9,279 matches
-
paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au format prin eroziune. Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi abundente. Rețeaua hidrografică aparține Mureșulului (cu afluenții Târnava Mare și Târnava Mică) și Oltului ( Homorodul Mare și Homorodul Mic). Primul colectează cea mai mare parte a apelor din zonă. Principalele resurse ale zonei sunt: gazul metan, sarea, rocile de construcție, apele minerale și
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord. Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului de vară din același an, nava comercială indiană "Nineveh," a naufragiat pe un recif
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
elemene din documentele cartografice existente pe atunci. Munții sunt reprezentați prin movile, iar pădurile prin pomi, fiind însemnate numai în afara zonelor muntoase. Toate sunt exacte și corespund cu situația actuală sau cu știrile pe care le avem despre trecut. Rețeaua hidrografică este densă, harta reprezentând râurile principale (Siret, Prut, Nistru) și afluenții acestora. Cei mai numeroși, peste 60, sunt afluenții de pe dreapta Siretului, apoi vin cei ai Bârladului, Prutului și Nistrului; nu lipsesc nici râurile care străbat podișul Bugeacului și se
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
a lunii ianuarie este de 6-7 ° C. Vânturile predominante sunt cele nord-vestice. Cantitatea multimedie anuală de precipitații (ploi, grindină, ninsori) este cuprinsă între 500 mm în depresiuni, atingând 1000 mm pe vârfuri. Apele de suprafață ale sitului aparțin marilor bazine hidrografice ale râurilor: • Sebeș (până la vărsarea în lacul Oașa acesta fiind cunoscut sub denumirea de "Valea Frumoasei") cu afluenții: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare; • Sadu cu afluenții: Cânaia, Șerbănei, Rozdești, Dușa Mijlocie, Dușa Mică, Bătrâna Mare, Bătrâna Mică, Valea Groșilor
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
include rezervațiile naturale Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări. Platoul Vâșcau reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a prelungirii centrale a Apusenilor, în Munții Codru-Moma. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Crișul Negru. Situl conserva trei habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de fag", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o gamă
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări. Platoul Vâșcau reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a prelungirii centrale a Apusenilor, în Munții Codru-Moma. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Crișul Negru. Situl conserva trei habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de fag", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o gamă diversă de floră și fauna caracteristică
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
există rezerve mari de minereuri feroase, dar și rezerve mai mici de cărbune și petrol. Fiind foarte extinsă de la nord la sud, Brazilia are mai multe tipuri de climă. Amazonul, fluviul cu cel mai întins bazin de pe Glob, domină rețeaua hidrografică a țării. Unii afluenți ai săi (cum ar fi Rio Negro, Madeira, Parana) de asemenea străbat teritoriul brazilian. Vegetația este reprezentată de pădurile ecuatoriale ("selva") și de savane. La Rio de Janeiro se află celebra „Căpățână de zahăr” („Muntele Corcovado
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
reprezintă o arie naturală (carsturi, păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) ce aparține complexului carstic Tăușoare-Zalion. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali din sudul Munților Rodnei. Rețeaua hidrografica a sitului este tributara râului Gersa, afluent de dreapta al Someșului Mare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere (lilieci), păsări și insecte ("Euphydryas maturna") enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileele "Răchitișului", "Pietroasei", "Hășdatelor", "Turenilor" și "Arieșului" - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
și "Arieșului" - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
de ozon, radiațiile ultraviolete produc fotoliza apei și astfel ia naștere oxigenul liber. Datorită încălzirii diferențiate între uscat și apa, a diferenței de presiune și a circulației atmosferice, se produce deplasarea unor mari cantități de apă, ceea ce determină formarea rețelei hidrografice.
