93,155 matches
-
(n. 30 noiembrie 1862 - d. 1938) a fost un profesor de semiologie și clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de medicină din București, senator, doctor la Spitalul Filantropia și apoi la Colțea, timp de 36 de ani, președinte al Societății Medicale a spitalelor din București și membru al Academiei de medicină din România. Nanu Muscel s-a născut la Câmpulung din
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de medicină din București, senator, doctor la Spitalul Filantropia și apoi la Colțea, timp de 36 de ani, președinte al Societății Medicale a spitalelor din București și membru al Academiei de medicină din România. Nanu Muscel s-a născut la Câmpulung din părinții Ghiță Nanu și Zoe (născută Enache Hristudor), au avut șase copii, din care au trăit patru: Ion Nanu, renumit medic, Costică Nanu (medicul Teatrului Național din București), poetul Dimitrie
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
Partidul Conservator, fiind ales senator de Muscel în anii 1905—1907, 1911. Medic în timpul războiului, din 1919 preia conducerea clinicii de la Colțea, de unde a ieșit la pensie în 1936. Conferențiarul Ion Pavel (1897-1992) înființa în anul 1934, în Clinica de Medicină Internă condusă de , primul centru antidiabetic din Europa. În amintirile lor, prietenii colaboratorii spuneau că acesta "cu greu se putea despărți de spital", iar modestia și punctualitatea lui erau bine cunoscute. Elevii săi vorbeau despre modul delicat și meticulos de
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
putea despărți de spital", iar modestia și punctualitatea lui erau bine cunoscute. Elevii săi vorbeau despre modul delicat și meticulos de a examina bolnavii și despre "meșteșugul sau de a cunoaște și a vindeca boală, cu toate greutățile și bucuriile medicinei". Construită la comanda medicului profesor Ion Nanu-Muscel, pentru el și familia sa, aceasta locuința de stil neoromantic cu accente Art Nouveau face parte din cele de tip „hôtel”, îndrăgite de burghezia și aristocrația din România sfârșitului de secol XIX și
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
Bacovia, ca de pildă piesele lui Aleksei Arbuzov "Căsuța de la marginea orașului" (1957) și "Poveste din Irkutsk" (1962). După ce a fost o elevă eminentă a Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu” din orașul natal, conform dorinței părinților ei ea a început studii de medicină, dar după un an le-a întrerupt pentru a studia la Institutul de Artă teatrală și cinematografică „Ion Luca Caragiale” după ce în prealabil a luat lecții de actorie cu Ion Ghelu Destelnica. A terminat cu succes aceste studii în anul
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
suflet și care sunt cauzate, întreținute și întărite printr-o anumită mișcare a spiritelor” (art. XXVII). „Spiritele” menționate aici sunt „spiritele animale” ("esprits animaux"), noțiune fundamentală pentru înțelegerea fiziologiei carteziene. Acestea funcționează într-o manieră asemănătoare cu cea în care medicina actuală concepe sistemul nervos. Descartes explică procesul prin care aceste spirite animale sunt produse în sânge și sunt răspunzătoare de stimularea mișcărilor corpului. Afectând mușchii, de exemplu, spiritele animale „mișcă corpul în toate diversele moduri în care poate fi mișcat
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
1997, București) a fost un neurochirurg român, medic militar cu gradul de general-maior. A urmat școala primară la Institutul J. Javet din Craiova între 1929-1934. Între 1934-1941 a urmat liceul teoretic “Frații Buzești” din Craiova, iar între 1941-1947 Facultatea de Medicină Umană din București, fiind în același timp și elev al Institutului Sanitar Militar. Dupa absolvire a funcționat ca intern în Serviciul 2 Chirurgie al Spitalului Militar Central, condus de Col. Dr. Petre Costescu, talentat chirurg și clinician. Susține teza de
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
București, fiind în același timp și elev al Institutului Sanitar Militar. Dupa absolvire a funcționat ca intern în Serviciul 2 Chirurgie al Spitalului Militar Central, condus de Col. Dr. Petre Costescu, talentat chirurg și clinician. Susține teza de doctorat în medicină și chirurgie la 21 aprilie 1948 cu subiectul "Simpatectomia lombară și indicațiile ei". Din martie 1948 până în februarie 1952 a lucrat în Spitalul Militar Oradea, inițial ca medic secundar chirurg, apoi din 1950 ca medic șef al Serviciului Chirurgie la
