10,318 matches
-
buzunar 150 lei, plata chiriei pentru o lună în avans, obținând totuși un favor, ca această sumă să se calculeze din ziua când revin cu transferul să mă angajez. Am rămas la gazdă, m am întins pe pat și am adormit, trezindu-mă când a intrat ocupantul celuilalt pat, adică colegul de cameră. Ne-am prezentat reciproc, era și el de vârsta mea, a absolvit școala profesională din Reșița și lucra la U.C.M.R. ca lăcătuș sculer. Am stat la taclale
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
liniște, de încredere. Dar acum, ce puteam gândi, ce hotărâri puteam să iau, când nimic nu depindea de mine? Ore întregi treceau, într-un târziu m-am oprit, am luat cuvertura și m-am întins pe podea, poate voi putea adormi și... mâine voi vedea. În orice caz, trebuia să se producă ceva. Ei bine, trecu noaptea, veni dimineața și mai trecură multe nopți și multe dimineți și situația era aceeași. De trei ori pe zi tresăream și speranțe încolțeau în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
precise, în timp ce sexul lui, și așa mare în micile mele mâini, sporea văzând cu ochii. După ce totuși trebuia să mă retrag în pătuțul meu cu plasă, căci ostașului îi era teamă să nu ne surprindă „domnul locotenent“ (eu aș fi adormit bucuros pe genunchii lui, cu „privighetoarea“-n mână, cum zice Boccaccio, sau măcar la pieptul lui), îmi purtam cu nostalgie degetele la nas, să simt mirosul de tutun cu care se impregnaseră în contactul lor cu zonele acute ale bărbăției
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în care mi-a devenit întâia oară conștientă angoasa cu care am coborât pe lumea asta vie și stranie: seara, la culcare, îmi era teamă să adorm, ca nu cumva să mor în timpul somnului; pentru ca această conștiință să se dezvolte în gândul înfricoșător că realitatea nu există, ci e un vis din care mă pot oricând trezi în vidul neființei; apoi, treptat, angoasa s-a răspândit în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a putut fi identificată în legătură cu locuința și cu măsurile în privința igienei, și ea acorda statului o poziție de arbitru, o intervenție publică de tip reglementar. După butada lui Émile Cheysson, "inginer social" și discipol al lui Frédéric Le Play: "Am adormit liberali și ne-am trezit intervenționiști"70. Convingerea că liberul arbitru al pieței nu garantează nici solidaritatea, nici o guvernare eficace a dezvoltării urbane nu este doar a comuniștilor și a solidariștilor. Este una împărtășită și de un mare număr de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fundal” (Paula Sandu); „Doar anumite emisiuni sunt urmărite: «Iartă-mă», «Surprize, surprize» și câteodată știrile. În afara acestora, oamenii spun: Nu este nimic la televizor»” (Ioana Mucenic). Sau confesiunea supremă: „O singură satisfacție am la țară, privitor la televizor - pot să adorm. Televizorul este așezat chiar în fața patului și pot să adorm în timp ce mă uit la televizor. Mi s-a părut că vacanța asta m-am uitat la televizor doar ca să adorm mai repede” (Ioana Mucenic). Ipoteza coordonatorilor este confirmată de fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Surprize, surprize» și câteodată știrile. În afara acestora, oamenii spun: Nu este nimic la televizor»” (Ioana Mucenic). Sau confesiunea supremă: „O singură satisfacție am la țară, privitor la televizor - pot să adorm. Televizorul este așezat chiar în fața patului și pot să adorm în timp ce mă uit la televizor. Mi s-a părut că vacanța asta m-am uitat la televizor doar ca să adorm mai repede” (Ioana Mucenic). Ipoteza coordonatorilor este confirmată de fiecare nouă cercetare: mass-media au o influență neglijabilă în viața de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
singură satisfacție am la țară, privitor la televizor - pot să adorm. Televizorul este așezat chiar în fața patului și pot să adorm în timp ce mă uit la televizor. Mi s-a părut că vacanța asta m-am uitat la televizor doar ca să adorm mai repede” (Ioana Mucenic). Ipoteza coordonatorilor este confirmată de fiecare nouă cercetare: mass-media au o influență neglijabilă în viața de zi cu zi a publicului. „Paradoxal la mine este că, deși sunt studentă la FJSC, nu m-am mai uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
noapte și nu vezi decât aceleași imagini deprimante și promisiuni deșarte în fiecare zi.” (Irina Mihăilescu) Și doar „pentru că a fost Paștele, am petrecut ceva mai mult timp în fața televizorului, în restul timpului televizorul este un simplu somnifer. Mama întotdeauna adoarme în fața televizorului. [...] Televizorul a înlocuit o vază cu flori și nimic mai mult” (Anița Oltețeanu). Perspectiva generală asupra media este aceea a efectelor slabe, modelul uses and gratification. Apar și păreri în contra curentului majoritar: efectele media nu sunt puternice, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Trecuse ceva vreme de atunci, acum citeam și asta mi dădea curaj. Nu eram doar eu în munți. Era și Barbanera! Scrisoarea 38 Știi de ce anume nu m-aș putea despărți niciodată? De telefon! Nu a fost seară să nu adorm cu telefonul în mână. Dacă nu e încărcat, nu pot rezista nici o zi. Să pot da măcar un bip. Este legătura cu familia și cu românii. Am pe diverse cartele toată istoria întâmplărilor, a căderilor și decăderilor mele din ultimii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Iar