12,966 matches
-
în lume. La vremea ei, Biblioteca din Alexandria s-ar fi putut să cuprindă > 70% din toate scrierile timpurilor antice. În cele ce urmează vom încerca să facem referire la datele despre diabet, ținând cont de contextul cultural al civilizațiilor antice, medievale sau moderne, pentru a putea înțelege mai bine interdependența dintre diferitele științe și mai ales dependența qvasi-totală a științelor de contextul social (religios, politic sau economic), indiferent de perioada istorică la care ne referim (13, 35, 36, 51, 52
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
66). Lucrarea este o cronică a împăraților legendarei Chine (Fu Xi, Shen Nong și Huang Di), terminându-se cu descrierea detronării împăratului You Wang (781-771 î.Ch.), din timpul dinastiei Zhou de Apus. Cea mai celebră carte medicală din China antică, denumită „Nei Jing Su Wen”, se pare că a fost definitivată în jurul anului 500 î.Ch. Ea este scrisă sub forma unui dialog în care împăratul Huang Di întreabă, iar medicii săi răspund. Într-o lucrare încă și mai veche
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai veche, intitulată „Funcționarii cerești”, se afirmă că medicii din acea vreme erau deja specializați pe patru domenii: medici pentru alimentație (dieteticieni), medici pentru boli (doctori), medici pentru răni (chirurgi) și medici pentru animale (veterinari). Biblioteca lucrărilor medicale din China antică este impresionantă și cuprinde mii de volume. Elaborarea celebrului tratat Y Jing („Cartea Schimbărilor”) a început în jurul anului 1100 î.Ch. El cuprinde importante teze referitoare la bazele medicinii și biologiei. „Foaia de observație a bolnavului” este introdusă în practica
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
d.Ch., Wang Shu-Il scrie „Tratatul clasic despre puls”, în 10 volume (!). În perioada dinastiei Tang (618-907 d.Ch.) ia naștere Colegiul Medical Imperial, iar în anul 1076 a fost creată Academia Imperială de Medicină. Învățământul medical și asistența medicală din China antică nu vor fi egalate, pentru acele timpuri, în nici o altă parte a lumii (66,123). În scrierile medicale chineze moderne, diabetul este numit „T’ang-miao-ping”, ceea ce înseamnă boala zahărului în urină. Totuși, în scrierile tradiționale chineze din antichitate, simptomele specifice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cultura europeană au însemnat tot atâtea bătălii câștigate de Știință față de Biserică, la care a trebuit să se adauge și paradoxalul război creat artificial de bigotismul religios între știința aflată în progres și scolastica Evului Mediu, care încorsetase strălucitoarea cultură antică într-o dogmă reductivă, ineficientă și sterilă. Sensul Renașterilor din secolul XIV-XV a însemnat, printre altele, întoarcerea la cultura antică în forma ei adevărată. Medicina în Imperiul Roman Creșterea, dăinuirea și apoi decăderea Imperiului Roman reprezintă una dintre cele mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
paradoxalul război creat artificial de bigotismul religios între știința aflată în progres și scolastica Evului Mediu, care încorsetase strălucitoarea cultură antică într-o dogmă reductivă, ineficientă și sterilă. Sensul Renașterilor din secolul XIV-XV a însemnat, printre altele, întoarcerea la cultura antică în forma ei adevărată. Medicina în Imperiul Roman Creșterea, dăinuirea și apoi decăderea Imperiului Roman reprezintă una dintre cele mai interesante istorii aparținând civilizației antice. Epoca de maximă strălucire a Imperiului Roman începe cu Iulius Cezar (100-44 î.Ch.), care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Despre materia medicală”), în care sunt descrise circa 600 de remedii terapeutice, cele mai multe de origine vegetală. Redă cu această ocazie și numele unor plante folosite ca medicament în Dacia. Este cea mai importantă sursă în materie de „chimie” și farmacologie antică. Ea păstrează informații despre numeroși medici greci ale căror lucrări în domeniul farmacologiei au dispărut (Nicoandru, Mantias, Apolodor, Heraclide din Tarent, Cratevas și alții). Pliniu cel Bătrân (24-79 d.Ch.) a realizat și el o lucrare de tip enciclopedic, intitulată „Istoria
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
întrucât ele au fost transmise în Europa indirect și cu mari dificultăți; profunda cultură chineză, așa cum s-a dezvoltat ea în spațiul său închis (zidul chinezesc exprimă protecția voită față de restul lumii), s-ar putea să depășească valoric cultura greacă antică. Dacă aceasta din urmă a rămas ca temelie a culturii europene, este că peste ea s-au suprapus ulterior cultura romană, cultura arabă și apoi cultura europeană, cu numeroasele ei renașteri apărute după secolele VI-VII. Nefiind protejate de un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Bologna și Paris, și despre care vom vorbi pe larg ulterior. Școala de medicină și Universitatea din Salerno Este prima „Universitate medicală” din Europa. Nu se știe cu precizie anul fondării ei. S-ar putea să fie continuarea școlii medicale antice de la Veglia, localitate apropiată de Salerno. Legenda spune că un călugăr benedictin (latin), împreună cu un grec, un evreu și un arab, au fondat la sfârșitul secolului VII un spital benedictin, care a atras bolnavi din toate părțile. Port la Marea Mediterană
