10,007 matches
-
necoborând în general sub 1000 m. Șeile și pasurile sunt în general înalte. Altitudinea culmilor scade în general de la sud spre nord și din zona centrală spre periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
înalte. Altitudinea culmilor scade în general de la sud spre nord și din zona centrală spre periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre Muntele Lung. Din punct de vedere geologic
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre Muntele Lung. Din punct de vedere geologic munții se află în unitatea tectono-structurală a flișului, apărând într-o succesiune etalată de la vest spre est toate tipurile de unități tectonice ale acestuia, parțial suprapuse. Se
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
principal în arealul bazinului Tarcăului și în cel limitrof municipiului Piatra Neamț. În partea de sud, acoperirea cu servicii turistice este centrată în general arealului limitrof văii Trotușului. Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali prin Pasul Pângărați (spre Gheorgheni și mai departe spre Târgu Mureș în zona de nord) și, respectiv prin Pasul Ghimeș (spre Miercurea Ciuc și mai departe spre Târgu Mureș) în zona de sud. În ordinea apropierii și a clasificării
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
GSM la periferie este de bună calitate spre nord, nord-est și sud-est, mai slabă spre sud-vest și foarte slabă spre vest. În zonele interioare este aproape cvasiinexistentă - mai ales în arealul central și vestic, fiind ceva mai bine reprezentată pe culmile estice (Goșmanu-Geamăna și Munceii Bistrița-Tazlău) sau înalte cu expunere estică din zona centrală. Acoperiri ceva mai largi au Cosmote, și Vodafone, iar ceva mai puțin Orange. Prezența acestor servicii este preponderentă în mediul urban. În cel rural în general doar
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Bacău, în nord - vestul Depresiunii Tazlău pe cursul superior al pârâului Cucuieți, la 5 km nord de satul Solonț. "Mănăstirea Stirigoi" - Este un schit de călugări, fiind situat la peste 1200 de metri altitudine pe platoul Muntelui Chiliilor, ce aparține Culmii Runcul Stânelor. La mănăstire se poate ajunge mergând de la Moinești spre spre Bolătău și apoi după Zemeș la stânga pe drumul petrolier principal, 12 km. "Schitul Pietrosu" - Este situat în satul Păltiniș din comuna Asău. "Biserica de piatră din Huisurez" - Este
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Prahovei). Acest grup de munți este încadrat de paralelele de 45°31' și 45°17' latitudine nordică și meridianele de 25°32' și 25°47' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Aceasta separă Munții Baiului de Munții Bucegi între
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Aceasta separă Munții Baiului de Munții Bucegi între localitățile Sinaia și Bușteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termină către Prahova prin versanți în trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
în trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Curbură. Este specific un climat caracteristic munților mijlocii, cu diferențe mici în desfășurarea pe verticală a parametrilor meteorologici. Regiunea este, în cea mai mare parte a anului, supusă circulației maselor de aer din vest și nord-vest, care depășesc relativ ușor culmile joase ale Munților Perșani, trec peste depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dintre Munții Bucegi și Munții Postăvaru, abătându-se pe valea Prahovei și pe culmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
supusă circulației maselor de aer din vest și nord-vest, care depășesc relativ ușor culmile joase ale Munților Perșani, trec peste depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dintre Munții Bucegi și Munții Postăvaru, abătându-se pe valea Prahovei și pe culmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor izolate de pe culmile Tigăi, Turcu, Neamțu etc. Ele au dezvoltate îndeosebi părțile expuse spre est și sud-est (arbori-drapel). Extremitatea sudică a Munților Baiului se află relativ frecvent
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Munților Perșani, trec peste depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dintre Munții Bucegi și Munții Postăvaru, abătându-se pe valea Prahovei și pe culmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor izolate de pe culmile Tigăi, Turcu, Neamțu etc. Ele au dezvoltate îndeosebi părțile expuse spre est și sud-est (arbori-drapel). Extremitatea sudică a Munților Baiului se află relativ frecvent și sub înfluența maselor de aer sudice care înaintează din Câmpia Română, peste dealurile subcarpatice, pe
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
