9,643 matches
-
explică misterul durabil al legendei acestei actrițe, a cărei carieră nu s-a remarcat nici prin durată, nici prin succes, dar care a trecut rapid în rîndul icon-urilor, eclipsînd multe alte figuri cu un palmares autentic. Cert e că farmecul acestei negre poezii revărsate de rîndurile lui Simon Liberati se stinge greu și undeva, cumva, întrebări crepusculare prind contur, ca în neliniș titoarele filme ale lui David Lynch... Cînd China va exploda... ... Într-un sens sau altul, se întîmplă deja
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a cunoscut și înțeles mai bine decît oricine. Căci ea a și-a dat seama că în acea mențiune imperativă, "à détruire", se ascunde esența unei vieți petrecute într-o lungă reflecție asupra suicidului și într-o permanentă cedare în fața farmecelor tulburi ale existenței. Înafara incriminărilor, cîrcotelilor savante și altor execuții ale lumii și ale lui Dumnezeu, așa-zisul jurnal al lui Cioran ne dezvăluie în primul rînd un om bolnav fizic și un cititor bulimic. Am citit prea mult...", se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proiectată imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe vechi încifrata mea carte,/ un cântec de vis îmi suna în urechi”. Acest agnosticism sau joc la două capete între persiflarea unei retorici și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li se adaugă o carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție de pseudoeseuri politice, alternând tonul sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
București, 1950; Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950; Gheorghe Lazăr, București, 1954; Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956; Oameni și fapte, București, 1957; Introducere în știința literaturii, București, 1962; Vârstele timpului, București, 1971; Catargele înalte, București, 1972; Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ed. (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982; Semnul dintre ochi, București, 1983; Undeva, cândva, București, 1985; Trecânde anotimpuri, București, 1988. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 165-167; Tomuș, Răsfrângeri, 256-260; Stănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
mulțumesc, Mia! Le-a așezat într-o vază în camera ei și i-a spus: Miroase florile, Mia! Pipăie petalele! Ce simți? Păi nu au chiar un miros plăcut, iar petalele nu sunt catifelate ca la florile naturale. Acesta este farmecul unei flori naturale. Să simți în palme petalele catifelate și mirosul plăcut. O floare artificială este lipsită de viață, chiar dacă va ține mai mult. De atunci, Mia a apreciat mai mult naturalețea florilor și a evitat să le mai cumpere
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
mulțime de scrieri populare obscure, versificator după Iosephus Flavius al unui poem Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului. Arghir umblă prin lume după Ileana cea vrăjită și o găsește după un șir de piedici fabuloase. Narațiunea lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală ci prelucrată după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey) și o certă coloare. În drum spre Neagra-Cetate, Arghir dă de un soi de Polifem monocular, care-i oferă o cină gigantică: Acest uriaș îndată Cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins totuși o singură dată echilibrul. Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trata realmente o problemă, foarte sistematic, în vreme ce Odobescu bate câmpii cu grație pe simpla firmă verbală a vînătoarei. Psevdo-kinegheticos e un potpuriu, un magazin de bric-à-brac cuprinzând orice obiect artistic, de la descripția exactă de amator a unui tablou până la cuplet. Farmecul stă în scandalul de a surprinde un om atât de serios schițând cancanul pe scara rulantă a bibliotecii lui înțesate de autori greci, sau de a ascunde litografii libertine în sala cu marii maeștri ai picturii. Odobescu trebuie să fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
