10,052 matches
-
și cu italieni meșteri mătăsari. În 1796 apar primele însemnări despre Canalul Bega în Freidorf. Starea canalului este descrisă de caporalul pontonier, Franz Ulrichsberger, într-un raport din 20 octombrie 1796, scris la Timișoara în urma unei inspecții întreprinse la ordinul Comandamentului General Militar Bănățean: "Din Timisoara până la Freidorf se poate naviga pe canal cu întreaga încărcătură. Din Freidorf până la Sânmihai nu pot trece vasele complet încărcate, doar dacă aceleași vor fi parțial descărcate, cauza nivelului ceva mai scăzut al apei fiind
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie 1918 ocupă Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
și toamna anului 1944. După lovitură de stat din 23 august 1944, Timișoara trece prin alte momente dificile. Ca nod feroviar și rutier, cu potențial industrial însemnat, orașul avea valoare strategică pentru forțele militare hitleriste. În 26 august 1944, personalul Comandamentului german din Timișoara luat prin surprindere de ostașii români, s-a predat fără să opună rezistență. Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unitățile hitleriste și cele maghiare declanșează acțiuni ofensive repetate pentru a se apropia și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, care "„cere înarmarea poporului sau gardă națională spre apărarea țărei în lăuntru și din afară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români”". La 17 octombrie 1848 înarmarea românilor este confirmată de comandamentul militar austriac de la Sibiu. Primele tabere de instrucție ale Legiunii Auraria Gemina, numite în epocă și lagăre ("loagăre" de către țăranii români) au fost înființate la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina și au fost mobilizate la 19 octombrie 1848.. Tabăra de la
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
Octavian Goga La decretarea mobilizării din august 1916, Octavian Goga s-a prezentat la Ministerul de Război și i-a solicitat lui Vintilă Brătianu să fie primit ca voluntar și să i se dea o misiune de încredere pe lângă un comandament important al trupelor care înaintau în Ardeal. Vintilă Brătianu, din motive necunoscute, a fost indispus de această cerere, având impresia că Goga fugea de front, o atitudine pe care o considera nepermisă unui ardelean, în special unui om care pledase
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
și posibilitatea bombardării câmpurilor petroliere și a rafinăriilor din zona Ploieștiului.Dacă insula Creta rămânea în mâinile Aliaților, flancul sud-estic al Axei era amenințat, Ploieștiul fiind în raza de acțiune a bombardierelor aliate cantonate pe insulă. Principala preocupare a Înaltului Comandament German era în această perioadă pregătirea invaziei din Uniunea Sovietică (Operațiunea Barbarossa) și de aceea era împotriva unui atac masiv în Creta. În schimb, comandanții Luftwaffe erau susținătorii entuziaști ai unei acțiuni îndrăznețe de cucerire a insulei cu ajutorul unei operațiuni
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
aterizarea unor forțe mai numeroase aduse cu planoarele. Freyberg era la curent cu metodele de atac ale germanilor după ce studiase acțiunile acestora din ultimul an și hotărâse să facă aeroporturile de neutilizat pentru aterizare. Măsurile sale au fost contramandate de Comandamentul Orientului Mijlociu din Alexandria. Înalții ofițeri aliați considerau că lupta este deja câștigată, de vreme ce dețineau așa de multe informații despre organizarea atacului și era posibil ca să fi dorit să păstreze aeroporturile funcționale pentru folosirea în viitor de către escadrilele RAF. În
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
aeroporturilor din nordul insulei Creta. Asaltul parașutiștilor a fost întâmpinat cu o rezistență puternică de apărători - trupele aliate și populația cretană - dar aceștia au fost până la urmă covârșiți de forțele germane. Totuși, pierderea unui mare număr de parașutiști a obligat Comandamentul Suprem al Forțelor Armate Germane (OKW) să reconsidere doctrina operațiunilor aeropurtate. După această victorie costisitoare, Hitler a interzis organizarea oricăror acțiuni aeropurtate de amploare fără aprobarea sa. Până pe 1 iunie 1941, Albania, Iugoslavia și Grecia au ajuns sub controlul Axei
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
ca domenii rudelor și ajutoarelor sale. El a obligat 120 000 de vechi familii nobiliare să se mute din statele lor vasale în noua capitală pentru a-i ține sub autoritatea sa . Demnitarii și generalii săi loiali administrau orașele și comandamentele militare. Pentru a preveni insurecțiile, Primul Împărat a decretat ca toate lăncile, vârfurile de săgeți, cuțitele și uneltele metalice să fie confiscate în toată țara și trimise în capitală. Apoi a pus să fie topite și transformate în douăsprezece statui
