KorAP: Find »[drukola/base=filosofic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...370 371 372 ...429 >

10,713 matches

Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465

vedere (al biologiei, al psihologiei infantile, al psihologiei comparate, al psihiatriei infantile) și cu metode variate (observație, experiment). Dacă pedologia oferă posibilitatea cunoașterii copilului, îi rămîne pedagogiei experimentale să stabilească modalitățile prin care se poate atinge scopul propus de pedagogia filosofică. Iată de ce, în concepția lui Ghidionescu, pedagogia nu se poate reduce la nici una din cele trei grupe, cu atît mai puțin la una din "ramuri". În aceste condiții, dată fiind complexitatea fenomenului educației, apare necesitatea unei colaborări între cercetători sau

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
noi a sfîrșit în nondirectivism, nu putem să nu privim "părerile" lui Alain ca un avertisment... 8 TENDINȚE ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 8.1. Aspirația spre valorile "eterne" pedagogia culturii Într-o perioadă în care aproape toate marile tendințe politice și filosofice căutau să-și elaboreze teorii proprii asupra educației, pentru ca tînăra generație să fie crescută în spiritul ideilor pe care ele le promovau idei noi, dintre care multe nu făceau prin nimic dovada perenității lor -, filosoful și pedagogul german EDUARD SPRANGER

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. A funcționat ca profesor de filosofie și pedagogie la universitățile din Leipzig (1911-1920), Berlin, Tübingen (1946-1952). Elev nu întru totul fidel al lui W. Dilthey (1833-1911), a continuat și dezvoltat ideile filosofice și psihologice ale magistrului său elaborînd, pe această bază, o nouă teorie pedagogică. W. Dilthey grupa științele în două categorii: a) științe ale naturii, care urmăreau "explicarea" fenomenelor, cunoașterea lor pe cale rațională (verstehen, connaître) și formularea legilor generale; b) științe

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
o psihologie structurală, care "înțelege faptele psihice parțiale în funcție de raporturile lor cu un întreg de valoare (wertganz) și semnificația lor pentru complexul funcțional al acestui întreg" (1, p. 235). După cum este cunoscut, reprezentanții "filosofiei vieții", deși au promovat o antropologie filosofică individualistă, au meritul de a fi elaborat studii valoroase asupra fenomenului culturii, aducîndu-și contribuția la elaborarea aparatului conceptual și metodologic al unor ramuri ale filosofiei: teoria valorilor, filosofia culturii, filosofia istoriei. Teoria pedagogică elaborată de Ed. Spranger se întemeiază deci

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
să vibreze și pentru a le stimula să creeze (3, p. 380). Concepția pedagogică a lui Eduard Spranger, deși se opunea altora mai vechi, pe care se întemeia practica școlii tradiționale, păstrează însă ceva din spiritul acestora, și anume, caracterul filosofic. Într-o perioadă în care se confruntau mai ales două tendințe pedagogice una care pornea de la copil, de la legile de dezvoltare a acestuia, iar alta, de la societate, de la cerințele ei imediate Spranger, fără a nesocoti psihologia, diferențele individuale, construiește un

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
pentru ocultism, iar în 1901 a devenit membru al secției germane a Societății Teosofice, societate care susține putința cunoașterii nemijlocite a esenței lui Dumnezeu printr-o intuiție mistică, printr-o iluminare. Într-un timp relativ scurt publică mai multe lucrări filosofice prin care pune bazele "științei spirituale" (8). Separîndu-se de societatea teosofică, întemeiază, în 1913, Societatea Antropologică, o societate a unor inițiați care concepeau ființa umană ca avînd esență divină, esență accesibilă numai celor aleși dintre inițiați. Abordînd în numeroasele sale

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
concepțiile sale sînt discutate, ele dau loc la controverse pasionante. Discipolii adoptă adesea tonul exaltat al panegiricului, în timp ce cercetătorii universitari se lansează în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea (atît cît am putut surprinde ca un neinițiat în acest domeniu). Adept al monismului spiritualist, el a promovat ideea unei "științei spirituale", care consideră că obiectele lumii sensibile își au

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
recomandărilor "științei spirituale", educația implică pregătirea copilului pentru viață, prin contactul cu realitatea, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se întreprindă ceva pentru cunoașterea predispozițiilor elevilor și pentru orientarea lor școlară și profesională; o astfel de preocupare are conotații filosofice "raționaliste și materialiste". Copilul însuși va trebui să fie ferit să-și pună astfel de întrebări. El va ajunge pe cale afectivă și treptat la decizia privind situarea sa în viața socială. Întrebarea "cum îmi pun predispozițiile în slujba societății este

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
precizeze: "Școala Waldorf nu este o școală a concepției despre lume". Această precizare a fost făcută într-o discuție referitoare la orientarea religioasă pe care o primesc elevii în școlile Waldorf. Era vorba deci de o neutralitate confesională. În ceea ce privește concepția filosofică, ea trebuie să fie una întemeiată pe "știința spirituală", pe antroposofie! Printr-o astfel de educație, care infuzează copiilor o concepție "spirituală", se oferă "medicamentul" pentru tămăduirea societății îmbolnăvite‡. Cum teoria pedagogică a lui. R. Steiner a început să fie

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
adecvată "științei spirituale". Ceea ce surprinde ca element de noutate în teoria pedagogică steineriană nu sînt atît inovațiile în sine, cît justificarea necesității adoptării lor justificare rezultată nu dintr-o cercetare empirică (ca în cazul educației noi), ci dintr-o concepție filosofică spiritualistă a unui "inițiat", așa încît, în ultimă instanță, adoptarea acestor inovații este o chestiune de credință. În a doua jumătate a secolului XX școlile Waldorf au cunoscut o relativă extindere în Europa, inclusiv în România (v. nota 13). 9

