10,725 matches
-
Un panou solar fotovoltaic, spre deosebire de un panou solar termic, transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică. Componentele principale ale panoului solar reprezintă celulele solare. Panourile solare se utilizează separat sau legate în baterii pentru alimentarea consumatorilor independenți sau pentru generarea de curent electric ce se livrează în rețeaua publică. Un panou solar este caracterizat prin parametrii săi electrici, cum ar fi tensiunea de mers în gol sau curentul de scurtcircuit. Pentru a îndeplini
Panou solar () [Corola-website/Science/307516_a_308845]
-
primit nume ale unor orașe spaniole: Barcelona, Valencia și Sevila. Fiecare regiment avea câte trei batalioane, (de câte patru companii fiecare), și câte două companii de rezervă. A mai fost format un regiment de artilerie cu două batalioane (cu trei baterii) și un escadrilă de aviație ("Escuadrilla Azul"), care folosea avioane Bf 109 și FW 190. Aviatorii spanioli au doborât cel puțin 156 de avioane inamice. După depunerea jurământului militar pe 20 august, prin care se obligau să lupte cu comunismul
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
11 martie 1960 în satul Livădeni (raionul Dondușeni). A studiat la Școala militară de apărare antiaeriană din Poltava (Ucraina) între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
desfășoare ofensiva era o câmpie ușor deluroasă, cu numeroase râpe și cu destul de multe zone mlăștinoase sau împădurite, care limitau mult posibilitățile de mișcare a coloanelor militare. Cele mai înalte dealuri aveau o înălțime de 250 - 270 m, ceea ce permitea bateriilor de artilerie plasate pe comele lor să țină sub control zone întinse. În 1943, zonele împădurite erau acoperite cu pini sau amestec de conifere și foioase, cu tufișuri dese. În zonă curgeau numeroase râuri, cele mai importante fiind Dvina de
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
între ele printr-o rețea deasă de comunicații. Densitatea cuiburilor de mitralieră era de 6 - 7 pe kilometru de front. În unele locuri, unde existau temeri cu privire la atacul tancurilor sovietice, fuseră săpate șanțuri antitanc, apărate în partea de vest de baterii de artilerie și cuiburi de mitralieră. În fața tranșeelor se aflau trei linii de garduri de sârmă ghimpată și o zonă puternic minată. A doua zonă defensivă, aflată la cam 10 km în spatele primei zone de apărare, acoperea cele mai importante
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
schimbe direcția de atac spre Elnia și Smolensk. Elnia era considerată "cheia" Smolenskului și, de aceea, germanii creaseră o vastă rețea defensivă în jurul orașului. Zonele mlăștinoase de pe râurile Desna și Ugra erau minate și pe dealurile mai înalte erau plasate baterii de tunuri grele care țineau sub control orașul. În săptămâna 20 - 27 august, armatele sovietice au fost întărite cu tancuri și artilerie. Ofensiva finală a fost declanșată pe 28 august de trei armate (a 10-a de Gardă, a 21
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
plasați 975 de sateliti artificiali funcționali sau nefuncționali. Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru mentinerea stației: Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită sursă este o combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile solare fotovoltaice sunt de dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are nevoie satelitul. Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea de la Soare a unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
evidente. Versiunea jocului oficială, acum fiind vândută pe site-uri de licitație, conținea două hărți ale lumii, iar cumpărătorii japonezi care comandau jocul primeau și două cărți de joc holografice. Versiunea aceasta a folosit cartușe de 32-megabit cu RAM cu baterie pentru jocurile salvate, și nu erau necesare coprocesoarele de pe consolă. Adaptarea de software (porting) a lui "Chrono Trigger" pentru Sony PlayStation a fost proiectată de către TOSE și eliberată de către Square în Japonia în 1999. Această versiune a fost eliberată și
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
Instrucție al Artileriei din Ploiești. A fost numit în funcția de comandant de pluton tragere artilerie terestră și comandant de pluton comandă (1977-1981). În anul 1981 a fost înaintat la gradul de locotenent-major și numit în funcția de comandant de baterie artilerie terestră (1981-1983). Între anii 1983-1985 a fost ofițer student la Academia de Înalte Studii Militare din București, obținând diploma de licență în știința militară. După absolvirea Academiei, Ion Oprișor revine în anul 1985 ca lector la Catedra de tragerile
