10,586 matches
-
noștri și se duseră și ei în odăile lor. De cum au ieșit japonezii, starețul mi-a aruncat o privire cu înțeles și mi-a zis: Așadar, avem de vorbit. Am intrat într-o încăpere în care nu erau decât un altar, o rogojină de paie și o cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Apoi, se rugă împreună cu toți cei adunați în biserică pentru ca Japonia să devină cât mai curând cu putință un pământ creștin. Starețul își făcu cruce. În acel moment zarva din biserică se stinse și toți își plecară capetele îngenunchind. Din altar, am aruncat o privire înspre soli, cărora li se încredințaseră locurile din rândul al treilea. Matsuki lipsea. Nishi privea îndeplinirea ritualului cu interes și curiozitate, pe când Tanaka și Hasekura îmi urmăreau mișcările cu brațele încrucișate. Singur, locul lui Matsuki rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a fi câtuși de puțin amețit. Solii n-au uitat nici o clipă buna cuviință japoneză cât au mâncat atrâgându-și astfel adânca prețuire a călugărilor. Ospățul s-a încheiat. Tocmai părăseam sala de mese împreună cu ceilalți călugări și mă îndreptam spre altar cu mâinile împreunate pentru rugăciunea de seară, când m-a oprit Matsuki. În timp ce fiecare cerceta gândurile celuilalt, dar fără să arătăm nimic pe chipurile noastre, am schimbat câteva cuvinte de rămas bun. Padre, îmi vorbi el cu căldură, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le mai văzuse niciodată. O soartă pe care nici măcar nu și-o închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se de pereții de piatră. Din amvonul împodobit cu ghirlande, episcopul Lerma binecuvântă mulțimea și grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în jos la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajungă colonie stăpânită de cine știe ce popor străin. Mai mult, printre iezuiți sunt și unii care, cuprinși de prea mult zel, au dat foc statuilor budiste în care cred cei mai mulți dintre japonezi. E adevărat că în Nueva España au fost arse altarele indienilor și că acest fapt nu a împiedicat răspândirea Evangheliei. Dar dacă același lucru se întâmplă în Japonia, acesta nu face decât să trezească degeaba sentimente de împotrivire în inimile celor care de acum înainte vor deveni copiii Domnului. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât și mirenilor obișnuiți li se îngăduise să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea ocupase toate locurile, înghesuindu-se până aproape de intrare, dar cei mai mulți dintre cei de față erau rude de-ale lui Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-un veșmânt stacojiu și cu o tunică albă pe deasupra înaintă până în fața lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior de argint. Rumen și îndestulat, episcopul își mișcă ușor buzele și îi întrebă pe soli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat ignis urat amor. În clipa aceea, un zumzet surd cuprinse întreaga adunare răspândindu-se de la intrarea în biserică și până în fața altarului. Credincioșii se rugau într-un glas sărbătorind faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de noimă. Îngenuncheat lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Coeli. Nu se mai arătară din spatele porților închise. Se răspândi zvonul că erau niște trimiși din Ungaria și oamenii se împrăștiaseră care încotro. Timp de o săptămână, pe o vreme ploioasă de primăvară, Roma așteptă sărbătoarea Învierii. În biserici, toate altarele erau acoperite cu pânză purpurie pentru a jeli moartea lui Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus. Doar în jurul icoanei cu chipul Fecioarei Maria licăreau puzderie de lumânări. O dată cu lăsarea serii, o mulțime de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iisus? — Cred. V-am spus și data trecută. Numai că Iisus cel în care cred eu nu este acela despre care predică Biserica și preoții. Nu pot să mă alătur preoților acestora care în numele lui Dumnezeu au ars din temelii altarele indiene și care i-au alungat pe indieni din satele lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă aceasta, familia samuraiului mai obișnuia din bătrâni să aducă o ofrandă de mochi zeului anului și să împodobească intrarea cu un mănunchi de vreascuri în mijlocul căruia se înfigea o ramură de pin tânăr. Mai era obiceiul ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]