LCF, 1973, 26; Dan Laurențiu, O terapeutică a dragostei, LCF, 1973, 43; Ciobanu, Incursiuni, 203-207; Mihai Ungheanu, Nicolae Damian, „Vara”, LCF, 1976, 25; Liviu Leonte, Nicolae Damian, „Vara”. Preludiu la un ciclu, CRC, 1976, 28; Valeriu Cristea, Creație și experiment
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul fiind crearea unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
îngr. D. Bodin, pref. C.C. Giurescu, București, 1942, 111-186; Nicolae Comșa, Manuscrisele românești din Biblioteca Centrală din Blaj, Blaj, 1944, 52-63; Dan Simonescu, Introducere la Povestiri din Hronografe, CPL, II, 237-240; Ist. lit., I, 463-469; Doru Mihăescu, Cronografele românești (cu privire specială asupra tipului Danovici), „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”, t. I, 1977-1978, t. II, 1979-1980; Dicț. lit. 1900, 261-262; N.A. Ursu, Contribuții la istoria culturii românești în secolul al XVII-lea, Iași, 2003, 134-278. C.T.
DANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
de o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D., primește o tentă de romanțare, privirea bucureșteanului prin adopțiune îmbrățișând forfota colorată a unei urbe de o veselă balcanitate cu o simpatie care nu se dispensează de luciditatea ironică. SCRIERI: Eu sau frate-meu?!..., Craiova, 1929; ed. îngr. Aurora Slobodeanu, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 1976; Celula
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs universitar ținut la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. SCRIERI: Proza fantastică românească, București, 1975; Spiritul Romei. O privire comparativă asupra gândirii și faptei unui popor (Titus Livius, Cornelius Tacitus, Plinius cel Bătrân), Cluj-Napoca, 1979; Visul lui Scipio. Istoria Romei ca poveste filosofică, Cluj-Napoca, 1983; Fiul Craiului și Spânul, Cluj-Napoca, 1998; Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o dimineață, întreaga Simfonie a noua, așternută pe albul tavanului. Plafonul se dematerializează, notele se fixează în găurile negre dintre galaxii, fug spre nemărginire. O rază de sus stinge privirea muzicianului în acea dimineață a răsăritului său cosmic. C. publică mult în reviste din România, Marea Britanie, SUA, Germania, Japonia, Noua Zeelandă. Din 1989, este redactor la revista israeliană de poezie în limba engleză, „Voices of Israel”. SCRIERI: Povestea peștișorului U, București
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?” Volumul următor, O tăcere asurzitoare, din 1985, este o plonjare
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
așezat sub semnul ireversibil al neființei. Cea mai elocventă caracterizare a produs-o Al. Mirodan, care afirmă că scrisul lui C. „seamănă cu o femeie care, de la distanță, nu-ți spune nimic, dar de îndată ce te apropii de ea simți o privire arzândă și o răsuflare animală care nu te lasă indiferent”. SCRIERI: Raze de soare, București, 1956; Întâia făclie, București, 1958; Jurnal de front, Tel Aviv, 1967; Florile nisipului, pref. H. Sain-Saicu, Tel Aviv, 1968; Răspântii, Ierusalim, 1970; Cu mâna pe
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
însă neindividualizantă. Un obiectiv al hermeneuticii tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei, exegetul ia în considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Ciprian Chirvasiu, Scrisoare despre moarte și poezie, „Totuși iubirea”, 1990, 7; Ion Moldovan, „Manual de târâre”, F, 1993, 3; Mihaela Ursa, „Manual de târâre”, ST, 1993, 5; Romanița Constantinescu, Melodii și monezi, RL, 1996, 23; Dan Silviu Boerescu, Istoria unei priviri, PSS, 1994, 2; Irina Stejar, Lăcrimarea dinlăuntru, DL, 1995, 1; Ion Davideanu, „Țara nimănui”, „Bihorul”, 1995, 25 mai; Dorin Serghie, Să nu ucizi o pasăre răstignită, „Adevărul de Cluj”, 1995, 16 august; Carmelia Leonte, „Poemele absenței”, CRC, 1997, 6; Borbély
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
odihnesc vulturii, 1987) și la reveria istorică (Valul și stânca, 1989). Cel dintâi este radiografia unei spaime fizice (Cristian Mireanu se crede bolnav irecuperabil), dublată de „tema autorului” și punctată de o suită de fișe bio-psiho-sociale când pitorești, când crude: privirea poetului și plăcerea intelectualizării concretului produc pagini cu figuri atractive, precum Liviu Gorgota. În Valul și stânca - bine denumit de critică „roman-palimpsest” - protagonistul (Alexandru Bretan) respiră tradiția intelectualului interbelic, a „inadaptabilului camilpetrescian”, dar și a prozei de atmosferă istorică (coborârea
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una cu mineralul: „Omul profilat pe cer avea umerii aspri, răniți, / mersul înfricoșător și-un păr
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
O! cine mai întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
vom ucide și vom râde / pe urmă vom fi uciși și se va râde / suntem destul de bătrâni și de vicleni / să nu ne pese / totul e adevăr, chiar și minciuna / totul e minciună, chiar și adevărul - / întunericul se face singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Stanca, Un roman epistolar, București, 1978, passim; Simion, Scriitori, I, 136-152; Piru, Ist. lit., 486-488; Ilie Guțan, Cercul Literar de la Sibiu, Sibiu, 1995; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1995; Ion Vartic, Privire asupra Cercului Literar de la Sibiu, în Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu și alte texte, Cluj-Napoca, 1996; Petru Poantă, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Cluj-Napoca, 1997; Cornel Regman, Dinspre „Cercul Literar” spre Optzeciști, București, 1997, 83-101
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
cu aplomb și fantezie, de-a lungul unui traiect al oglindirii pe care autoarea îl consideră neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului, București, 1992; Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995; Femei în fața oglinzii, Cluj-Napoca, 1998; Un Miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
moral, și mai ales o retorică flexibilă, cu treceri repezi de la ironia subtilă la satiră (M. N. Rusu îl vede drept „Paul-Louis Courier al nostru”). A mai publicat broșurile prounioniste Ce se cuvine să cerem de la Adunarea ad-hoc (Paris, 1856), Privire asupra trecutului și prezentului Principatelor Moldo-Române (1857), O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor Române (1857), semnată Un Român din București, și O aruncătură de ochi asupra administrației Valahiei de la 1849 la 1859, semnată Un Român. SCRIERI: O alegorie, în
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]