apa la WC nu se prea trăgea din economie. Mă spălam ca o mâță, repede și cu frică, pentru că mă întreba de ce a curs apa mai mult. Seara aș fi vrut să mai citesc în camera mea înainte să adorm. Nu puteam: chiar și pentru cinci minute îmi re proșa că am consumat curent. De câte ori ne așezam la masă, înce pea să ofteze și să se vaite că e balonată, că n are poftă de mâncare, că ar fi bine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cos la un goblen, îți scriu și citesc. În fiecare seară beau un ceai înainte de culcare și citesc mesaje vechi pe telefon. Eventual scriu altele noi, pe care nu le trimit a doua zi pentru că sunt triste. În fiecare seară adorm pe partea stângă. În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin patru ori. În fiecare dimineață sunt tristă. Nu știu ce viitor voi avea! Nu mai pot râde! Nu sufăr de nimic decât de libertatea de a alege, de a decide, de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
duminicile. Bine că mâine e luni! Scrisoarea 106 În casa lui Romeo m-am simțit un om, nu un emigrant. Maria nu contenea să-mi zâmbească și să mă laude. Bocio, la insistențele mele, se suia pe bicicleta medicală și... adormea acolo. Mi se întâmpla să mă bag în pat lângă Maria, iar ea îmi pupa mâinile și eu pe ale ei. Găteam ce voiam, le făceam musaca, orez cu legume, orice rețetă românească credeam că s-ar potrivi sau se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
defăimată! Nu te deranjează? — Nu! a răspuns el. Nu am nici un resentiment față de Italia. Prefer să fiu umilit aici decât să sufăr în țara mea. Fără cuvinte! Scrisoarea 170 Fiecare dintre noi este singur. Suntem individualități rătăcite unii de alții. Adormim cu telefonul în mână, citind mesaje sau admirând fotografii. Fiecare dintre noi se trezește cu ciudă dimineața, pentru că în somn nu știi ce ești și unde te afli. Apropo, într-o noapte am visat că am venit în țară pe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să ne ia în vacanță. Am plecat din Bârlad pe întuneric. O noapte geroasă, senină, cu zăpada luminată de o lună plină. Tolăniți pe pături și perne, acoperiți cu plăpumi de lână și a sigurați de centurarea funiilor, curând am adormit cu toții buștean. Pe la miezul nopții și aproximativ pe la jumătatea distanței de casă, m-am trezit pe jumătate, simțind că ceva nu e în regulă. Scoțând capul de sub plapumă, ce am văzut și auzit mi-a făcut părul măciucă: urletele unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la eșecurile mele matrimoniale și ... tot mai nesigur pe mersul meu ... am ajuns în "Jneamăt-ul" Cotnarilor ... turmentat binișor. Simțind că pământul se cam învârte cu mine ... m-am șaezat pe o brână înerbată din marginea drumului și ... cred că am adormit cam vreo oră. La trezire, i-am mulțumit în gând domnișoarei Terente că mi-a dat "numai un pahar" și că m-a săturat de însurătoare. Ajuns la primărie ca să mă cazeze la camera oficială ... mi se spune că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
au decurs. O ființă care pare a fi pe jumătate om, pe jumătate stafie, îl face pe băiat să se ascundă în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală a unei alte lumi, drumul înapoi se pierde, are un picior rupt, adoarme și-l visează pe celălalt Tom Hill cum cade și moare. Descrierea este pur lirică: Dar îi era frică și frica deveni ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e un risc, adormi la loc. Mântuiește-mă de ce e aici, pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descrie pe bărbatul care se dumirește greu că femeia nu se mai întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e modul lui Brownjohn de a ne atrage atenția că limpezimea lui verbală pune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
născut fratele meu, la mai bine de trei ani și jumătate după mine, precum și imagini foarte pregnante de când mă jucam în parc, mergeam cu barca pe lac cu tata, mă uitam cum intră soarele prin jaluzeaua din dormitorul meu când adormeam după amiaza, veranda mătușii mele (unica soră a mamei, Ann, care locuia aproape și cu care stăteam mult, mai ales după ce s-a născut fratele meu), momentele când desenam ori mostrele de material cu care mă jucam, alegând ce culori
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezultat din aplicarea hipnozei, care să fie totodată aplicabilă cu obiectivitate, cu lejeritate operativă la pacienții cu tulburări mentale, de memorie ș.a. O tentativă nereușită de a hipnotiza o persoană l-a așezat pe calea cea bună. Fără să mai adoarmă, pacienta a început să dea curs liber la tot ceea ce îi trecea prin minte, povestea întâmplări de-a valma, relatări din care experimentatorul putea să desprindă ușor evenimentele cu încărcătură emoțională de cele cărora aceasta le lipsea. În acest fel
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prinde ultimul tren care trecea cam pe la miezul nopții. N-am uitat niciodată acest marș forțat și oboseala care ne-a dărâmat odată ajunse la Medgidia, mica așezare cu nume turcesc, în care n-am cunoscut decât gara unde am adormit cu capul pe o masă, așteptând trenul. Deci tentativa noastră de evadare eșuase... Dacă mă gândesc bine, în această plecare ratată, cu consecințele ei, a existat mai mult decât o fatalitate sau o soartă: a fost un semn care corespundea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]