9,824 matches
-
de toată Încrederea, ca și Stephan. Bătu de trei ori În ușă, de două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce vicleni sunt! șopti Conrad. Nimeni n-ar putea bănui că Într-o așezare atât de pașnică, fără ziduri Întărite de cetate, fără pază și pod În lanțuri, se pregătește o asemenea trădare! — Neidhard din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic și cinstit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo să aspire la mâna nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele lui curge un sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai mult decât Îl prețuiesc acum. Inima, mintea și faptele lui sunt demne de cel mai nobil
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ne folosește că le-am descoperit. O piatră mare, pe care numai un uriaș ar fi putut-o urni, astupa puțul. Îi chemară și pe ceilalți să pună umărul, dar piatra nu se clinti. Trebuie să se poată deschide altcumva, șopti tânărul. Altfel cei doi n-ar fi putut trece nici ei pe aici... Își trecu cu băgare de seamă mâna peste suprafața netedă ca-În palmă. Într-un colț descoperi o scobitură, atât cât să intre două degete. Tânărul prinț, căci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Să ne Întoarcem și să aducem Întăriri. Nu, nu, stai să vedem unde dau scările. De Îndată ce crăpătura se mai lărgi, se năpusti afară. — Nobile Bodo, veniți Înapoi până nu-i prea târziu. Veniți iute... — Nu-i nimeni, nu-i nimeni, șopti Bodo. Sunt toți pe ziduri. Încerc s-o găsesc pe domniță. Voi Întoarceți-vă și spuneți-i ducelui ce-am descoperit. Slujitorul cel bătrân Înjură Încetișor: — Haideți după nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe roată, Înainte de a ne veni ajutoarele? În vremea aceasta, micul grup condus de Bodo Înainta cu fereală. Ajunseseră În curte, ascunzându-se În tunelul care o mărginea pe latura de nord. — Suntem prea puțini ca să Începem lupta deschisă, le șopti el celorlalți. Ar fi bine dacă ne am putea strecura până la poartă ca să tăiem lanțul ce ține podul ridicat. Conrad ar putea atunci intra cu ușurință În cetate. — Uite-i, uite-i, strigă unul dintre slujitori. Nobile Bodo, acolo e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din Breisgau. Imediat după aceea stăpânul s-a azvâr lit În șa, deși nu mai călărise de ani de zile. Se șoptea că domnul Bodo dăduse de necaz, dar nimeni nu știa ce se Întâmplase de fapt. De obicei oamenii din curte nu erau deosebit de vorbăreți, Însă domnul Josua avea darul de-a des cleșta orice limbă... „Era acasă măcar mâna dreaptă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vorbească cu jupânul Solomon. Mărfurile aduse erau foarte de preț și nu rezistau prea mult... Ușa se deschise și un cerșetor ieși, cu pași mici și de-a-ndăratelea, mulțumind cu o sumedenie de plecăciuni binefăcătorului său. — Ce v-am spus? șopti slujitorul. Încă un trântor! Solomon se bucură să-și revadă prietenul, pe care Îl cu noștea de mult și cu care rămăsese În bune relații. Îl Întâmpină cu afecțiune și-i oferi un loc În cel mai frumos jilț pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oropsești și le-ai luat pe amândouă deodată? Cu ce-am greșit înaintea Ta? Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat. (Psalm 89:7) Cele două bătrâne stăteau deoparte. Mama, în genunchi, îi șoptea bapței rugăciuni în poloneză, ca și cum i-ar fi transmis post-mortem un mesaj printr-un cod secret cunoscut numai de ele. Tata a coborât din mașină și, ajutat de șofer, a dus-o pe Silvia în camera ei. La plecarea șoferului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sicriu, iar eu i-am spus destul de tare: Nu, dă-te înapoi, că pute! În aceeași secundă, mama, care era în spatele meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii, cauza fiind o pustiitoare comoție cerebrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de lecturi. Cît de aproape-mi erau Ghilgameș, Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Hölderlin, Eminescu, Rilke, apoi Cervantes, Balzac, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Cehov, Proust, Borges și atîția alții! Atîtea universuri care te umplu de frumos, de visare și fast! Ele îți șoptesc cînd urmezi tu. Iar cînd ești tînăr artist, dacă nu ai credința că vei schimba o lume, înseamnă că te afli în eroare. Spunea cîndva Cioran: "În artă trebuie să ai senzația că fondezi o religie". Tot bunul Cioran vorbea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
