10,371 matches
-
blockbau”. Elementele spațial-arhitecturale sunt cele specifice cultului creștin ortodox, dispuse pe axa vest-est: pronaosul (tinda), naosul (nava) și absida altarului. Naosul (nava), încăperea destinată exclusiv bărbaților, este de formă dreptunghiulară. Intrarea în naos este situată pe latura de sud. Absida altarului este poligonală, nedecroșată, în prelungirea pereților corespunzători ai naosului. Turnul prezintă, ca și bisericile din zona Făgetului, elemente constructive si decorative ale barocului apusean. O particularitate este prelungirea acoperișului deasupra intrării, pe latura de vest, realizându-se o formă simplă
Biserica de lemn din Baștea () [Corola-website/Science/320796_a_322125]
-
lor și la tot neamul lor, fiind paroh popa Ion și dascăl Vasilie frați fiind. Zugrav Ban Vasilie Porfirie de la Feisa, Sfârșit-au și lui Dumnezeu Laudă - 1789"" Aspectul bisericii era determinat de către forma planului. Acesta era dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, cu cinci laturi, decroșată. Biserica nu avea turn-clopotniță amplasat peste acoperiș ci doar o clopotniță detașată. Această clopotniță a fost mutată, din vechea locație de pe "dealul bisericii", în centrul satului alături de cea de-a doua biserică de lemn a
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
de brad. Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului, era acoperit de o boltă semicilindrică comună. Pictura interioară, realizată după tradiția scolii de la Feisa a împodobit întreaga biserică. Din programul iconografic ce se putea identifica înaintea dispariției lăcașului sunt amintite: în altar - viziunea patriarhului Petru, Sfânta Maria cu Arhanghelii Mihail și Gavriil, cete de îngeri sau Sfânta Treime. În naos și pronaos erau reprezentați Adam și Eva, prorocul Ilie cu carul de foc precum și sfinte mucenițe și mironosițe. Reconstruirea edificiului, cu materiale
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
un hiparh mascat în armură intră în magazin și îl provoacă la duel. Severian este obligat să accepte și pleacă cu sora, Agia, pentru a-și procura o floare mortală folosită în duel, numită avernă. Pe drum, vehiculul lor distruge altarul unui ordin religios, Agia fiind acuzată ulterior de furtul unui artefact prețios. După percheziționarea și eliberarea ei, cei doi își continuă călătoria către Grădina Botanică, o porțiune mare de pământ a Nessus-ului creată de misteriosul Părinte Inire, mâna dreaptă a
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: ""Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
Mihai Eminescu (județul Botoșani). Ea se află în curtea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipotești. Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004, dar mormintele familiei Eminescu din dreptul altarului se află pe această listă la numărul 513, având codul de clasificare . La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moșia Ipotești de la Eufrosina
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
brad argintiu în fața bisericii. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (din tabloul pictat pe pereții bisericii), precum și în candela din fața altarului. În anul 2008, preotul paroh afirma că biserica are nevoie de restaurare, pereții săi fiind crăpați foarte rău într-o parte din cauza alunecărilor de teren. De asemenea, pictura începea să se degradeze. Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești este construită în
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
confecționat de lutierul Nicolò Amati în 1626. În 1876, preotul a rămas văduv, după decesul soției sale. Aceasta a fost înmormântată în curtea bisericii din Stupca. Compozitorul Ciprian Porumbescu a murit la 6 iunie 1883 la Stupca, fiind înmormântat lângă altarul bisericii unde slujea tatăl său. În 1884, la un an după moartea fiului său, preotul Iraclie Porumbescu s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884-1896. În anul 1887 , în timpul păstoririi
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Epaminonda Bucevschi (1843-1891). Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1992 de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, iar exteriorul bisericii a fost refăcut mai întâi în anul 1986 și apoi în 2007, preot-paroh fiind Leonte Galeș. Lângă altarul bisericii se află o cruce de piatră ridicată la 3 septembrie 1868, după cum atestă o inscripție (""Aceasta S. Cruce e facută în anul 1868 septe: III""). În curtea lăcașului de cult a fost înălțată o troiță întru pomenirea lui Carol