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
război mondial a fost mobilizat pe loc la U.C.B. dirijînd lucrările de întreținere și reparații ale pagubelor provocate de bombardamente asupra rețelelor de apă și canalizare din București. Aici a acționat cu oarecare întreruperi, cînd a fost concentrat în Comandamentul Român al Școlilor Aero din București. Aici era instruit personalul de aviație, folosindu-se atunci într-o largă măsură instrucțiuni și regulamente germane pentru avioanele de fabricație germană din dotarea armatei române. Pentru traducerea era organizat un birou specializat. În
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
întreținere de avioane, motoare, aparataje de bord etc., și deoarece acesta cunoștea foarte bine ambele limbi, avînd totodată și cunoștințele tehnico-aviatice necesare (ca inginer și pilot) a putut face față acestor sarcinii de traducător cu mult succes. În această perioadă Comandamentul român al Școlilor Aero a întocmit o listă de propuneri de decorare cu Ordinul Vulturul German, printre care a fost propus și el. Astfel ing. Eduard Lindner a fost decorat cu acest ordin german, cu care erau distinși de altfel
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
Est în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătăliile din această campanie au fost date de forțele Imperiului Britanic, Commonwealthul Britanic și alte forțe aliate pe de-o parte și cele ale Imperiului Italian. Responsabilitatea pentru această campanie a revenit Comandamentului britanic al Orientului Mijlociu. Cea mai mare parte a forțelor aliate britanice proveneau din rândul națiunilor Commonwealthului. Forțele Commonwealthului includeau trupe din Sudan, Somalia Britanică, Africa Răsăriteană Britanică, Imperiul Indian, Africa de Sud, Rhodesia de Nord, Rhodesia de Sud, Nyasaland, și Africa
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Somalia Britanică erau de asemenea posibilități de atac posibile pentru italieni. Dar Mussolini a neglijat aceste ținte și, pentru a-și asigura un succes propagandistic, și-a făcut planuri pentru atacarea Sudanului și Africii Răsăritene Britanice (Kenya, Tanganika și Uganda). Comandamentul Central Italian ("Commando Centrale") făcea însă planuri pentru declanșarea unui război doar după 1942. În vara anului 1940, italienii nu erau pregătiți să poarte un război de durată pentru ocuparea unor teritorii întinse în Africa. În prima parte a războiului
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
pentru declanșarea unui război doar după 1942. În vara anului 1940, italienii nu erau pregătiți să poarte un război de durată pentru ocuparea unor teritorii întinse în Africa. În prima parte a războiului, generalul britanic Archibald Wavell, Comandantul Suprem al Comandamentului Orientului Mijlociu, avea sub comanda lui aproximativ 86.000 de soldați britanici și ai Commonweathului, pe care îi putea folosi în conflictele posibile din Libia, Irac, Siria, Iran și Africa Răsăriteană. Forțele sale erau împrăștiate în Egipt, Palestina, Sudan, Somalia
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
externe britanic, Anthony Eden, a convocat o conferință la Khartoum. Au participat împăratul Selassie, generalul sud-african Jan Smuts, (care avusese cu puțin timp în urmă o întâlnire pentru discutarea situație din regiune cu premierul britanic Winston Churchill), comandantul suprem al Comandamentului Orientului Mijlociu, Archibald Wavell și mai mulți comandanți Aliați din Africa Răsăriteană, printre care generalul-locotenent Platt și generalul-locotenent Cunningham. În timpul acestei conferințe s-a căzut de acord asupra planurilor generale de atac și asupra folosirii forțelor neregulate etiopiene. În noiembrie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
italienilor aproape imediat după ce erau transmise trupelor din Africa. Ducele de Aosta era viceregele și guvernatorul general al Africii Răsăritene Italiene. El avea la dispoziție între 250.000 - 280.000 de soldați. Pe 10 iunie 1940, italienii au organizat patru comandamente de sectoare: cel nordic (Asmara, Eritreea), sudic (Jimma, Etiopia), estic (zona de lângă granița Somalia Franceză și Somalia Britanică) și Sectorul Giuba (sudul Somaliei lângă Kismayo, Somalia Italiană). La comanda acestor sectoare se aflau generalii Luigi Frusci (nord), Pietro Gazzera (sud