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
de drumul național DN14, care leagă municipiul Sibiu de Copșa Mică. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni, pajiști naturale, stepe, vii și livezi) încadrată în bioregiunea continentală din sud-vestul Podișului Transilvaniei. Situl se întinde în bazinul hidrografic superior al râului Olt (brăzdat de cursurile văilor: Slimnic, Șarba, "Valea Plopilor" și "Valea Șerpuită") și a fost creat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
mai multe viituri pluviale mari, care pe teritoriul Republicii Moldova s-au suprapus formând o singură undă de viitură, deoarece nivelul apei nu dovedea să scadă la nivelul anti-viitură. În urma trecerii unui vast ciclon atmosferic de înălțime (23-25 iunie), în bazinele hidrografice ale rîurilor Prut și Nistru din regiunea Carpaților au căzut ploi torențiale puternice și foarte puternice, care au format valul maximal al viiturii. Acest fenomen natural în perioada iunie-iulie a provocat o viitură de lungă durată în rîurile Nistru și
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]
-
apă în mediu care curg mai întâi printr-un lanț de lacuri mici numiți Osterseen. Restul apei provine de la cele subterane. Singurul efluent este râul mic Würm (4,5 m³/s), după care lacul a fost denumit până în 1962. Bazinul hidrografic are o dimensiune 314,7 km², care constă din aproximativ 39% păduri și deșeuri precum 5,4% de zone urbane sau agricole (fără domeniul Osterseen). Apa are o adâncime de până la 128 m. Următoarele comune au un mal cu lacul
Lacul Starnberg () [Corola-website/Science/337655_a_338984]
-
7 km², întinându-se până în Alpii Calcaroși precum mai mulți afluenți mici (Dießener Mühlbach, Fahrmannsbach, Fischbach, Kienbach, Kittenbach, Kreutbach, Mühlbach). Singurul efluent cu 21,1 m³/s este aceiași Ammer, de acum purtând numele Amper până în revărsarea în Isar. Bazinul hidrografic are o dimensiune 993,02 km². Apa are o adâncime de până la 81 m. Ammersee are o singură insulă mică de 1,7 ha în sud numită "Schwedeninsel" (Insula Suedezilor), acoperită deplin cu stufăriș, care se transformă actual într-o
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
României", mai precizează oficialii Hidroelectrica. Reprezentanții companiei au adăugat că este inadmisibil ca, într-o perioadă în care sunt atenționări și notificări de coduri galbene, portocalii și roșii de depășire a debitelor multianuale și de inundații pe mai multe bazine hidrografice din țară, Transelectrica să-și indisponibilize o linie de 220 KV de la Arefu-Argeș în vederea toaletării copacilor. "O astfel de operațiune se poate efectua în orice alt interval de timp, când nu există atenționări hidrologice", mai spun cei de la Hidroelectrica.
Război între trei giganți de stat! S-a lăsat cu proces () [Corola-website/Journalistic/101097_a_102389]
-
comune localnicii au fost anunțați de reprezentanții primăriei să fie pregătiți pentru că există risc de inundații. Potrivit informațiilor ISU Harghita, până vineri seara, la ora 18.00, s-a instituit cod roșu de inundații pe cursurile de apă din Bazinele Hidrografice Râul Negru, Râul Trotuș și Râul Bistrița. - Potrivit evaluării de vineri dimineața a ISU Harghita, au fost inundate 512 pivnițe, 196 de anexe gospodărești și 565 de grădini și au fost acoperite cu apă aproape o mie de hectare de
Natura asediază România! 89 de localități afectate de vremea rea () [Corola-website/Journalistic/101095_a_102387]
-
era cod galben de ploi. Președintele Nicolae Timofti a declarat ziua de 3 iunie zi de doliu național în Republica Moldova, în memoria echipajului elicopterului SMURD. În perioada 2-3 iunie, hidrologii au instituit cod roșu de inundații pe râurile din bazinele hidrografice: Râul Negru (județele Harghita și Covasna), afluenții din bazinul superior și mijlociu al Bistriței (județele Suceava, Harghita și Neamț), Trotuș (județele Harghita, Neamț și Bacău), Putna (județul Vrancea). Inundațiile au afectat șapte județe ale țării, majoritatea în nord-est. Aici, viiturile
Inundațiile din Europa (2016) () [Corola-website/Science/336328_a_337657]