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
1944, locotenent - oct. 1945, căpitan - aug. 1950, maior - dec. 1952, locotenent colonel - sept. 1953, colonel - oct. 1958, în rezervă - martie 1975, general de brigadă (r) - mai 2000, general maior (r) - mai 2005. Funcții: comandant secție (apr. 1945 - aug. 1946) și baterie în Divizionul 36 Artilerie a.t. (aug. 1946 - sept. 1947), comandant pluton (oct. 1947 - oct. 1948) și baterie în Rgt. 31 Infanterie (nov. 1948 - iunie 1949) și în Rgt. 9 Infanterie (iulie 1949 - aug. 1950), șeful artileriei Rgt. 27 Infanterie
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
rezervă - martie 1975, general de brigadă (r) - mai 2000, general maior (r) - mai 2005. Funcții: comandant secție (apr. 1945 - aug. 1946) și baterie în Divizionul 36 Artilerie a.t. (aug. 1946 - sept. 1947), comandant pluton (oct. 1947 - oct. 1948) și baterie în Rgt. 31 Infanterie (nov. 1948 - iunie 1949) și în Rgt. 9 Infanterie (iulie 1949 - aug. 1950), șeful artileriei Rgt. 27 Infanterie (aug. 1950 - dec. 1951), comandant al Rgt. 273 Artilerie a.t. (iulie 1952 - nov. 1953), girant (nov. 1953
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
situație, să comenteze și să se indigneze în mijlocul ogorului său. Interesat de sateliții artificiali care se lansau în jurul Pământului și care constituiau anii 1980 o noutate, de noua aparatură electronică, țăranul este implicat în mecanismul civilizației industrale, știe ce sunt bateriile solare și gerovitalul, care face ridurile să dispară: ba cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă. Traiul zilnia al țăranului nu se ridică însă la nivelul acestei civilizații, ci rămâne la stadiul de teorie, omul hrănindu-se la chindie
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
și Lăură Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă. După revoluție, până în 1994, formația evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon (toboșar) și Ștefan Boldijar. Apoi, în 1995, este cooptat Ștefan Nagy la baterie. 1996 aduce cu sine un nou album, „Povești la gură sobei". Este urmat de alte turnee, iar vară se cântă din nou pe litoral. Se alătură trupei Dan „Capră" Cozma (chitară, vioară, claviaturi, voce), actualmente profesor de muzică în Germania
Semnal M () [Corola-website/Science/306882_a_308211]
-
inamic al Iranului, concomitent cu încălcarea neutralității declarate oficial. Cu toate acestea, SUA au decis să-și sporească prezența militară în regiune, urmate de Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică. Aceste măsuri au fost justificate de instalarea de către Iran a unor baterii de rachete Silkworm de producție chineză, în apropierea Strâmtorii Ormuz. Aceste rachete erau capabile să scufunde orice tanc petrolier în trecere prin zonă. În martie, toate tancurile petroliere kuweitiene au fost înregistrate sub pavilion american. Ulterior, tancuri petroliere sovietice au
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
înființată la Hertford, Anglia în 1968. Inițial intitulat Roundabout, grupul s-a dorit un ansamblu specializat pe lucrul în studio. Cuprinzându-i pe Ritchie Blackmore (chitară electrică), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitară bas), Jon Lord (claviaturi) și Ian Paice (baterie), formația evoluează într-un turneu nord-european și apoi lansează albumul de debut, "Shades of " (1968). Albumul trece neobservat în patria sa, dar atinge primele cinci poziții în Statele Unite ale Americii prin preluarea cântecului „Hush” (semnat de cantautorul american Joe South
Deep Purple () [Corola-website/Science/307885_a_309214]
-
prim examen orientativ, s-a verificat utilitatea testului Token ("Token-Test"), care servește la diferențierea între tulburările de vorbire afazice și cele de altă natură, dar nu dă nicio indicație asupra tipului de afazie. Pentru aceasta s-au propus mai multe "baterii" de teste verbale și non-verbale, care reflectă concepțiile autorilor respectivi asupra afaziei. Mai cunoscute sunt: În America se utilizează mai ales schema de examinare a lui Goodglass și Kaplan (1972), testul de diagnostic diferențial al afaziei propus de Schuell (""Minnesota
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
autorilor respectivi asupra afaziei. Mai cunoscute sunt: În America se utilizează mai ales schema de examinare a lui Goodglass și Kaplan (1972), testul de diagnostic diferențial al afaziei propus de Schuell (""Minnesota test for diferential diagnosis of aphasia"", 1969) sau bateria de teste a lui Kertesz și Poole (""Western Aphasia Battery"", 1974). În Germania este foarte răspândit testul de examinare al afaziei propus de școala de neurologie din Aachen (Aachener Aphasie Test pe scurt AAT), dezvoltat de Poeck, Stachowiak și Huber
