10,875 matches
-
de convingerile lor naționale, să rupă orice legătură cu conaționalii lor de peste hotare, săși abandoneze limba și să uite de datinile și obiceiurile lor strămoșești, pentru a se contopi cu celelalte neamuri într-o specie exotică bucovineană, cu limba de conversație germană. Și era sprijinită această doctrină de întreg aparatul administrativ și de școală, de la Universitate până la școala primară.” Împotriva unor asemenea încercări românii au rezistat prin intelectualii lor, prin presa care și-a făcut datoria, prin societățile culturale și științifice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
compatrioții dvs. atât de simpatici, domnii Herescu și Constantinescu, dar mai ales pe Cioran, pentru care am o mare slăbiciune; ce publică, ce face? Prieteni, nu voi uita acea duminică de 15 august 1950, zi magnifică, când am avut o conversație atât de prelungită pe terasa de la Deux Magots... Soția mea și cu mine vă transmitem urările noastre cele mai bune, dvs. și soției dvs., de fericire și sănătate, și să vină ziua în care ne vom revedea. Pe când? Al dvs.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Saints-Pères” - ibidem, 30 iulie 1965; „În seara aceasta îi invităm pe Gunnel și Stig Wikander, Cioran și doamna Dehollain, la cină. Apoi stăm până la 11 noaptea într-o cafenea, aproape de St. Michel. Stig și cu mine ne aducem aminte de conversațiile de la Hôtel de Suède, din 1949. Nu îndrăznim să reconstituim despre ce am vorbit atunci - o monografie despre Homer și un masiv volum despre poezia epică” - ibidem, 1 august 1965. LIXtc "LIX" 1. În același an, Wikander publică „Sur la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
său, Schlumberger tocmai descoperise la Surkh Kotal, în Afganistan, primul exemplu sigur de templu iranian din perioada antică și e de înțeles că voia să-l întâlnească pe autorul Feuerpriester in Kleinasien und Iran. Nu știm în ce a constat conversația lor, dar ne-ar fi plăcut să asistăm; în epocă, curiozitatea reciprocă între filologi iraniști și arheologi de teren era un fapt bine răspândit. În general, nu se poate să nu admirăm siguranța anumitor intuiții ale lui Wikander privind iranismul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1955, sau Cîntare omului, în 1956. Și mulți alții dintre cei dispăruți, dar și dintre cei vii, cum ar fi Paul Goma sau Dorin Tudoran în măsura în care ei ar dori. De ce mare interes ar putea fi, să zicem, accesul la înregistrările conversațiilor lui Noica, la Păltiniș, cu diverși emuli, prieteni, cunoscuți sau simpli informatori. Astfel de pagini dezvăluie fața reală și extrem de hidoasă a relațiilor existente între scriitorul nealiniat ideologic și Securitate. (Convorbiri literare, nr. 9, septembrie, 1998) SCRIITORII ÎN CAZARMĂ O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a pierit cheful de muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă din conversațiile lor aprinse de peste noapte. A bănuit că dezbat politică, ei de fapt având o ditamai discuție despre cum trebuie interpretat noul cântec, pe care Cristi urma să-l înregistreze. Singurul contact cu ei a fost când a refuzat politicos, făcând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și eleganță sintactică și lexicală. I-am dat pe dată telefon, ajuns În București, și l-am invitat la noi. A venit și, În fața mea și a Cristinei, instalat Într-un fotoliu, de seara până spre dimineață, am purtat o conversație În care el - de data aceasta! - a vorbit mai abundent, iar noi doi l-am ascultat fermecați. Spre deosebire de Marin Sorescu, care a făcut eforturi dizgrațioase pentru a reintra În bunul plac al partidului - ambii fuseseră interziși de semnătură! -, Andrei declara
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
limba română este astăzi imens, apreciat la aproape 40% din vocabular și la o frecvență de 20%!<endnote id="10"/> Ceea ce Înseamnă că În limbajul curent un cuvânt românesc din cinci este de origine franceză (prezență mai puțin sensibilă În conversația cotidiană, dar masivă În exprimarea „intelectuală“, frapantă, de pildă, pentru oricine se uită pe un ziar românesc sau pe un manual de școală). Cât de departe putea merge această reînnoire a limbii, aproape o reinventare a românei? Latiniștii erau dispuși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a continuat să contrasteze cu împrejurimile calme din sudul Californiei: zile leneșe la piscină sub un cer obstinant de senin, plimbările la voia întâmplării prin Galleria, plimbările nesfârșite cu mașina, șirurile de palmieri legănându-se și ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ellis este tatăl, alegerea ei este de a fi o mamă singură.“ Am aflat cu această ocazie că în astfel de cazuri ejacularea constituie momentul legal din care nu mai aveai loc de-ntors. Însă într-o bună dimineață, după o conversație telefonică extrem de acidă între avocatul meu și cel al lui Jayne, Marty a pus telefonul în furcă, înmărmurit, după care și-a ridicat ochii spre mine. Jayne renunțase. Nu mai voia pensie alimentară și punea capăt imediat procesului intentat. Exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rap, zahărului rafinat, razelor ultraviolete, teroriștilor; noi înșine eram un pericol. Am participat la ședințe de management a furiei personale și am analizat cu un terapeut „rănile trecutului“ după un schimb scurt și aprins despre Robby, care survenise într-o conversație altfel neutră între noi doi. (Era despre tot ceea ce își dorea. Despre tot ceea ce avea el nevoie. Și tot ceea ce doream eu a fost desființat și a trebuit să accept acest lucru. A trebuit să mă supun impozițiilor de moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-aveam chef să fiu iscodit: „Domnule Ellis, ați ajuns să citiți La ce mă gândeam când i-am luat-o la clanță?