24,560 matches
-
deschise numai ușa din spate și scara corespunzătoare de acces. Mi-am zis, în sinea mea: "Nu vine nici un demnitar dacă cel așteptat e adus prin scara din spate". Așa a și fost. Privind pe fereastră spre clădirea principală a aeroportului, am zărit cum, la un moment, când așteptarea devenise agasantă, că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane, dintre care una avea mâinile legate cu cătușe. Coborârea lor și urcarea pe scară au fost foarte precipitate, întrucât un alt autoturism al poliției aeroportului se apropia tot în mare viteză, astfel încât ei au apucat să pună piciorul pe scara de acces înainte de pornirea închiderii automate. A început o dispută a poliției cu reprezentantul TAROM pe tema îmbarcării unei persoane cu cătușele la mâini, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe cel încătușat au făcut un fel de zid în jurul arestatului și au procedat la scoaterea cătușelor și legarea arestatului cu banderole de scotch. Când totul era gata, a fost deschisă ușa din față, coborâtă scara de acces și comandantul aeroportului sau o persoană importantă, care, probabil, avea voie să controleze nava românească, împreună cu încă doi însoțitori, intră în avion să constate că "persoana bolnavă psihic", așa cum afirmau taromistul și însoțitorul românului legat, nu are cătușe și că se luaseră doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care a fost adusă la bord de către reprezentantul companiei în autoturismul său. Persoana este cetățean român, are pașaportul în ordine, se află în navă românească, deci pe proprietatea noastră și sub jurisdicția română. Întrucât au fost ocolite cu dibăcie autoritățile aeroportului, avem suspiciunea că se încalcă drepturile acestui om și vă rugăm insistent să fiți de acord să i se facă un control rapid de către medicii noștri, după care va reveni la bord și veți putea decola. Considerăm că este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mea putea să fie în favoarea unui infractor real, și nu a unui dizident corect. Până la urmă, spaniolii au cedat, avionul a primit dreptul de decolare, dar istoria nu se terminase. După mai bine de o oră, căpitanul anunță aterizarea pe aeroportul din Zürich, precizând că pasagerii vor rămâne la bord până la îmbarcarea călătorilor cu bilete pe ruta ZürichBucurești. Probabil, autoritățile de la Madrid informaseră pe cele ale aeroportului elvețian despre călătorul-problemă din aeronava română, întrucât imediat după aterizare poliția locală au cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
istoria nu se terminase. După mai bine de o oră, căpitanul anunță aterizarea pe aeroportul din Zürich, precizând că pasagerii vor rămâne la bord până la îmbarcarea călătorilor cu bilete pe ruta ZürichBucurești. Probabil, autoritățile de la Madrid informaseră pe cele ale aeroportului elvețian despre călătorul-problemă din aeronava română, întrucât imediat după aterizare poliția locală au cerut să fie debarcați toți pasagerii. Ni s-a comunicat că pasagerii vor merge în sala de așteptare, zona de tranzit, a aeroportului, de unde vom reveni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
informaseră pe cele ale aeroportului elvețian despre călătorul-problemă din aeronava română, întrucât imediat după aterizare poliția locală au cerut să fie debarcați toți pasagerii. Ni s-a comunicat că pasagerii vor merge în sala de așteptare, zona de tranzit, a aeroportului, de unde vom reveni în avion. Indicația era să nu ne luam bagajele de mână cu noi. Mi-am dat seama că se relua negocierea privind soarta românului forțat să se întoarcă acasă. Am ieșit printre ultimi din avion, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și-au dat seama de nimic, iar noi ceilalți, presupun, în orice caz eu, am fost chiar surprinși de liniștea din avion. Nu am relatat nimănui despre acest incident. Atunci era periculos să vezi mai mult decât era necesar. În Aeroportul Otopeni mă aștepta Dacia de la M.A.E., de fapt de la Direcția de Protocol, care o adusese și pe Nicoleta, să mă întâmpine, neștiind că avea să mă aștepte mai bine de o oră. Reîntoarcerea acasă mi se părea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Protocolul ministerului era mobilizat în întregime, se făcuse repartizarea pe delegații, se repartizaseră reședințele, se crease secretariatul consfătuirii, inclusiv echipa de translatori pentru toate limbile: rusă, bulgară, cehă, germană, maghiară și poloneză. De joi după masă, erau programate sosirile pe Aeroportul Otopeni ale înalților demnitari din Berlin, Budapesta, Praga, Sofia și Varșovia. Avionul cu delegația oficială a U.R.S.S. era programat să sosească vineri dimineața, după ce o altă navă aterizase cu o zi mai înainte pentru a aduce o parte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Brejnev, că Gorbaciov ar trebui să-i recunoască gândirea progresistă și chiar să-l decoreze pentru pozițiile novatoare atât pe plan intern, cât și extern. Plecarea delegației sovietice spre Moscova a fost programată prima, iar convorbirile din salonul oficial al Aeroportului Otopeni au fost foarte scurte și deloc liniștitoare. Conform regulilor Tratatului de la Varșovia, următoarea reuniune a Consiliului Politic Consultativ urma să aibă loc, într-adevăr, la Moscova, dar în anul 1990. Până atunci, era programat Congresul P.C.R., în luna noiembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
această reacție se indusese și în rândul populației, care adesea îl absolvea pe Nicolae, aruncând toate relele, lipsurile din traiul lor spre Elena. Îmi amintesc opiniile exprimate în șoaptă de persoane din conducerea "de partid și de stat", aflate pe Aeroportul Otopeni, în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, pentru a-l întâmpina pe Nicolae Ceaușescu, care se întorcea din vizita oficială de la Teheran. Aceștia aruncau vina pentru evenimentele sângeroase de la Timișoara pe lipsa de tact a Elenei, care fusese lăsată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și în evenimentele de pe malurile râului Bega. Atunci nu știam de crimele de la Timișoara, bănuiam doar acte de violență, dar nu dătătoare de moarte. Am fost martor la aproape o oră de agitație a celor convocați să fie prezenți pe aeroportul din Otopeni cu aproape o oră înainte de aterizarea navei prezidențiale ce transportase pe președintele României și delegația oficială care îl însoțea în vizita efectuată în Iran. Mi se părea ciudată divizarea nemascată a CPEx-ului, nu prea înțelegeam ce justifica separarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nea Nicu" amenințase cu demisia și că se evocase un fel de reeditare a mitingului din august 1968, care atunci adusese maximă popularitate conducerii comuniste în rândul populației Bucureștilor și al românilor în general. Am evitat să comentez impresiile de la aeroport, m-am grăbit să plec cu metroul spre casă. Fiind singur și privind la fețele obosite ale călătorilor, am reflectat la ideea lui Ceaușescu de a apela la voința poporului drept sprijin împotriva unei alianțe ruso-maghiare, menită să schimbe echipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al tovarășului secretar Ion Stoian că acesta este foarte pornit împotriva mea. Acum, probabil, a venit timpul să-mi plătească. Intensitatea activităților la care era obligat să participe nu-i permisese însă să mă cheme, îl mai văzusem tot la aeroport, la începutul lunii decembrie, când fusese, la Moscova, la reuniunea statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. După întoarcerea de la Teheran, programul ministrului se contura mai mult spre activități interne pe care le cunoștea, ca fost secretar al C.C. al P.C.R.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
colo ceea ce se întâmpla prin București. Țintele erau clar definite: Noriega și Ceaușescu, metodele puteau fi diferite, conforme tradițiilor fiecăruia și poate inteligenței, ca să nu spun înțelepciunii. Ceaușescu făcuse aprecieri exact opuse judecăților unui om de pe stradă. După plecarea de la aeroport, poate aflându-se încă sub influența înțelepciunii iraniene, de unde se întorcea, la biroul său din Calea Victoriei se decisese să apeleze la neamurile lui de la orânduirea capitalei și să convoace un miting muncitoresc, cu convingerea că efectele vor fi similare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