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
o inscripție (""Aceasta S. Cruce e facută în anul 1868 septe: III""). În curtea lăcașului de cult a fost înălțată o troiță întru pomenirea lui Carol Miculi (1819-1897), profesorul de pian al lui Ciprian Porumbescu. La mică apropiere de zidul altarului se află mormintele familiei Porumbescu. Pe crucea lui Ciprian Porumbescu este înfășurată o bandă de tablă vopsită în culorile roșu, galben și albastru (culorile drapelului României), având sub ea o placă de marmură cu o strofă din imnul "Trei culori
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
cioplită din topor și plantată în solul casei era simbolului Așerei, iar uneori o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii”) au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasați la marginea unor drumuri. Stâlpii Așerei sunt menționați în Exod, Deuteronom, Cartea Judecătorilor și Cărțile Împăraților, a doua Carte a Cronicilor și cărțile lui Isaia, Ieremia și Mica. Termenul apare adesea doar ca אשרה, "Așerah"; acesta este
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Humorului. Abia după cel de-al doilea război mondial, creștinii ortodocși din Gura Humorului au primit din partea autorităților statului o a doua biserică, fosta biserică armenească și apoi luterană (Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena"). În curtea bisericii, în apropierea altarului, a fost amplasat un bust de bronz al preotului Simeon Cobilanschi, sculptat în 1998 de Alexandru Siminic. Prin Hotărârea de Guvern nr. 2444 din 28 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din 5 ianuarie 2005, Guvernul României a
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
45, top. 247 este înscris un cimitir vechi, iar în conscripția bisericească a episcopului Ioan Micu-Klein din anul 1733 și cea austriacă din anii 1760-1762, arată existența unei biserici în satul Teiu. Biserica actuală este construită în anul 1788, cu altarul spre răsărit. Construcția este făcută din zid de piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă tip solzi, iar turnul acoperit cu tablă. În anul 1897, în noaptea de 21/22 februarie, turnul bisericii s-a prăbușit. Din cauza condițiilor grele în care
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Teiu () [Corola-website/Science/321004_a_322333]
-
Aten pentru a asista la aceste serbări-delegații cetăților din Liga aduceau phorosul chiar în timpul marilor dionisii de primăvară. Și femeile erau printre spectatori. Spectacolul, cu centrul în orchestra, aria unde se desfășurau evoluțiile corului, și în mijlocul căreia se află un altar dedicat lui Dionisos ce marca sacralitatea unei serbări ce debuta prin sacrificii și rugi adresate zeului, fiind prilejul celebrării faptelor remarcabile ale celor onorați prin decrete care se citeau în deschiderea ceremoniei. Dramele erau interpretate de doi actori, exclusiv bărbați
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în 1836 unui alt sat, cu aprobarea Episcopiei de Muncaci. Vechimea bisericii poate fi apreciată relativ la fața locului. Dimensiunile sunt ale unei biserici mici, în care butea bisericii are aproximativ 4,3 m lățime și 7,1 m lungime iar altarul este de 3,2 m lat și de 3,8 m lung. Dimensiunile reduse, chetorile puternice în dinte culcat și fereastra măruntă înfundată pe latura de sud trimit spre secolul 17. O conscripție din anul 1734 reține că biserica de
Biserica de lemn din Șurdești II () [Corola-website/Science/315282_a_316611]
-
al XIX-lea de alți cercetători, se publică pentru prima oară planul bisericii rupestre și al celor două chilii. În evaluarea sa, care poartă un caracter descriptiv, acest autor remarca în structura bisericii "trei compartimente inegale ale planului în afara de altar". Tot aici el face o descriere amănunțită a detaliilor, redând și dimensiunile fiecărei părți. În perioada interbelică, cercetări asupra arhitecturii complexului rupestru de la mănăstirea Japca nu s-au întreprins. Putem menționa doar lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, publicată în anul 1919
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
