9,326 matches
-
favorabil. Deoarece aeroportul de la Nairobi era situat la o altitudine și mai mare, de 1700 m, decid să întrerupă raidul, zburând, totuși, până la ecuator, deasupra lacului Victoria. Ușurează avionul cât pot, trimițându-și efectele la Cairo prin cursa și luând benzină doar până la Juba. La Cairo rămân cinci zile, în care se face iar o revizie completă a avionului, care necesită și revopsire. La Haifa sunt reținuți patru zile din cauza ploilor. Ajung la Băneasa la 24 martie, ora 16. Raidul a
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de 130 CP, iar Comandamentul Forțelor Aeriene a propus avionul SET-7K, un biplan metalic cu motor mult mai puternic, de 420 CP. Subsecretariatul de Stat al Aerului a optat pentru ICAR. Acestea au fost amenajate prin dotarea cu rezervoare de benzină suplimentare, radiatoare de ulei modificate, pneuri balon, derivometre și aparate de zbor fără vizibilitate. În urma modificărilor a scăzut plafonul de zbor de la 5500 m la 4000 m, dar a crescut greutatea utilă cu 165 kg și s-a triplat autonomia
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
zbor. Pentru a simplifica formalitățile de survol, avioanele au primit înmatriculări civile, și anume: YR-ACK, YR-ACL și YR-ACM. Resursele necesare raidului au fost asigurate de primăria capitalei (950 000 lei din 1 100 000, din care circa 850 000 costau benzina și uleiul) și de Subsecretariatul de Stat al Aerului (avioanele și restul de 150 000 lei). Cei șase participanți la raid au fost locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, locotenent-comandorul George Davidescu, locotenent-comandorul Mihail Pantazi, căpitan-comandorul Gheorghe Jienescu, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
avionului lui Pantazi. Pantazi și Stengher își petrecuseră noaptea pe un teren de ajutor de lângă Zambezi, așteptându-i să treacă. Emoționați, în ziua respectivă nu mai zboară, ieșind din „grafic”. La 23 aprilie decolează spre Pietersburg, însă o scurgere de benzină la avionul lui Davidescu - Jienescu îi obligă să aterizeze la Bulawayo, pe care intenționau doar să-l survoleze. Sunt întâmpinați de familia unui român căsătorit cu o englezoaică și cele două fete ale lor, care-i așteptau, fără să știe
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
țară, urmând același traseu ca și la venire. La Kimberley au ocazia să viziteze compania De Beers, care le arată diamante brute și . Urmează etapele Johannesburg și Pietersburg. Decolând de la Pietersburg constată că avionul lui Davidescu - Jienescu pierde din nou benzină, așa că se întorc. Repararea rezervorului se poate face doar la atelierele Imperial Airways din Johannesburg, așa că Davidescu va trebui să facă un drum de noapte cu trenul. Au din nou noroc cu Caspareuthus, care-l ia pe Davidescu cu el
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
se fisurează și sunt nevoiți să aterizeze la Kosti. Cârpesc rezervorul, iar la Khartum îl lipesc de bine de rău. După Wadi Halfa cârpeala rezervorului nu ține, iar timp de cinci ore și jumătate, până la Cairo, echipajul trebuie să pompeze benzina manual la fiecare cinci minute. La 18 mai ora 11:30 ajung la Cairo și comandă în țară un nou rezervor, care le va fi livrat peste trei zile, timp în care vizitează muzeele și piramida în trepte de la . Pleacă
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Prima lansare a fost la 15 aprilie 1931. Unele dintre primele rachete concepute la VfR au fost Mirak, de către Rudolf Nebel. Acesta le-a numit "Minimumsrakete" (Mirak), având mai multe variante alimentate cu combustibil lichid compus din oxigen lichid și benzină. S-au făcut peste 100 de teste în perioada 1930-1932. Racheta HW-2 a fost concepută de Johannes Winkler, avea formă aerodinamică de lacrimă, fiind realizată din aliaj aluminiu-magneziu. A explodat la 10 octombrie 1932 în cursul unui test desfășurat la
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
echipe de întreținere și pregătire a zborului capabile să facă față unui ritm frenetic de muncă. Pentru menținerea unei supravegheri eficiente a spațiului aerien al grupului naval, personalul de întreținere trebuia să reușescă remedierea problemelor mecanice, reînarmarea și realimentarea cu benzină în mai puțin de 30 de minute. Galland a avut ideea organizării unităților aeriene pentru zborul la altitudini diferite, pentru asigurarea acoperirii a unei părți a acestora. Grupurile care zburau la altitudine joasă puteau să evite detectarea de către radarele de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de un lunetist în timp ce încerca să-l omoare pe Alfred Kamm, un ofițer nazist. Aflându-se în comă într-un spital din Franța, Violette își amintește de misiunile importante ale carierei sale. Aceste misiuni au inclus explozia unui depozit cu benzină de pe linia Maginot, asasinarea unui colonel într-o catedrală din Paris, furtul unor documente importante, Operațiunea Gomora din Hamburg și găsirea a trei agenți secreți în Varșovia. Umblând prin sistemul subteran al orașului, ea găsește un agent rănit serios, dar