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Sudanul. În proviciile Gojjam, Shoa, Gimma, Galla-Sidama și Harage erau deja mobilizate importante forțe patriotice etiopiene. În 1940, Forțele Aeriene Regale Italiene - "Regia Aeronautica Italia" din Africa de Est avea între 200 - 300 de avioane gata de luptă ("Vedeți și": Comandamentul Africii Răsăritene Italiene). Unele dintre aceste avioane erau depășite din punct de vedere tehnic, totuși, ele se numărau printre cele mai bune aparate de luptă care erau dislocate în Africa de Est în acel moment. Italienii dispuneau de bombardiere Savoia-Marchetti
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
ajuns să-și preia postul de comandă de la Tug Argan. Pe 15 august, Godwin-Austen a ajuns la concluzia că rezistența în fața atacului italian pe pozițiile la Tug Argan ar fi sortită eșecului. El a luat legătura cu șefii militari de la Comandamentul Orientului Mijociu de la Cairo, Egipt. Godwin-Austen a cerut și a primit permisiunea să-și retragă forțele din Somalia Britanică. Retragerea a fost acoperită de batalionul de scoțieni, ceea ce a permis grosului trupelor britanice să se reducă la Berbera pentru reducerea
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
morți, 71 răniți și 49 dispăruți. Italienii au suferit piederi mult mai mari decât britanicii: 465 morți, 1.530 răniți și 34 dispăruți (cei mai mulți din trupele coloniale). Premierul britanic, Sir Winston Churchill, i-a criticat pe generalul Archibald Wavell și Comandamentul Orientului Mijlociu, făcându-i responsabili pentru pierderea Somaliei Britanice. Din cauza pierderilor reduse, Churchill bănuia că britanicii au abandonat colonia fără să lupte cu convingere. În răspuns la aceste critici, Wavell a afirmat că retragerea din Somaliland s-a făcut după
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
că italienii trebuie să se orienteze mai degrabă spre apărarea imperiului colonial pe care îl cuceriseră. În același timp, Amedeo, duce de Aosta, ceruse permisiunea să se retagă de la graniță sudaneză. Cavallero i-a răspuns ducelui de Aosta că Înaltul Comandament Italian ("Commando Supremo") de la Roma a permis forțelor italiene din Africa de Est să se retragă pe poziții defensive mai ușor de apărat. Au fost trimise ordine generalului locotenent Luigi Frusci ca să-și retragă forțele de la Kassala și Metemma și
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Aviație Vânătoare. Remarcat din nou pentru rezultatele foarte bune obținute, este înaintat în 1957 la gradul de colonel aviator. Pentru o scurtă perioadă, în anul 1960, comandorul Aurel Niculescu a îndeplinit funcția de șef al Secției Pregătire de luptă din Comandamentul Aviației Militare, în toamna aceluiași an fiind numit comandantul Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” de la Ziliștea (Bobocu). În perioada în care a condus Școala de la Bobocu, Aurel Niculescu a fost avansat în anul 1967 la gradul
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
al Aviației, patrimoniul școlilor de ofițeri de aviație de la Bobocu și Mediaș fiind trecut în zestrea secției de aviație a actualului Muzeu Militar Național. În anul 1970, generalul-maior Aurel Niculescu este numit în funcția de comandant al Aviației Militare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului pentru ca, la data de 1 mai 1977, odată cu despărțirea aviației militare de C.A.A.T., să fie numit comandant al Comandamentului Aviației Militare, subordonat direct Marelui Stat Major al Ministerului Apărării Naționale. Cu această ocazie
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
1970, generalul-maior Aurel Niculescu este numit în funcția de comandant al Aviației Militare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului pentru ca, la data de 1 mai 1977, odată cu despărțirea aviației militare de C.A.A.T., să fie numit comandant al Comandamentului Aviației Militare, subordonat direct Marelui Stat Major al Ministerului Apărării Naționale. Cu această ocazie, s-a reintrodus în aviație uniforma gri-bleu și gradele pe mâneca vestonului și s-a reînființat insigna tradițională de pilot militar. A fost transferat la 25
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
ofițeri de stat major, tehnicieni, etc.) în măsură a lucra independent, precum și pregătirea unei prime promoții de piloți aviatori militari. Între anii 1981-1982, generalul aviator Aurel Niculescu a primit sarcina de a comanda Școala Națională de Aviație Militară organizată de Comandamentul Aviației Militare în Republica Populară Angola, prin Misiunea "Sirius". În procesul de instrucție s-au folosit 12 avioane I.A.R.-823, 6 elicoptere I.A.R.-316 și 6 avioane bimotor B.N.-2, toate de fabricație românească. În decembrie
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]