de zid. Detsul de individualizat în Țara Moldovei, tipul adițional alungit a cunoscut aicidezvoltarea sa maximă, inclusiv prin contribuția adusă la sporirea numărului de compartimente de plan. Așadar, cu toate că s-au consemnat până acum numai trei compartimente de plan, plus altarul (la Egorov), ele sunt în total patru compartimente de plan. Care sunt ele? Dacă reluăm descrierea bolților, realizată încă de preotul Ioan Egorov, remarcăm următoarele: "Tavanul bisericii este boltit (în semicilindru) și dacă în primul compartiment (începând cu ușă) și
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
relatate se păstrează și după ultima reparație. Comparând-o cu bisericile moldovenești, bolta în semicilindru, orientată pe transversală, era cea a gropnițelor. În felul acesta, edificiul cu patru compartimente de plan se redă în ordinea lui corectă în felul următor - altar, naos, iar al treilea compartiment reprezintă camera mormintelor din edificiile clasice ale bisericilor mari de mănăstire. Dacă analizăm și structura celorlalte compartimente, sesizăm că ultimul este cel mai lung și are două ferestre. Exact ca la pronaosul bisericilor menționate, gropnița
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
ultimul este cel mai lung și are două ferestre. Exact ca la pronaosul bisericilor menționate, gropnița este cea mai mică (inițial ea a avut fereastră, dar s-a astupat recent), iar naosul este mai lat decât toate compartimentele, asemănător împreună cu altarul semicercular, cu un plan triconc. În felul acesta constatăm la Japca o biserică rupestră care reproduce planul bisericilor mari de mănăstire din arhitectura cultă de zid a statului moldovenesc din secolul al XV-lea; camera mormintelor, numită și gropnița, a
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
cel Bun. La aceste considerente trebuie să mai adăugăm că, privind la planul în stâncă și la amplasamentul pe terasă, pridvorul putea fi realizat în continuarea edificiului. Între elementele asemănătoare cu cele ale arhitecturii de zid menționăm și bolta din altar care imită sfertul de sferă (concul) și, lucru esențial, trecerea ei spre bolta naosului prin arce etajate. Element îngenios în arhitectura stilului moldovenesc, dar nefiind necesare în cazul nostru, având doar un rol decorativ. La acest capitol de plastică decorativă
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în prezent 14 viețuitori, dintre care 6 sunt slujitori ai altarului. Încă de la început, Mănăstirii i s-a dat hramul general „Nașterea Domnului” (25 decembrie / 7 ianuarie), pentru că deschiderea ei a avut loc în preajma jubileului de 2000 de ani de la Nașterea după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Pe lângă acest Praznic
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
și alte bunuri pe care tatăl său (Ioan Comnenul) le-a dobândit pe nedrpt și iată, el își aruncă ochii asupra altor lucruri pe care tatăl său le jinduia; el a smuls deja un omagiu de la principele Antiohiei și, punând altar peste altar, a așezat în oraș pe patriarhul (grec) pentru a umili pe patriarhul Petru (roman). Hotărâți dacă trebuie să te încrezi în acest om, în mâinile căruia nici crucea lui Cristos nu este în siguranță." Cronicarul relata mai departe
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
bunuri pe care tatăl său (Ioan Comnenul) le-a dobândit pe nedrpt și iată, el își aruncă ochii asupra altor lucruri pe care tatăl său le jinduia; el a smuls deja un omagiu de la principele Antiohiei și, punând altar peste altar, a așezat în oraș pe patriarhul (grec) pentru a umili pe patriarhul Petru (roman). Hotărâți dacă trebuie să te încrezi în acest om, în mâinile căruia nici crucea lui Cristos nu este în siguranță." Cronicarul relata mai departe că episcopul
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
cu Prințul german, Louis de Hesse și de Rin, fiul Prințului Karl de Hesse și de Rin și nepotul lui Louis al III-lea, Mare Duce de Hesse la Casa Osborne din Isle of Wight. Alice a fost condusă la altar de fratele mai mare al lui Albert, Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și a fost flancată de patru domnișoare de onoare: surorile ei mai mici Prințesele Helena, Louise și Beatrice, și de sora lui Louis, Prințesa
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]