file rupte dintre-un caiet cu linii, i-am trimis poetului câteva poezii. A publicat una singură, încurajându-mă să revin după câtva timp. Nu am mai revenit niciodată, căci eram, pe atunci, bântuit de un demon perfecționist care îmi șoptea mereu: "mâine vei fi mai bun!" În ciuda atacurilor la care e supusă efigia poetului Ștefan Augustin Doinaș, nu mă sfiesc să văd în el una din personalitățile proeminente ale poeziei noastre, un spirit generos, care a făcut posibil debutul unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mărturisit că a stat două luni la Interne și că bănuiește că ancheta e gata. Țurcanu, cunoscut în cameră sub numele de Turieanu, a adăugat că vorbește cu Cerbu doar pentru că și el știa deja multe detalii și i-a șoptit că va mai sta mulți ani în închisoare. Predicția sa nu a fost însă exactă, întrucât Cerbu a fost implicat în procesul deținuților și executat în decembrie 1954. Radu Ciuceanu Născut la 16 aprilie 1929 în Arad, era student la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mișcării, fiindcă se subordonase nazismului și fascismului, pe de o parte, și pentru că era convins că Mișcarea se autoîngropase din cauza unor lideri. Livinschi era bolnav de plămâni și nu credea că va supraviețui închisorii. Toate aceste detalii i le-a șoptit lui Davidescu, recomandându-i să nu se angajeze în discuții politice în închisoare, pentru a nu fi turnat de vreun om al administrației. E greu de precizat cât adevăr și câtă invenție se află în vorbele lui Livinschi, însă pare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Livinschi, prin martie 1950. Transferat la Gherla în iunie 1950, a fost agresor în mai multe camere, aplicând metoda picăturii chinezești pe Drohobeczky și contribuind la moartea mai multor deținuți. Lucian Plapșa, fost coleg de lot cu Murărescu, i-a șoptit pe ascuns să renunțe la colaborarea cu agresorii, însă fără rezultat. În timpul detenției de la Jilava, unde aștepta să fie cercetat pentru procesul deținuților, Popa 'Țanu' i-a cerut să se sprijine reciproc în anchetă. Nu a fost implicat în proces
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
urmat un logos al lui 'Țanu', căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe Popescu și Murărescu să se îndepărteze de acțiune. După 1989 a scris două volume de memorii referitoare la închisorile prin care a trecut. Cornel Pop Născut în comuna clujeană Gârbău pe 3 septembrie 1924, Cornel Pop fusese un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
evenimentelor, conform mărturiei lui Nicolae Itul. Dumitrescu l-a prevenit pe Gheorghe Miulescu, care îi fusese coleg și prieten vechi, că în Pitești se face 'reeducare' și că e 'moarte de om'. De când l-a văzut pe Miulescu, i-a șoptit să ceară să fie scos la vizita medicală, ca să îl poată ajuta, lucru care s-a și întâmplat. În discuția pe care au avut-o cei doi în privat, Dumitrescu i-a spus că spera să poată ajuta deținuții venind
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sahaja yoghini. Am plecat fericit, iertat și purificat, înălțat și iubit. Moș Crăciun s-a dovedit și de astă dată bun cu copiii, cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a șoptit răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător, voi fi și mai credincios? Dacă voi fi sincer și mă veți răbda, vă voi povesti vreodată. Colectivitatea din București a fost la înălțimea sărbătorii, a Luminii: adică, și-a dat silința (și a și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de stat. Despre Lenin, Nicolae Tăutu scria că-i "Un tătuc al oropsitului norod, Ce-a prins puternic viața în mîini, De-a răsturnat orînduirea celor hapsîni", iar Stalin este un laitmotiv pentru Agatha Bacovia: "Stalin rostește muncitorul harnic Stalin șoptește pruncilor femeia Cînd îl alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Agatha Bacovia: "Stalin rostește muncitorul harnic Stalin șoptește pruncilor femeia Cînd îl alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele, caloriferul, vrabia din cer șoptesc și urlă: Stalin. La fel, Maria Banuș sau tovarășul Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele, caloriferul, vrabia din cer șoptesc și urlă: Stalin. La fel, Maria Banuș sau tovarășul Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chinul acela de atunci părea fără sfîrșit. Oare ce ar fi fost dacă toate aceste chinuri s-ar fi condensat numai pe parcursul a 24 de ore?! Iată de ce trăiesc acum supliciul păcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmi șoptește în urechi că eu aș fi suferit mai mult decît Hristos. Nu s-a mulțumit nici cu asta Țurcanu, ci a inventat una și mai grozavă: a pus un hîrdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și mahalagiu viclean. A treia soluție neașteptată și stranie: minciuna. Una binecuvîntată, șoptită de Hristos. Astfel împlinește sfatul și porunca părintească, primite înaintea arestării: să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni. La confruntare, cea care i-a fost cîndva prietenă încearcă să-i reamintească întîlnirea, el refuză, remarcînd totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]