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
funcțională la Paris, în Clinica de Neurochirurgie funcțională a Prof. Dr. Jean Talairach, la Spitalul Sainte Anne, ca bursier al Organizației Mondiale a Sănătății. În urma susținerii lucrării "Mouvements anormaux nonparkinsoniens" devine la 13 ianuarie 1966, asistent străin al Facultății de Medicină din Paris. Din 11 ianuarie 1966, când se înființează în Spitalul Militar Central Serviciul de Neurochirurgie cu 30 paturi, și până la 1 iunie 1990, când este pensionat, Dr. Iacob devine șeful Serviciului de Neurochirurgie al Spitalului Militar Central, București, având
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
frecvenței acestor intervenții la 10-12 pe săptămână între anii 1967-1972. Activitatea operatorie este comunicată în țară în "Revista Sanitară Militară", Revista "Neurologia, Neurochirurgia, Psihiatria", "Revista Oftalmologia", dar și peste hotare în Anglia, Franța, Bulgaria. În 1973, la Congresul İnternațional de Medicină Militară care are loc la București, Dr. Iacob prezintă lucrarea "Aplicarea principiilor urgenței amânate și al evacuării după destinație în cazul traumatismelor cranio-cerebrale și vertebro-medulare produse în timpul marilor calamități". În activitatea științifică a urmărit printre altele următoarele probleme: aspectele medico-militare
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
(n. 5 noiembrie 1874, Galați, județul Covurlui - d. 1949) a fost un chirurg român, profesor de urologie la Facultatea de Medicină din Iași. Mihai Ștefănescu s-a născut la Galați si a urmat studiile liceale la Liceul Statului din Iași obținând diploma de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București devenind doctor în medicină și chirurgie în
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
un chirurg român, profesor de urologie la Facultatea de Medicină din Iași. Mihai Ștefănescu s-a născut la Galați si a urmat studiile liceale la Liceul Statului din Iași obținând diploma de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București devenind doctor în medicină și chirurgie în cu teza "Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
la Facultatea de Medicină din Iași. Mihai Ștefănescu s-a născut la Galați si a urmat studiile liceale la Liceul Statului din Iași obținând diploma de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București devenind doctor în medicină și chirurgie în cu teza "Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A fost decan al Facultății de Medicină din Iași între anii 1926-1929, perioadă în care activitatea Universității ieșene a fost perturbată de mișcările studențești antisemite promovate de A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu și față de care a fost intransigent. Amintirile din timpul războiului au fost relatate în
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
prin care trec tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis") și nervul median ("Nervus medianus"). Șanțul pulsului are o importanță deosebită în practica medicală, la acest nivel palpându-se pulsul arterei radiale și servește, de asemenea, în medicina operatorie la descoperirea acestei artere, situată lateral de tendonul flexorului radial al carpului, cât și a nervului median, situat medial de el. La gâtul mâinii tendonul mușchiului flexor radial al carpului trece înapoia retinaculului flexorilor spre palmă (împreună cu tendoanele mușchilor
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
lapte acru, lapte dulce, brânză, ouă roșii și cele șapte alimente al caror nume în limba persană începe cu litera S și se scriu cu litera ’’sin’’, de unde vine și numele mesei. Aceste alimente sunt: "sepand" (plantă medicinală, folosită în medicina populară despre care se crede că are puteri miraculoase și că apără de deochi), "sib"(măr), "siyah-dane" (semințe negre, de la diverse plante), "senged" (măslină sălbatică), "somaq" (un condiment ce se obține măcinând un anume fruct roșu, acrișor), "serke" (oțet), "sir