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
de manifestare pedagogică interbelică, fie că propun criterii care conduc la includerea multor teoreticieni în mai multe "grupări". Din multitudinea de scrieri apărute în acea perioadă rezultă că teoreticienii educației au pornit în construirea sistemului lor fie de la o bază filosofică, fie de la o teorie sociologică, fie, în sfîrșit, de la un punct de vedere psihologic. A existat și tendința de a întemeia teoria pedagogică pe realitățile sociale specifice societății românești din acea perioadă și de a se constitui astfel o pedagogie

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
de vedere psihologic. A existat și tendința de a întemeia teoria pedagogică pe realitățile sociale specifice societății românești din acea perioadă și de a se constitui astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
constitui astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la Comenius

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
valoroase după opinia sa pe care acestea le conțineau. O astfel de modalitate se întîlnește și la J. Dewey, de a cărui concepție însă pedagogul român nu poate fi apropiat. Acest mod de constituire a teoriei educaționale este propriu pedagogiei filosofice care își întemeiază tezele pe analiza unor concepte sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
stabilească nici scopurile și nici mijloacele educației. Antonescu a sesizat astfel puternica implicație a concepției despre lume în organizarea și desfășurarea procesului educațional; ca bază a teoriei sale pedagogice, el a adoptat în mod explicit filosofia idealistă. Metodologia proprie construcțiilor filosofice din teoria sa pedagogică apare și în încercarea de a găsi un principiu fundamental, un principiu "rădăcină" cum se exprimă el din care să decurgă toate tezele sistemului pedagogic și căruia să-i asigure unitatea. Acesta este principiul "școlii formativ-organiciste

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
scară largă, orice programă și metodă școlară să fie experimentată: ,,nu ne este îngăduit scria el în Pedagogia contemporană (1935) să adoptăm o metodă pînă n-o experimentăm. Dar, adăuga el, pe bună dreptate, datele experimentale trebuie prelucrate în spirit filosofic" (p. 197 și 200), în scopul interpretării lor unitare. Într-o perioadă în care se aduceau numeroase critici școlii românești, G. G. Antonescu a inclus în ediția a treia a lucrării sale Educație și cultură (1936) un studiu intitulat "Criza

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
primul rînd formarea capacității de lucru a școlarilor în vederea unei creații culturale valoroase (27, pp. 311-313). Problema tipurilor de lecție a fost abordată și în volumul Tehnologia didactică (1939) (22). Și iată cum, pedagogia culturii, pe cale deductivă, în maniera pedagogiei filosofice, pornind de la analiza conceptului de cultură, reușește să aducă o contribuție la teoria instrucției, oferind încă o soluție posibilă pentru organizarea procesului de învățămînt și scoțîndu-l din strînsoarea chingilor herbartiene. Ca teoretician al pedagogiei culturii, Șt. Bârsănescu și-a propus

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
epistemologie pedagogică presupune însă și o cercetare asupra valorii cunoașterii științifice, a obiectivității rezultatelor la care s-a ajuns. Ștefan Bârsănescu, călăuzit de spiritul pedagogiei culturii, nu încearcă să explice o orientare sau alta prin adeziunea la o anume direcție filosofică determinată istoric. Tocmai această detașare de realitatea social-economică îi permite autorului să vadă tendința spre "unitate", acolo unde, tot datorită unei similare detașări, G. G. Antonescu nu vedea decît "haos". Exista, într-adevăr, o puternică tendință spre elaborarea unui sistem

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
elaborarea unui sistem educațional pe bază inductivă; numai în acest sens se poate vorbi de o tendință spre unitate. Procesul de științiifizare presupune nu numai utilizarea experimentului, a căilor inductive în general, ci și întemeierea acestor tehnici pe o concepție filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Procesul de științiifizare presupune nu numai utilizarea experimentului, a căilor inductive în general, ci și întemeierea acestor tehnici pe o concepție filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu manifestarea "vocației" lor în limitele satului în care s-au născut? Aceeași insistență asupra activității practice o întîlnim și în lucrarea cu caracter filosofic Personalismul energetic (1927). Potrivit acestei filosofii, în care persoana omenească ocupă locul central, personalitatea se desăvîrșește prin muncă: " Pretutindeni munca precede personalizarea" (36 b, p. 250). Personalitate energetică este omul creator în profesia sa. La o astfel de personalitate se

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
curînd "literatură" decît știință. Fără îndoială că inițiativa constituirii unui "cerc de studii", pentru promovarea unor investigații experimentale, era binevenită. Școala avea motive de cercetări meticuloase asupra unor aspecte în care se confruntau puncte de vedere contradictorii; pedagogia românească, dominant filosofică, avea nevoie de cercetători experimentaliști, capabili să impună noi adevăruri, verificabile și la îndemîna practicii educative. Chiar atitudinea de frondă, polemică a cercului era binevenită. Catedrele de pedagogie ale universităților de atunci își constituiau sau dezvoltau fiecare propriul său sistem

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
treacă la efectuarea mai multor experimente. După cum s-a arătat, "Cercul de studii" și-a propus și o analiză a conceptelor fundamentale ale pedagogiei și, pe această bază, o "sistematică a științei pedagogice". Constituindu-se ca o reacție față de "pedagogia filosofică", "Cercul de studii" a combătut orice amestec al filosofiei în cercetarea fenomenului educației. Dar, dincolo de metodele de cercetare, oricît de riguroase ar fi, există anumite principii filosofice materialiste sau idealiste, mărturisite sau nemărturisite pe baza cărora datele obținute sînt interpretate

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]