frecvent și sub înfluența maselor de aer sudice care înaintează din Câmpia Română, peste dealurile subcarpatice, pe văi, și ajung uneori până dincolo de Muntele Cumpătu, determinând aspecte diferite ale vremii între nordul și sudul acestor munți. Nu rareori, vara, în timp ce culmile din jumătatea nordică sunt acoperite de nori, iar ploaia își face simțită prezența, în sud soarele luminează încă. Valurile de ceață frecvente la sfârșitul toamnei și iarna în Câmpia Română sunt împinse pe Prahova și pe Doftana și urcă pe
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
mare parte a versanților sunt orientați fie spre sud, fie către nord), de adâncimea mare și îngustimea văilor. Pe fondul general și local al condițiilor climatice, în Munții Baiului se pot distinge două etaje climatice. La peste 1400 m, pe culmile și vârfurile acoperite de pajiști, se conturează un etaj superior care, prin toate caracteristicile, se situează în fâșia înferioară a etajului climatic carpatic subalpin. Munții Baiului sunt străbătuți de o rețea densă de râuri. Acestea sunt colectate în principal de
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
mai joase ale Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și mai unitar sub raportul posibilităților de drumeție, nu au fost incluși Munții Brețcului, situați pe bordura
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
areale sînt mai omogene sub raportul alcătuirii geologice (cum este cazul stratelor predominant gresoase aparținînd pînzei de Tarcău, relieful este slab fragmentat, mai unitar, cu forme largi și prelungi, conforme în parte cu liniile structurale principale. Asa se explică masivitatea culmilor muntoase îndeosebi din extremitatea apuseană a Vrancei, cele de pe rama nordică și cele ce formează cumpăna apelor Zăbala - Mișîna. Dimpotrivă, acolo unde se impune “mozaicarea" litologică ori alternanța repetată a faciesurilor cu durități diferite și supuse intens forțelor tectonice (situație
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Sub raport altimetric, Munții Vrancei au înălțimi mai mari de 1100 m, culminînd la 1785 m în vîrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 în poate fi generalizat la întreaga suprafață, el înglobînd marea majoritate a liniilor orografice prelungi, numeroase culmi secundare și “umerii" detașați în partea mijlocie a versanților. Acest nivel este dominat de numeroase vîrfuri care se apropie sau depășesc cu puțin 1600 m, cele mai înalte (puține la număr) trecînd de 1700 în altitudine. Pe lîngă Goru, alte
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Priviți în ansamblu, Munții Vrancei sînt alcătuiți din două flancuri montane, cu orientări opuse și extindere diferită: unul răsăritean și altul apusean. Ele se îmbină pe un aliniament major ce se întinde între Muntele Lepșa (1390 m), la nord, și Culmea Pietrele Inșirate (1476 m), la sud. Flancul răsăritean - înglobînd mare parte a teritoriului muntos - este prelung (12-18 km) și coboară de la altitudinea maxima de 1 785 m la mai puțin de 1100 în vîrfurile Tigănașu, 1075 m și Țiua Golașă
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
cele mai calde, iulie, oscilează între 14 și 16°C la periferia munților și 10 - 12°C la altitudini mai mari de 1500 m. În luna ianuarie, temperaturile medii coboară de la - 2 pînă la mai puțin de - 6°C pe culmile cele mai înalte. Precipitațiile cresc de la 600-800 mm pînă la 1 200 - 1 400 mm, cele mai abundente afectînd munții cu înălțimi de peste 1 400 - 1 500 m. Aceste valori medii multianuale sînt neuniform repartizate pe anotimpuri, înregistrîndu-se cîte un
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
mai umede și cu temperaturi moderate, cît și a celor est-europene, mai aride, în funcție de care stările vremii se deosebesc mai cu seamă în privința umidității și nebulozității atmosferei. Este important faptul că masele de aer oceanic, o dată ce depășesc la est aliniamentul culmilor înalte, devin mai sărace în precipitațiile ce le sînt specifice, înregistrîndu-se concomitent degajarea cerului de nori și foehnizarea lor. Contrar, fronturile atmosferice răsăritene, în înaintarea și ascensiunea lor, se răcesc, sporesc în umiditate, dau precipitații destul de însemnate și măresc gradul
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
fronturile atmosferice răsăritene, în înaintarea și ascensiunea lor, se răcesc, sporesc în umiditate, dau precipitații destul de însemnate și măresc gradul de nebulozitate. De altfel, numărul mediu anual de zile cu cer acoperit este de 180 în zona celor mai înalte culmi de pe creasta apuseană a Munților Vrancei și de 160 în restul spațiului montan. În această situație, durata medie de strălucire a soarelui este de 80 zile pe an. În dinamica generală a atmosferei și în stările de vreme, mai mult
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]