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
ele. Altă explicație, cariera unei prostituate independente era una scurtă și incertă: veniturile ei scăzând odată cu trecerea anilor. Pentru a putea trăi și la bătrânețe, ea trebuia să agonisească câți de mulți bani era posibil, atâta timp cât era tânără. Tratatele de medicină din Grecia Antică ne furnizează o anumită imagine, deși parțială și incompletă, a vieții lor de zi cu zi. Astfel prostituatele sclave, pentru a putea produce venituri, trebuia să evite prin toate mijloacele să rămână însărcinate. Tehnicile contraceptive folosite de
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Augusta este un soi românesc de struguri albi obținut de către cercetătorii Marin Neagu și Mihai Georgescu de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu București, actuala Universitate de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București prin încrucișarea soiurilor Italia și Regina viilor. Este un soi de masă care a fost omologat în anul 1984. Frunza adultă este de mărime mijlocie, glabră, cuneiformă, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt închise elipsoidal cu lobii
Augusta (strugure) () [Corola-website/Science/331882_a_333211]
-
este un soi românesc de struguri albi obținut de către cercetătorul Vasile Dvornic de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu București, actuala Universitate de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București prin polenizarea liberă a soiului Chasselas doré. Este un soi de masă cu maturare mijlocie care a fost omologat în anul 1978. Frunza adultă este de mărime mijlocie, cu 3-5 lobi, glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
Țăndărei, județul Ialomița - d. 8 noiembrie 1897, Bacău) a fost un poet, prozator, jurnalist și traducător român. Părinții săi erau Haralambie Georgiu (Grandea), un negustor de origine aromână, și soția sa Maria ("născută" Baldovin). A studiat la Școala Națională de medicină și farmacie (1855-1859) și, intermitent, la Liceul Sfântul Sava din capitala București, absolvind în 1865. În 1866 și 1867, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea din Liège, dar nu a absolvit. A lucrat ca intern la
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea din Liège, dar nu a absolvit. A lucrat ca intern la Spitalul Colțea (1860), asistent de chirurg în Ilfov (1861), medic de batalion la București, profesor de științe naturale la Școala Națională de medicină și farmacie (1862-1863), secretar la Arhivele de Stat (1864), inspector școlar pentru județele Gorj și Mehedinți (1871) și profesor provizoriu la București (1868), Craiova (1874) și Bacău (1888). Toate aceste locuri de muncă au fost temporare și pentru perioade de
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
buchet. Inflorescența este densă, extinsă, racemoasă. Perigonul alb. Fructul este o bacă portocalie, sferică. Rezina obținută din dragonier are o culoare închis-purpurie și este numită sângele dragonului fiind comercializată; este folosită ca pigment la prepararea vopselelor și cernelurilor și în medicina populară ca astringent.
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
Timișoara - m.3 mai 1926 Budapesta) a fost un medic pediatru și asistent social maghiar, evreu originar din Banat, pionier al puericulturii, care a activat în Banat și în Ungaria. Născut la Timișoara într-o familie de evrei, a studiat medicină la Universitatea Franz Josef din Cluj și a practicat pediatria în orașul natal, în vremea Imperiului Austro-Ungar. În aul 1899 el a întemeiat la Timișoara un spital pentru copii orfani, iar în anul 1900 o policlinica pediatrica. Szana a desfășurat
Sándor Szana () [Corola-website/Science/335660_a_336989]
-
din București. s-a născut la data de 12 decembrie 1929 în satul Frumușica, Jud. Soroca. Andrei Olinescu a fost înrudit pe linie paterna cu pictorul și graficianul Marcel Olinescu precum și Alexandru și Radu Olinescu, ambii profesori la Facultatea de Medicină din București. A fost primul copil al Eugeniei (n. Munteanu), casnica, și al lui Ion, muzician. Andrei Olinescu mai avea un frate, Boris Olinescu (1931-1981), un cunoscut actor din perioada comunistă. Primii patru ani de școală primară i-a făcut
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]