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lui Alexandru cel Mare, 356-322 î.Ch.), care avea în structura „Muzeului” asociat faimoasei „Biblioteci” și un „Teatru anatomic”, destinat disecțiilor pe cadavre, a atins prin anatomiștii săi Herofil (340-270 î.Ch.) și Eratostrate (320-250 î.Ch.) culmea medicinii anatomice antice. Herofil, care făcea disecții publice, completate cu vivisecții pe animale, a fost acreditat „părintele anatomiei”, nefiind depășit în acuitate și precizie decât tărziu, în perioada Renașterii. Cărți de anatomie au fost scrise ulterior de mulți medici celebri, precum Aretaeus, Galen
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
incredibil de constatat cât de multe observații pertinente au putut fi făcute de acest adevărat fiziolog în cel mai bun sens al termenului (31). Santorio Santorio, zis Sanctorius (1561-1636) Trebuie menționat că medicina cantitativă are exponenții săi, chiar în medicina antică. Herofil din Alexandria, secolul III î.Ch., a fost primul care a studiat frecvența pulsului, folosind „ceasurile” antice, având alte unități temporale decât minutele sau secundele noastre. De asemenea, tot la Alexandria, Erasistrate face studii asupra unor pacienți denutriți folosind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai bun sens al termenului (31). Santorio Santorio, zis Sanctorius (1561-1636) Trebuie menționat că medicina cantitativă are exponenții săi, chiar în medicina antică. Herofil din Alexandria, secolul III î.Ch., a fost primul care a studiat frecvența pulsului, folosind „ceasurile” antice, având alte unități temporale decât minutele sau secundele noastre. De asemenea, tot la Alexandria, Erasistrate face studii asupra unor pacienți denutriți folosind o balanță. „Metodologia matematicii”, gândită de Pitagora, va aștepta Renașterea pentru a putea caracteriza și descrie anumite fenomene
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
etc., ca indicatori ai unor tulburări metabolice. 12. Evoluția conceptului de nutriție a corpului uman Deschiderea corpului uman, inițial pe cadavre umane și în paralel pe animale vii, a descoperit o lume necunoscută, extrem de complicată, care nu corespundea cu concepțiile antice, formulate fie de filosofi (Aristotel a fost un campion în această direcție), fie de medicii celebri ai timpului (concepția lui Galen a dominat gândirea medicală până în epoca Renașterii). Dacă ne referim la diabetul zaharat, care nu poate fi disociat de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lui Paracelsus de a cunatifica (măsura) unii compuși chimici. Privind ființa umană ca rezultat al unei anumite compoziții chimice, Paracelsus a considerat că și bolile rezultă din modificări chimice, iar tratamentul trebuie să îmbrace o formă chimică. Opunându-se conceptului antic galenic care punea în centru biologiei „teoria pneumatică” (a spiritului), noua concepție indica o nouă direcție de investigare, cea a componentelor chimice ale organismului. Paracelsus Pe direcția gândirii lui Paracelsus s-a dezvoltat „medicina iatrochimică” („chimică”), bazată pe remedii naturale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
putea alcătui „triada engleză a diabetului”. Între 1674 și 1815, adică timp de 130 de ani, insularii sunt cei care atrag atenția asupra unei boli menționată destul de des în literatura medicală, în care, de regulă, se repeta ceea ce afirmaseră autorii antici sau cei din lumea arabă. În 1835, Sir John Forbes (1787-1861) publică la Londra o bibliografie medicală selectivă. La rubrica „Diabet”, Forbes menționează nomenclatura folosită pentru această boală din antichitate până la data publicării bibliografiei. Începând cu o lucrare a lui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Willis (1621-1675), medic și anatomist din Oxford (Anglia), în lucrarea sa „Pharmaceutice Rationalis”, redescoperă gustul dulce al urinei pacienților diabetici (urina este „extraordinar de dulce, ca zahărul sau mierea”, „quasi melle aut saccharo inbuta”). Această caracteristică fusese menționată în școlile antice chineze și indiene, apoi în mod expres descrisă de Avicena (980-1037). Thomas Willis este important în primul rând pentru că el atrage atenția asupra faptului că, deși în vechime boala era considerată rară, în timpul său putea fi văzută zilnic și se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și suferința se înlănțuie, sunt inseparabile. Suferința cauzată de violența este întotdeauna atât mentală, cât și fizică. în calitate de coordonate omniprezente ale existenței umane, violența și suferința se regăsesc amplu simbolizate în registrele culturale ale omenirii. începând cu legendele și miturile antice (Opelt, 2007) și până la scrierile, tablourile, filmele contemporane, violența și suferința impregnează reprezentările culturale. Violența conturează două poziții precise: aceea a sursei de violență, adică a agresorului (călău, torționar, terorist, criminal, autocrat sau tiran, jefuitor, părinte abuziv, profesionist abuziv, natura
