9,535 matches
-
Cultura Poloniei în perioada interbelică a asistat la renașterea suveranității Poloniei. Națiunea, împreună cu patrimoniul său cultural nu au mai fost suprimate de cele trei mari puteri străine care au împărțit Polonia între ele. Dezvoltarea culturală a avut ca efect retragerea culturii elitelor nobilimii din secolul
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
și Lwów. Prin 1936 existau 26 de teatre dramatice permanente în țară. "Filarmonica" din Cracovia s-a inspirat din "Casa poporului", Bruxelles , și a fost finalizată în 1931 datorită sponsorizării generoase a prințului-cardinal Adam Stefan Sapieha. De-a lungul perioadei interbelice, Filarmonica din Cracovia a menținut, de asemenea, Sindicatul muzicienilor profesioniști polonezi, constituit pentru a proteja interesele membrilor săi, precum și nivelul artistic al interpretării lor. Conservatoare de muzică au fost înființate în Varșovia, Poznań, Katowice, Cracovia, Łódź și Wilno. În 1934
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
Istoria interbelică a Poloniei cuprinde perioada de la recreere a statului polonez independent, în 1918, până la invazia Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în 1939, la debutul celui de-al Doilea Război Mondial. Cele două decenii ale suveranității Poloniei între cele două
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
a statului polonez independent, în 1918, până la invazia Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în 1939, la debutul celui de-al Doilea Război Mondial. Cele două decenii ale suveranității Poloniei între cele două războaie mondiale sunt cunoscute ca Perioada interbelică. Polonia a reapărut în noiembrie 1918, după mai mult de un secol de împărțire teritorială de către Austro-Ungaria, Prusia și Imperiul Rus. Independența sa a fost confirmată de puterile învingătoare prin Tratatul de la Versailles din iunie 1919, și cea mai mare
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
Plastice de la Barcelona (unde Nina Arbore este distinsa cu Diplomă de Onoare Clasa I-a în anul 1929). Artista este foarte cunoscută și datorită gravurilor cu tematică socială și a desenelor sale foarte expresive cu care a ilustrat în perioada interbelică revistele „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul liber”. De asemenea multe dintre desenele sale au apărut și în revistă „România muncitoare” precum și în alte publicații periodice. Nina Arbore este cunoscută și pentru ornamentarea Bisericii Sf Împărați Constantin și Elenă din
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Sirato și Ștefan Dimitrescu. În 1916, alături de Olga Greceanu și Cecilia Cuțescu-Storck, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, asociație prin intermediul căreia se organizau expoziții care promovau numeroase femei ce au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Asociația era patronată de către Casă Regală a României prin Regina Elisabeta și mai apoi de către Regina Maria. După reînregistrarea societății artiștilor plastici din Basarabia - Societatea de Belle Arte din Basarabia - Nina Arbore conlucrează alături de August Baillayre, Vasile Cijevschi, George Petrașcu
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
material de artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul 1861 până în anii 1930, industria de armament din România a rămas la un stadiu embrionar. Din cauza cursei înarmării din perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc, tunuri antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
supraviețuit celor două războaie mondiale, numărul membrilor crescând, deoarece au aderat la ea o mulțime de artiști celebrii cum ar fi Olga Boznańska și Józef Pankiewicz. Rolul societății a început să se diminueze cu trecerea timpului, mai ales în perioada interbelică. Astfel s-a ajuns ca Societatea să fie criticată vehement cum că ar fi o societate exclusivistă și că ar avea idealuri naționaliste. Cu toate acestea, Societatea Sztuka a fost desființată numai sub sistemul stalinist în anul 1950. Cu ocazia
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