“). Și nici nu m-am dedat la nimic special până când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prezentat lui Jay, apoi le-am adus amândurora câte o margarita, pe care Robby nu prea voia s-o ia, încât a trebuit să-l altoiesc în joacă, îndemnându-l să bea. Robby și Jay au început să poarte acea conversație pe care cei de unsprezece ani o au cu cei care se apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi, Asta nu e ceva homo, nu-i așa? - Nu, e un între, i-am explicat. Nu înțelegi, cineva care nu e nici copil, nici adolescent. - Dumnezeule, bombăni Jay. Au câte un cuvânt pentru orice zilele astea, nu-i așa? Conversația noastră n-a descurajat-o pe Sarah. - Tati? - Da, scumpo. De ce nu ești în pat? Unde-i Marta? - Terby e tot supărat. - Și pe cine e Terby supărat? - Terby m-a zgâriat. Și-a întins brațul spre mine, iar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta? - Terby a încercat să mă muște. - Poate că vrea să te speli pe dinți și să faci nani. Pe neașteptate, Jayne apăru în spatele meu și deasupra mea, vorbind cu Jay, dar nu puteam urmări conversația din cauza muzicii. Amândoi se uitau la mine cu niște expresii acuzatoare, iar când i-am făcut semn i-a spus lui Jay să o scuze, dar trebuie să plece; Sarah mă ținea încă zdravăn de mână când ne-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eram programat la psihiatru, dr. Kim, și undeva pe parcursul acestui calvar urma să ingerez o droaie de Xanax și să trag un pui de somn. Menajera apăru în bucătărie și îi spuse ceva lui Jayne în spaniolă. Au purtat o conversație pe care nu era posibil s-o pricep, până când Rosa a dat cu convingere din cap, apoi a ieșit. Cum era Halloween și fiecare putea să poarte ce dorea, Robby avea pe el un tricou cu Poftim? Eu îngrijorat? și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tragă, soro. Robby chicoti brusc, spre satisfacția mea. Jayne se încruntă. - Nu mai face pe rapperul în prezența copiilor. Urăsc chestia asta. - Și eu o urăsc pe îndrumătoare, am zis. Știi de ce? Pentru că îți alimentează angoasale, scumpo. - Hai să lăsăm conversația asta acum, zise Jayne, spălându-se pe mâini în chiuvetă, cu gâtul foarte tensionat. Suntem aproape gata, copii? Încă mai eram șocat de programa lui Robby și aș fi vrut să-i spun ceva consolator, dar el terminase porția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic și realizat. Ăsta era planul. Părea unul bun. Teenage Pussy trebuia să conțină o groază de scene cu fete dând buzna din prin camerele unor apartamente din zgârie-nori și totodată transcrierile unor conversații pe celular pline de tensiune, echipaje de filmare urmărind peste tot personajele principale, ca de altfel și șase sau șapte supradozeă (încercările unor fete de a câștiga atenția eroului nostru). Se vor comanda sute de cocteiluri Cosmopolitan, iar personajele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
senin anonimă mă ajuta să mă relaxez înainte de începerea ședinței, însă astăzi psihiatra a trecut direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de abuz de substanțe interzise“ au ajuns să domine conversația. Asta probabil se datora șervețelelor Kleenex pe care le consumam și în care îmi suflam cheagurile de sânge din nasul meu dureros și paradit. După care a vrut să discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu provenea din zonă. Și am remarcat tăcerea care ne înconjura, de parcă nimeni n-ar fi vrut să atragă atenția străinului ascuns în tufișuri. Cineva se apropie de Jayne și îi ceru un autograf. Nu mă puteam concentra asupra diverselor conversații purtate de cuplurile de părinți (pisica meditativă, sănătatea îndatoririlor multiple) fiindcă aveam sentimentul că eram urmăriți - sau, mai exact, că eu eram cel urmărit. Am încercat să dau vina pe lipsa de somn, pe sticla de vin, pe realizările cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat conversația noastră. Nu mai avea cum să ducă la altceva așa că l-am lăsat pe grădinar și când mă întorceam spre casă am auzit voci venind din partea casei noastre care dădea spre aceea a familiei Allen. M-am îndreptat într-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stil salopetă de la Banana Republic și ochelari de soare cu rame portocalii ca cei pe care îi purta Robby. Când unul dintre băieți mi-a arunct o privire de control am înțeles că eu constituiam elementul deranjant - motivul pentru care conversația asta nu putea să mai dureze prea mult. Din momentul în care au realizat că îi analizam, cel care îmi era cel mai antipatic mi-a aruncat genul de privire „Cine mă-ta te crezi?“ și am auzit termenul „pulache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am derulat secvența primei mele întâlniri cu Aimee Light: a fată care mă privea fix de dincolo de mica petrecere din campus, cocaina pe care o prizasem în baia mică și soioasă conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adăugire acestui grup și încă nu mă lăsasem complet inițiat în ritualurile și obiceiurile lui - că eram singuraticul, outsiderul, cel a cărui solitudine părea nesfârșită. Continuam să mă mir cum de ajunsesem în această lume. Totul era formal și îngust. Conversația politicoasă se prelungi de la cocteil la masa de cină atât de sufocant încât presupunea o certă insensibilitate, așa că am început să le analizez pe femei, comparându-le foarte atent pe Mimi față de Sheila și față de Nadine, găsindu-le atrăgătoare (deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]