convorbirile cu noile oficialități din Palatul Victoria. Vizita s-a vrut cât mai discretă. Despre conținutul schimbului de păreri nu am prea multe de spus, deși personal aveam unele speranțe, fără să am vreo satisfacție. La numai două zile, pe aeroportul Otopeni, sosea, cu un avion special, o delegație mai numeroasă, condusă de ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., Eduard Shevarnadze. Delegația sovietică era numeroasă, din partea noastră erau, de asemenea, multe persoane, în condițiile în care spațiul sălii convorbirilor era destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al doilea război mondial. Un element nu lipsit de semnificații a fost și pregătirea unei colaborări militare a armatei ungare cu aviația bulgară împotriva Poloniei și a României: un număr însemnat de aviatori bulgari efectuau exerciții la baza militară de pe aeroportul din Kosiċe, aflat atunci sub ocupație ungară. Guvernul român era în posesia unor planuri de operații militare germano-ungare împotriva României și a Poloniei: era vorba de Planurile P1 și R2 care prevedeau ofensiva armatei maghiare cu un efectiv de 300
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mare sârg în căutarea unui nume pentru tine... E adevărat... și caraghios, nu? Îmi amintesc acel pseudonim, dar nu-l mai spun aici. (până la urmă, tot am schimbat o consoană a numelui din buletin prilej, peste ani, de încurcături la aeroport.) Se întâmpla asta înainte de 1990, când "debutul în presa literară" era primul pas pe care trebuia să-l facă (și cât mai săltăreț!) cel care aspira să se prindă în hora vieții literare. Din fericire, lumea s-a schimbat, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cântat și de către corul armatei. Dacă aș fi fost componist, aș fi vrut să compun "Moldova" lui Smetana sau poate mai bine " Dublul concert pentru violină" al lui Vivaldi. Dacă aș fi fost arhitect, mi-ar fi plăcut să proiectez aeroportul din Tokyo, iar ca pictor cu siguranță "Nașterea lui Venus" de Sandro Botticelli. Toate aceste arte le-am încercat (prima mea casă eu am proiectat-o, statica a făcut-o un arhitect, evident), am pictat, am sculptat, am compus, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
populară, de loc din Stâncești, județul Botoșani. Îi mulțumesc călduros din toată inima: ei personal, și mamei ei, că a educat-o așa frumos. Să le dea Domnul sănătate și loc În Rai, că mult bine mi-au făcut amândouă. Aeroportul București -23 octombrie 2003ora 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși În București era frig. Era lapoviță. La ora 13 eram În aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ei personal, și mamei ei, că a educat-o așa frumos. Să le dea Domnul sănătate și loc În Rai, că mult bine mi-au făcut amândouă. Aeroportul București -23 octombrie 2003ora 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși În București era frig. Era lapoviță. La ora 13 eram În aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrică. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
loc În Rai, că mult bine mi-au făcut amândouă. Aeroportul București -23 octombrie 2003ora 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși În București era frig. Era lapoviță. La ora 13 eram În aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrică. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă În avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Împletite cu bucurie. La coborâre, pe scara avionului, erau doi polițai: unul pe dreapta, altul pe stânga. Polițaii aveau grijă ca toată lumea să urce În autocarul, care era Între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea În aeroport, În Tel-Aviv, având grijă ca nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat În aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la Înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
stânga. Polițaii aveau grijă ca toată lumea să urce În autocarul, care era Între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea În aeroport, În Tel-Aviv, având grijă ca nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat În aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la Înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori nemaivăzute și diferite plante și lămâi și portocali cu fructe. Bineînțeles, erau puși În vase speciale
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la Catedrala din Suceava și unul va sluji la Ierusalim În orașul biblic Ierihon. Sunt oameni vrednici. Multă lume Îi cunoaște pentru vrednicia și bunătatea lor. Și am călătorit Împreună. Ne-au dus frații Gelu și Relu cu mașina până la aeroport În Tel-Aviv. Ne-au ajutat și la bagaje. Apoi ne-am luat rămas bun, ei s-au Întors În Ierusalim. Noi am rămas În aeroport pentru zbor, pentru Întoarcerea În România. În avion am stat lângă geam. Chiar dacă era noapte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]