Tadeusz Kantor, sau în producția diferiților scriitori emigranți polonezi, cum ar fi laureatul Premiului Nobel, Czeslaw Milosz (Captive Mind) și contemporanii săi, inclusiv Witold Gombrowicz. Bazele caracterului distinctiv al postmodernismului poloneze s-au stabilit avant la lettre deja în Perioada Interbelică prin lucrări controversate, deși recunoscute pe scară largă ale lui Witkacy (Premiat cu Laurul de Aur de PAL, 1935), și Karol Irzykowski, printre alții. În context polonez postmodernismul a fost clasificat de către critica literară în cadrul pluralismului necesar succesului integrării europene
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
Încă din perioada interbelică, Albania se caracteriza printr-o criză economică și identitară în contextul în care exista o preocupare pentru construirea unei națiuni-stat și un conflict puternic cu Italia. Din punct de vedere religios, existau mișcări secularizante în toată Europa, din care Albania
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
criza statului, fapt ce a constituit un factor important în impunerea mișcării ca una naționalist-albaneză. În afară de reformele promovate de Mehdi Frashëri și adoptate de stat, un rol important în promovarea Bektashiyya l-a avut subminarea autorității islamice din timpul perioadei interbelice și a celei comuniste. Aceasta se explică prin faptul că, în perioada interbelică, mișcarea Bektashiyya a avut interese comune cu cele ale statului în timp ce comunitatea islamică a fost mai degrabă un detractor al acestora. În timpul perioadei comuniste, când s-a
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
una naționalist-albaneză. În afară de reformele promovate de Mehdi Frashëri și adoptate de stat, un rol important în promovarea Bektashiyya l-a avut subminarea autorității islamice din timpul perioadei interbelice și a celei comuniste. Aceasta se explică prin faptul că, în perioada interbelică, mișcarea Bektashiyya a avut interese comune cu cele ale statului în timp ce comunitatea islamică a fost mai degrabă un detractor al acestora. În timpul perioadei comuniste, când s-a încercat o “ateizare” a populației, mișcarea Bektashiyya a rezistat datorită faptului că “elita
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
de ceasornic, județul Dubăsari se învecina la nord cu județul Râbnița, la nord-est și est cu județul Ananiev, la sud-est și sud cu județul Tiraspol, iar la sud-vest și vest cu fluviul Nistru, respectiv cu trei județe din Basarabia, județele interbelice Tighina, Lăpușna și Orhei. Reședința județului Dubăsari se găsea la Dubăsari, actualmente aflat în Republica Moldova, în zona autoproclamată (dar nerecunoscută) sub numele pompos de Republica Moldovenească Nistreană. era compus din raioanele Ciorna, Dubăsari, Grigoriopol, Ocna și Zaharievca.
Județul Dubăsari () [Corola-website/Science/328538_a_329867]
-
din București, excomunicat de Sfanțul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost: Nicolae Iorga l-a apreciat că pe unul din cei mai culți clerici ortodocși români din perioada interbelică . Visarion Puiu a fost un simpatizant al Partidului Național Creștin. PS Țiț Simedrea (n. 4 septembrie 1886, Naipu, jud. Giurgiu — d. 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica) a fost un cleric ortodox român. Născut "Teodor Simedrea", la 4 septembrie 1886
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
și adânc doliu în rândul locuitorilor cât și în toate fracțiunile politice, la prietenii dar și la adversarii lui. După numele său a fost redenumită "Wassilkogasse", unde a crescut Paul Celan la nr. 5, în "Strada Alexandru Vasilco" pe timpul Cernăuțiului interbelic. Alexandru s-a căsătorit pe 16 iunie 1859 la Castelul Hlinița cu Ecaterina (1843-1920), fiica cavalerului Iordache de Flondor (1798-1868) și a Ecaterinei de Gaffenko (Gafencu) (1804-1849). Soții au avut patru fii, ulteriorii conți Wassilko de Serecki:
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
actuala. "Carpica", nr. XXII, 1991, p. 39-45. Deac, Mircea. Enea, Nicu. În: "Mircea Deac. 50 de ani de pictură. 1890 - 1940. Dicționarul pictorilor din România." București, Oid. icm., 1996, p. 108-109. Pavel, Amelia. Enea, Nicu. În: "Amelia Pavel. Pictură românească interbelică". București, Meridiane, 1996, p. 112-113. Enea, Nicu. Flori. [Reproducere]. În: "Județul Bacău. "Bacău, Consiliul Județean; Muzeul de Artă și Etnografie Bacău, 1996, p. 93. Centenar Nicu Enea. 28 mai 1997. [Mapă ex libris]. Bacău, Bibliotecă Județeană “C. Sturdza”, 1997. Kalmuski
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