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
După moartea unchiului său Ben, Peter învață că odată cu mari puteri vin și mari responsabilități. În "Omul-păianjen 2", personajul titular îl are ca adversar principal pe Dr. Octopus. Acesta este un om de știința care a realizat cea mai puternică baterie din lume. Aceasta poate înlocui Soarele, dar în urma unui experiment eșuat, o explozie îl deformează, acum având șase brațe! În "Omul-păianjen 3" (ultimul și cel de-al treilea film al primei serii), Peter este hotărât sa o ceară în căsătorie
Omul Păianjen () [Corola-website/Science/307957_a_309286]
-
sistemul de propulsie al "Modulului de serviciu" și al sistemului de control cu reacție și comenzile pentru sistemul de susținere a vieții. În partea dreaptă se afla panoul pentru pilotul "Modulului lunar" care conținea comenzile pentru sistemul electric (acumulatori și baterii) și sistemul de comunicație. Panoul central era flancat în partea dreaptă de un set de panouri mai mici. Acestea conțineau în partea stângă întrerupătorii sistemului electric al capsulei, comenzile pentru echipamentul de comunicație și pentru sistemul electric al "Modulului de
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
Pila de combustie este un sistem electrochimic care convertește energia chimică în energie electrică. Combustibilul (sursa de energie) este situat la anod, iar la catod se află oxidantul. Spre deosebire de baterie, care este un sistem închis, pila consumă combustibilul de la anod prin oxidare electrochimică generând curent electric continuu de joasă tensiune. Avantajele utilizării sistemelor energetice pe bază de pile de combustie sunt: Pentru a asigura desfășurarea acestui proces, este indispensabilă realizarea
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
de ofițeri de artilerie și geniu din București (1905-1907) și Școala Superioară de Război (1919-1921). În 1910 era locotenent, iar în 1915 căpitan în Regimentul 4 Artilerie, cu care a și participat la campania din 1916, comandând una dintre puținele baterii de artilerie grea ale armatei romane. Regimentul său făcea parte din Divizia 19 Infanterie, care a dus lupte grele pe frontul din Dobrogea în toamna acelui an. A participat la ambele războaie mondiale. În primul a fost comandant de baterie
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
baterii de artilerie grea ale armatei romane. Regimentul său făcea parte din Divizia 19 Infanterie, care a dus lupte grele pe frontul din Dobrogea în toamna acelui an. A participat la ambele războaie mondiale. În primul a fost comandant de baterie în Regimentul 4 Artilerie, cu care a luptat în Dobrogea. Pe 10 octombrie 1916, pe când bateria sa se afla în spatele Regimentului 51 Infanterie, un puternic atac bulgar a rupt frontul Batalionului III, punând soldații pe fugă. Corneliu Dragalina s-a
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
a dus lupte grele pe frontul din Dobrogea în toamna acelui an. A participat la ambele războaie mondiale. În primul a fost comandant de baterie în Regimentul 4 Artilerie, cu care a luptat în Dobrogea. Pe 10 octombrie 1916, pe când bateria sa se afla în spatele Regimentului 51 Infanterie, un puternic atac bulgar a rupt frontul Batalionului III, punând soldații pe fugă. Corneliu Dragalina s-a urcat pe primul cal pe care l-a găsit, și-a scos sabia și a ordonat
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
la Liceul Militar din Iași și apoi la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină din București. A comandat Divizia 15 Infanterie în al Doilea Război Mondial. Locotenentul a fost trimis la Regimentul 2 Artilerie din București, primind comanda Bateriei 2/Divizionul I. Cu aceasta unitate a luat parte la campania din 1916, distingându-se în luptele de la Perșani și Porumbacu. Pentru faptele sale primind. în aprilie 1929, a primit comanda Divizionului 1 Artilerie Călăreață și în octombrie a fost
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]
-
Școala specială de torpilori (minieri) a Marinei ruse de la Kronstadt (Golful Finic), baza flotei ruse din Marea Baltică. După absolvirea acestor cursuri, s-a reîntors în România și a participat în cadrul Flotilei, la operațiunile navale ale Războiului de Independență, luptând în cadrul bateriilor de coastă de la Calafat și remarcându-se în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703), operațiune de pionierat pentru Flotila Română. În anul
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]