Velvet Assassin () [Corola-website/Science/335712_a_337041]
-
și 15AF au demonstrat o creștere a preciziei atacurilor prin folosirea radarelor de ghidare H2X, iar bombardierele RAF și-au îmbunătățit la rândul lor precizia de navigare prin folosirea sistemului de ghidare radio Gee-H. Aliații au constatat că uzinele de benzină sintetică erau ținte asupra cărora atacurile aeriene aveau un succes mai mare decât bombardamentele asupra rafinăriilor. Uzinele de benzină sintetică puteau fi scoase din funcțiune datorită unor avarii mici, care ar fi afectat părțile critice ale instalațiilor foarte complcate. În
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
au îmbunătățit la rândul lor precizia de navigare prin folosirea sistemului de ghidare radio Gee-H. Aliații au constatat că uzinele de benzină sintetică erau ținte asupra cărora atacurile aeriene aveau un succes mai mare decât bombardamentele asupra rafinăriilor. Uzinele de benzină sintetică puteau fi scoase din funcțiune datorită unor avarii mici, care ar fi afectat părțile critice ale instalațiilor foarte complcate. În plus, uzinele acestea ocupau o suprafață mai mare decât rafinăriile și erau mai ușor de identificat deoarece erau construite
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Ministry (Mininisterul Aerului) și Ministry of Economic Warfare (Ministerul Economiei de Război), evalua metodele de atac și verificau datele cu privire la problemele petroliere ale Germaniei. Una dintre primele decizii a fost recomandarea de intensificare a atacurilor împotriva instalațiilor de producere a benzinei și de acordare celei mai mari priorități uzinelor de combustibil sintetic și rafinăriilor de țiței din România, Ungaria, Polonia și Germania (în această ordine). Planificatorii strategici au descoperit că aprovizionarea cu produse petroliere era veriga sabă a mașinii de război
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de război germane. În 1938, importurile de petrol ale Germaniei reprezentau 2/3 din necesarul țării. Odată cu apropierea momentului declanșării războiului, germanii au început să se bazeze tot mai mult pe producția de combustibil sintetic. IG Farben transforma cărbunele în benzină și a devenit principalul furnizor al aviației militare. Pe 23 noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit acces la rezervele de țiței ale României . USAAF a dorit să facă din țiței ținta prioritară. La sfârșitul primăverii anului 1944
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
zbor, dintre care doar 20 de ore pe avioanele de vânătoare Fw 190 și Bf 109. Aceasta reprezenta mai puțin de jumătate din timpul alocat pregătirii cadeților în 1942. Școlile de pregătire a piloților au început să ducă lipsă de benzină. Acestea aveau un necesar de 54.000 - 74.000 t de benzină pe lună. Cu aceste cantități de combustibil, școlile ar fi fost capabile să pregătească 1.200 de piloți de vânătoare, 250 pentru avioanele de atac la sol, 40
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
190 și Bf 109. Aceasta reprezenta mai puțin de jumătate din timpul alocat pregătirii cadeților în 1942. Școlile de pregătire a piloților au început să ducă lipsă de benzină. Acestea aveau un necesar de 54.000 - 74.000 t de benzină pe lună. Cu aceste cantități de combustibil, școlile ar fi fost capabile să pregătească 1.200 de piloți de vânătoare, 250 pentru avioanele de atac la sol, 40 pentru bombardiere, 75 pentru bombardierele cu reacție, 64 pentru recunoaștere și 40
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pentru bombardiere, 75 pentru bombardierele cu reacție, 64 pentru recunoaștere și 40 pentru vânătoarea nocturnă. Cererile școlilor de piloți nu au fost niciodată satisfăcute. În iulie 1944 au fost asigurate 12.400 t, iar în agust 12.200 t de benzină și în septembrie doar 5.700 t. Numeroși tineri erau dornici să facă școlile de piloți, dar germanii nu mai aveau resursele necesare pregătirii lor, care mai erau disponibile doar pentru școlile de specializare avansată. Influxul de piloți de bombardiere
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