părul Mi-i ținea de subsuoară, Să-ți astup cu dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. În stil folcloric Eminescu a scris adevărate capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Capitolul XIV MARII PROZATORI ION CREANGĂ Din întîia promoție a ruralilor, Ion Creangă (1837-1889) este figura cea mai proeminentă. În chip curent se admiră în opera acestui humuleștean farmecul dialectal, limba privită ca un adaos de frumusețe. Lucrul este exagerat, deși nu se poate contesta plăcerea rezultată din folosirea unui limbaj plin de moliciune, de altminteri cu o desăvârșită moderație, indiciu de tact artistic. Ca și Caragiale, Creangă e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este dispare - Iar el e emirul, și toate le are. Spre bătrânețe poetul vede lumea descărnată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A și formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Trăsnea Sfântul mută mormântul soției în curtea casei, cultivă flori cu inițiala E, ridică ulucile grădinii și lasă copacii să crească în sălbăticire. El simbolizează cu alte cuvinte jalea romantică a caducității de care sunt atinși endemic mulți indivizi. Tot farmecul situației stă în absurditatea tristeții, adică în poezie. Radu Finuleț e de-a dreptul un smintit care aprinde lumânări pe pridvorul casei și cântă bisericește în amintirea moartei soții. Costache Udrescu are fixațiunea documentelor. Ioan Al. Brătescu-Voinești realizează în cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a construi ceva asemănător cu Faust al lui Goethe. Evident, V. Eftimiu nu e un gânditor și piesa nu putea să izbutească în adâncime. Nota esențială e un fantastic mai mult haotic decât într-adevăr grandios, dar de un farmec fabulos indiscutabil, în stilul Carlo Gozzi și al lui Cazotte. Lui Verde-împărat i-a cântat cocoșul negru și, fatalist, el roagă pe fiii săi Voie-Bună și voievodul Nenoroc să stea pe lângă el. Dar Nenoroc ar dori să plece. Prin urmare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el se și confundă cu Isus. Tocmai această analogie de succesiune între mitologia păgână și cea creștină alcătuiește miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul regăsește tot farmecul din Înșir'te, mărgărite. Tebaida, Atrizii sunt reluări foarte spectaculoase de teme tragice cu lăudabilă tehnică teatrală, Don Juan reinterpretează pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
experiență iar limba din conversație sau din cărți, cum se-ntîmplă, improvizând "cărți poștale", însemnări pe albumuri. Așezarea la o masă cu cantalupi, prune, nuci e prilej de poezie. De asemeni instalarea într-o casă, reocuparea locului obișnuit la bibliotecă: Ce farmec e-n biblioteca izolată! Plutesc în voia gândurilor line, Și mă surprind gîndindu-mă la tine, Și mă încînt de-această locomoțiune minunată, Ce îmi permite să ajung cu bine, Cu toate că-i înzăpezită linia ferată. Revăd căsuța ta de zarzări adumbrită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dădu piese multicolore cu mult zgomot de pistoale (Bimbașa-Sava, Mila Iacșici), Mihai Pașcanu o mașinărie greoaie pe tema Moartea Cleopatrei. Merită o distincție Al. Sabaru pentru al său Cain. Un merit deosebit are Victor I. Popa, romancierul, în piese de farmec dialectal, Mușcata din fereastră, Acord familiar. În ultima nu se petrece aproape nimic. Ilie Bocăneț, funcționar la prefectură, țară-lungă, vorbind în pilde și dorind acord familiar, se sfădește interminabil cu numeroasa-i familie dacă trebuie sau nu să meargă in
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul caracterizării, vibrația intelectuală se furișează, ca "inefabilul" liric; poetul se realizează în istoriograf și-i transmite o virtute inedită: farmecul. Șerban CIOCULESCU, G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne", în Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972, p. 673-674. ă...î Istoria literaturii române nu e o operă didactică, în înțelesul fixat și obișnuit al tratatelor. Și nici una de știință. Un produs
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut, integrându-se perfect în substanța narațiunii. Autorul face și el parte din povestire, conferindu-i, ca martor și părtaș, o și mai mare autenticitate, prin contopirea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret al insolitului, CNT, 1985, 4; Mirodan, Dicționar, I, 38-39; Eugen Simion, Un „matein”, RL, 1987, 22; Mircea Mihăieș, Radu Albala, „Făpturile paradisului”, O, 1987, 25; Z. Ornea, La despărțirea de Radu Albala, RL, 1994, 19; Lovinescu, Unde scurte, IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
O particularitate a articolelor eminesciene este și inserarea în text a unor proverbe și ziceri populare care susțin ideile și concepțiile jurnalistului. Recursul la paremiologie, semn al experienței și al înțelepciunii populare, vine să sprijine demersul argumentativ conferind culoare și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]