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
părinți este o formă extremă de maltratare a copilului. în anumite perioade istorice ale dezvoltării societății, toate culturile europene au cunoscut această practică. în lucrarea sa monumentală privind viața privată de-a lungul timpurilor, Philipe Aris arată că în Roma antică, de la naștere deja copiii erau „expuși”adică erau abandonați pe pragul locuinței, iar dacă din anumite motive tatăl nu mergea să ridice copilul și să-l aducă în casă, recunoscându-l astfel și dându-i numele său, atunci copilul putea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mucoasa bucală și limbă, în articulații, mușchi, organe interne) ajunge la neuron de unde va fi difuzat spre cei 10.000 de neuroni cu care comunica prin sinapse. O lungă perioadă de timp, culturile europene, născute din valorile și ideile Greciei antice, au preamărit inteligența umană, rațiunea, și neocortexul (structura superioară, cea mai nouă în evoluție), mai ales zonele cortexului prefrontal. Emoțiile erau oarecum devalorizate, trecute în plan secund, deși se știe că orice comportament, de la a ridica mâna și până la cele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pentru aspectele de suferință, de traumă. Oamenii de știință în domeniul științelor socioumane ezitau să se centreze pe reacțiile pozitive ale copiilor confruntați cu situații de viață dificile (Rutter, 2000). Dar „dacă noțiunea de reziliență e recentă, realitatea este totuși antică. ̨ n acest sens sunt semnificative producțiile imaginarului, începând cu povestirile mitice până la operele de ficțiune ale secolului al XIX-lea, care, cu regularitate, descriu copilul ca fiind rezilient” (Gianfrancesco, 1999, apud Theis, 2001, p. 33). Reziliența și vulnerabilitatea copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ale secolului al XIX-lea, care, cu regularitate, descriu copilul ca fiind rezilient” (Gianfrancesco, 1999, apud Theis, 2001, p. 33). Reziliența și vulnerabilitatea copilului au însă un preț ce se plătește transgenerațional, așa cum apare în interesanta lucrare axată pe mitologia antică a lui Rüdiger Opelt (2007), ca și în lucrarea tradusă în limba română, având-o ca autoare pe Kari Killen, Copilăria durează generații la rând (2003). Un cunoscut cercetător în domeniul neurobiologiei, Bruce Perry, face o afirmație notabilă: „Copiii nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
printr-un text de mari dimensiuni, publicat în 1782. Mai mult decât o ilustrare exotică a unei poezii primitive, paralelismul devine aici expresia însăși a Poeziei în relația sa cu limbajul. "Să vorbim despre el ca despre instrumentul unei poezii antice"46 se spune deja în primele pagini. Cartea se deschide cu o dublă analiză, care vizează atât o descriere a disponibilităților limbii ebraice, cât și problema paralelismului în poezie. Herder vede în cultura ebraică o limbă imperfectă, cu multiple expresii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și compilațiile. Se poate însă observa faptul că geniile apar aici ca o clasă, aranjați în funcție de o logică serială. Concret, cursul de istorie a literaturii e conceput ca o amplă colecție de "geniuri": e mai întâi seria autorilor moderni sau antici, în care intră Homer, Lucrețiu, Juvenal, Tacit și mulți alții; e apoi seria profeților biblici, a lui Iov, Eschil, Isaia, Ezechiel; în sfârșit, genialitatea cuprinde masa autorilor anonimi ai epopeilor nordice și ai creațiilor naționale în general. Capitolele poartă și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
amândouă trimit la ceva din viitor, care e în continuare așteptat și care va realiza adevărul lor întreg, real și definitiv 100. Această reprezentare ne ajută să înțelegem cum gândea Heliade Rădulescu și mai ales unde căuta "adevărata" poezie. Istoria antică și contemporană, evenimentele recente care au zguduit societatea, revoluțiile și acțiunile eroice mustesc de poeticitate. Totul poate deveni poezie printr-o procedură foarte simplă de dublare. E suficient ca un gest să se oglindească, să reverbereze, să lanseze o mișcare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se întipărește în numele poetului să răsară și în alte contexte - mult mai serioase. Iată primele pagini ale cursului de "Istoria literaturii" pe care l-am evocat deja. Expunerea e amplă și traversează fără o logică evidentă, amestecând, portrete de scriitori antici, greci și latini, câțiva renascentiști, autori preromantici, profeți din Vechiul Testament etc. Însă foarte repede în această expunere Heliade Rădulescu face loc unei reverii mimologice despre raportul dintre nume și activități. I se pare că autorii greci îi oferă ocazia: Vorbind
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]