O stație de alimentare reprezintă cel mai frecvent o instalație care distribuie combustibili și lubrifianți sau energie electrică, de obicei pentru autovehicule. Cele mai frecvente tipuri de combustibili comercializați în prezent în asemenea stații sunt benzina, motorina și gazul petrolier lichefiat. În cazul distribuirii de energie electrică denumirea este de "stație de încărcare". O stație de încărcare vinde numai energie electrică, iar o stație tipică (clasică) de alimentare poate fi denumită și stație de alimentare cu
Stație de alimentare () [Corola-website/Science/332755_a_334084]
-
benzinărie ș.a. În asemenea stații, distribuitoarele de combustibil sunt folosite pentru a transfera combustibilul în vehicule și pentru a calcula costul financiar al cantității transferate acestuia. Aceste distribuitoare sunt de asemenea cunoscute sub diverse nume, cum ar fi pompe de benzină sau pompe de gaz. Cele mai multe stații de alimentare sunt construite într-o manieră similară, cu cea mai mare parte a instalației de alimentare localizată subteran, cu pompele de combustibil în perimetrul interior și cu un punct de service în interiorul unei
Stație de alimentare () [Corola-website/Science/332755_a_334084]
-
luna iunie pentru noua generație. A fost introdus în iulie 2000. Principala inovație: era disponibil în versiunea cu tracțiune față sau tracțiune integrală. A șasea generație are motoare diesel care variază de la 75 CP până la 135 CP. Un motor pe benzină de 2,3 litri a fost a oferit în varinata de 145 CP sau 141 CP cu o conversie GPL din fabrică. Motoare diesel "Common Rail" a ajuns mai târziu (sunt emblema TDCi) care oferă un rafinament mai bun și
Ford Transit () [Corola-website/Science/333655_a_334984]
-
care include Hybrid C-Max lansat în septembrie 2012 și C-Max Energi plug-in hibrid lansat în octombrie 2012. A doua generație a modelului Ford Focus a fost derivată și într-un monovolum compact numit C-Max. Oferea propulsoarele pe benzină de 1.6 litri cu 100 CP, 1.6 Ti-VCT cu 115 CP, 1.8 cu 127 CP și 2.0 litri cu 147 CP. Gama de motorizări diesel avea propulsoarele de 1.6 TDCI cu 90 CP și
Ford C-Max () [Corola-website/Science/333670_a_334999]
-
de 5 ani, care a costat 3 miliarde de lire sterline. Oferea airbagul pentru șofer ca dotare standard. Opțional airbag pentru pasager, controlul tracțiunii, amortizare adaptativă, Sistemul Antiblocare Roți (ABS) și servodirecția. Inițial oferit trei motoare cu patru cilindri pe benzină 16V și unul diesel. a fost declarat mașina europeană a anului 1994. A fost lansat în noiembrie 1996. Ford Mondeo a fost restilizat la exterior și la interior. Dotarea standard a inclus trei puncte a centurii de siguranță pentru locurile
Ford Mondeo () [Corola-website/Science/333701_a_335030]
-
și echipamente de construcții sub marca Daewoo Heavy Industries, ulterior această companie fiind integrată în Doosan Infracore. Din acel moment utilajele au preluat numele noii companii. Rădăcini Equipment care oferă o gamă largă de stivuitoare frontale cu acționare diesel, GPL/benzină, electrostivuitoare și utilaje pentru construcții. În anul 2004 prin Rădăcini Auto Style, grupul devenea partener Bosch intrând în rețeaua Bosch Car Service. La un interval de doi ani, în 2006 acest parteneriat se va dezvolta și în domeniul reparațiilor pompelor
Rădăcini Grup () [Corola-website/Science/333736_a_335065]
-
au dat seama de amploarea raidului, controlorii de zbor nu mai puteau să schimbe cu nimic situația. După atacurile asupra aeroporturilor Kenley și Biggin Hill, avioanele de vânătoare RAF erau în plin proces de reîncărcare cu muniție și realimentare cu benzină și nu au putut să participe la lupte. În timp ce avionele britanice se poziționau pentru lupte aeriene, vânătorii germani Bf 109 din JG 52, care erau parte a valului ințial de atac din fața bombardierelor, au identificat aparatele RAF la sol pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avertizat corect cu privire la amploarea atacului și a suferit pierderi grele: 28 de morți și 75 de răniți. 14 avioane au fost distruse, iar alte 26 au fost avariate, dar au putut fi reparate. Hangarele, pompele și rezervoarele de ulei și benzină, două magazii, cantina și numeroase clădiri ale personalului au fost distruse. La Gosport, au fost pierdute cinci avioane, iar alte cinci au fost avariate. Mai multe clădiri au fost distruse iar două hangare avariate. În schimb, nu au existat victime
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și de transport. AéMI au efectuat doar 146 de misiuni în primele șaze zile. Între 16 și 28 mai, AéMI au efectuat doar 77 de misiuni. Cea mai mare parte a timpului, aviatorii belgieni au petrecut-o punând la adăpost benzina și avioanele în fața atacurilor "Luftwaffe". Planificatorii germani au înțeles importanța Fortului Eben-Emael în sistemul de apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]