cititorilor gazetei Unirea. A mai avut un frate, Octavian Lupeanu, hirotonit preot la 3 octombrie 1912 de către episcopul Vasile Hossu. Octavian Lupeanu a activat ca preot la Săcărâmb și profesor la Aiud, fiind și directorul Liceului Titu Maiorescu în perioada interbelică. În perioada 1937-1938 a fost directorul Gimnaziului mixt din Ocna Mureș. A murit la mai puțin de un an de la moartea fratelui său Alexandru, fiind înmormântat la Ocna Mureș. Piese de teatru: Colaborări: Conferințe: Activitatea ziaristică și-a început-o
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
mare oraș ca mărime din Austria. Ea a funcționat ca rețea de transport cu tramvaie cu cai în perioada 1865-1903, cu tramvaie cu aburi în perioada 1883-1922 și cu tramvaie electrice din 1897. Rețeaua s-a dezvoltat mult în perioada interbelică (1918-1939) și este în prezent una dintre cele mai mari rețele mondiale de tramvai, cu o lungime totală de aproximativ 180 km. Ea are în prezent 29 de linii. Furnizorul de servicii este compania Wiener Linien. Lungimea totală a liniilor
Tramvaiul din Viena () [Corola-website/Science/328614_a_329943]
-
I. Eșanu sub pseudonimul „S. Richard”, l-a aruncat pe adevăratul compozitor în anonimat. Pe versurile inițiale ale poetului și dramaturgului Liviu Deleanu și cu subtitlul „Cling, cling, cling”, melodia, anunțată de editor drept „cel mai formidabil succes” al epocii interbelice, și-a pierdut după un sfert de veac adevărată identitate. Pătrunderea compozitorului român în anonimat s-a datorat - dupa 1949 - cântăreței de muzică populară Maria Lătărețu, care, renunțând la refren și adăugându-i noi versuri melodiei originale, i-a împrumutat
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
Tehnologia a jucat un rol crucial în rezultatului celui de-al Doilea Război Mondial. O mare parte din aceste tehnologii au fost dezvoltate în anii interbelici: 1920 - 1930, unele s-au dezvoltat ca urmare a lecțiilor valoroase învățate în timpul războiului, iar altele spre sfârșitul războiului. Efectele noilor tehnologii au fost multiple și individuale, dezvoltările cele mai importante au fost în următoarele domenii: Primul Război Mondial a
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Plasa Chișineu-Criș a fost o unitate administrativă, o sub-diviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județul Arad (interbelic), cu reședința în localitatea Chișineu-Criș. Plasa Chișineu-Criș a funcționat între anii 1918-1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după
Plasa Chișineu-Criș, județul Arad () [Corola-website/Science/329418_a_330747]
-
avea însă să se concretizeze mai târziu, dar la Maiorești unde se afla sediul colecțiilor. Întors în comuna natală construiește Școala primară cu clasele I-IV cu predare în limba română, cea mai importantă realizare a sa. Tot în perioada interbelică a construit aici împreună cu sătenii, Căminul Cultural (care astăzi îi poartă numele) și a avut o contribuție semnificativă atât la construirea noii biserici (finalizată în 1937), cât și la susținerea unei puternici unități de „Șoimi ai Carpaților”. În perioada de
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
Plasa Sfânta Ana a fost o unitate administrativă, o subdiviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județului Arad (interbelic), cu reședința în localitatea Sântana. Plasa Sfânta Ana a funcționat între anii 1918-1950. Prin legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate
Plasa Sfânta Ana, județul Arad () [Corola-website/Science/329432_a_330761]
-
Plasa Radna a fost o unitate administrativă, o sub-diviziune administrativă de ordin doi, din cadrul județul Arad (interbelic), cu reședința în localitatea omonimă Radna. Plasa Radna a funcționat între anii 1918-1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate
Plasa Radna, județul Arad () [Corola-website/Science/329433_a_330762]
-
ia la el acasă un fiu de țăran căzut la datorie pe front, copilul Gheorghe, de aceeași vârstă cu fiul familiei, Vintilică, ambii copii învățând și crescând împreună, nefăcându-se nici o diferență în instrucția și educația acordată lor. În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei Bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și fără ostentație. Iat-o văzută prin ochii uneia dintre menajere, o fată din ludețul Mureș: Vintilă V. Brătianu a avut o singură fiică, Despina Leiter-Brătianu
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]