9,544 matches
-
din Giurgiu în anul 1802 August 25”". Din această inscripție rezultă că respectivul preot a fost hirotonit de Mitropolitul de Cerveno, Chiril, care a păstorit Mitropolia de Cerveno cu sediul la Ruse, până în 1806, când avea să fie mutat ca Mitropolit al Dristei. Acest lucru poate constitui un argument puternic în susținerea faptului că cel puțin Raiaua Giurgiu nu se afla sub autoritatea Mitropoliei Proilaviei, ci sub cea a Mitropoliei de Cerveno. Foarte probabil că și celelalte două raiale de pe teritoriul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
modificările structurale au fost făcute cu respectarea normelor canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație rusești, nerecunoscute de Patriarhia Ecumenică. În anul 1812 Patriarhia Ecumenică decide comasarea Mitropoliilor Dirstei și Proilaviei, noua mitropolie creată, "Mitropolia Dristrei și Proilaviei", preluînd tradițiile mitropoliilor contopite. Deci anul 1812 poate fi
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Brăilei. Mitropolia continuă să existe, cu același nume, diferența fiind că scaunul Proilaviei devine acum doar unul nominal (fără eparhie). În anul 1840 Mitropolia Dirstei și Proilaviei își schimbă numele în "Mitropolia Dirstei", acesta fiind momentul în care scaunul de Mitropolit Proilav este desființat definitiv. Mitropoliții Proilavi au fost denumiți sau s-au autointitulat într-o varietate de moduri de-a lungul timpului. Denumirile întâlnite în aceste titluri includ două categorii principale: Nu este cunoscut niciun tomos patriarhal prin care să
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cu același nume, diferența fiind că scaunul Proilaviei devine acum doar unul nominal (fără eparhie). În anul 1840 Mitropolia Dirstei și Proilaviei își schimbă numele în "Mitropolia Dirstei", acesta fiind momentul în care scaunul de Mitropolit Proilav este desființat definitiv. Mitropoliții Proilavi au fost denumiți sau s-au autointitulat într-o varietate de moduri de-a lungul timpului. Denumirile întâlnite în aceste titluri includ două categorii principale: Nu este cunoscut niciun tomos patriarhal prin care să se nominalizeze în mod expres
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
moduri de-a lungul timpului. Denumirile întâlnite în aceste titluri includ două categorii principale: Nu este cunoscut niciun tomos patriarhal prin care să se nominalizeze în mod expres teritoriile care intrau în păstorirea Mitropoliei Proilaviei. Astfel, în tomosurile de întronizare, mitropoliții sunt numiți folosindu-se numai denumirile scaunelor canonice aflate în subordinea directă a Patriarhiei Ecumenice (Proilavia și Tomarovul), fie ca "„al Proilaviei”" fie ca "„al Proilaviei și Tomarovului”". Episcopia Hotinului nu apare în aceste tomosuri, ceea ce confirmă faptul că acest
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
denumirile scaunelor canonice aflate în subordinea directă a Patriarhiei Ecumenice (Proilavia și Tomarovul), fie ca "„al Proilaviei”" fie ca "„al Proilaviei și Tomarovului”". Episcopia Hotinului nu apare în aceste tomosuri, ceea ce confirmă faptul că acest scaun era sufragan Mitropoliei Proilaviei, mitropoliții Proilavi alegând fie să păstreze acest scaun pentru ei, fie să numească un episcop distinct. În gramatele pe care le semnează, Mitropoliții Proilavi se autointitulează adăugând la denumirile scaunelor canonice "„al Proilaviei, Tomarovului și Hotinean”" și numele teritoriilor păstorite "„al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Tomarovului”". Episcopia Hotinului nu apare în aceste tomosuri, ceea ce confirmă faptul că acest scaun era sufragan Mitropoliei Proilaviei, mitropoliții Proilavi alegând fie să păstreze acest scaun pentru ei, fie să numească un episcop distinct. În gramatele pe care le semnează, Mitropoliții Proilavi se autointitulează adăugând la denumirile scaunelor canonice "„al Proilaviei, Tomarovului și Hotinean”" și numele teritoriilor păstorite "„al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente care permit delimitarea jurisdicției mitropoliei, în anumite epoci istorice. De remarcat că denumirea "„al Tomarovului”" a fost păstrată în denumirea mitropoliților Proilavi până la 1813, deși exarhatul Tomarov a fost desființat și încorporat în Mitropolia Proilaviei la 1658.
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dintre bisericile aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei celel mai cunoscute sunt: Reședința de la Brăila a mitropolitului era situată în biserica așezată în partea de est a orașului lângă malul Dunării, biserică ce purta la sfârșitul secolului al XVIII-lea numele de „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și care era cunoscută de localnici sub denumirea generică de
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
Mihai Viteazul la 1595, în urma eliberării temporare a orașului de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei Proilaviei, în anul 1601, la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
de istoricul Ștefan Ciobanu: "„Biserica din Căușeni are forma unei nave, fiind săpată în pământ, cu pereții laterali în linie dreaptă, cu boltă în forma unei pivnițe în interior, cu o arcadă în mijlocul bisericii. Zidită pe la 1760 și ceva, de Mitropolitul Daniil al Proilaviei, cu banii adunați de către mama mitropolitului de la domnii țărilor românești; biserica a fost pictată, Frescele cari au suferit puțin din cauza umezelii, n-au fost renovate sau schimbate și sunt interesante prin faptul că ele reprezintă școala de
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
unei nave, fiind săpată în pământ, cu pereții laterali în linie dreaptă, cu boltă în forma unei pivnițe în interior, cu o arcadă în mijlocul bisericii. Zidită pe la 1760 și ceva, de Mitropolitul Daniil al Proilaviei, cu banii adunați de către mama mitropolitului de la domnii țărilor românești; biserica a fost pictată, Frescele cari au suferit puțin din cauza umezelii, n-au fost renovate sau schimbate și sunt interesante prin faptul că ele reprezintă școala de pictură din Țările Românești din epoca brâncovenească, cu motive
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
licența în filosofie și, deși i se propusese un post de asistent la Facultatea de Filosofie, preferă un post în învățământul preuniversitar la Dorohoi, pentru a fi cât mai aproape de meleagurile natale. Între anii 1925-1929 a predat la Seminarul „Pimen mitropolitul”, la Liceul „Grigore Ghica voievod” din Dorohoi și la Școala Normală din Șendriceni. În 1927 reușește să finalizeze un proiect pe care îl inițiase încă din perioada studenției, în 1924: înființarea unui Cămin Cultural la Ungureni, instituție care inițial a
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
că , ca ofițer, știa nu mai puțin de șapte limbi, inclusiv franceza, italiana și spaniola (era obiceiul ca ofițerii să știe limbile imperiului, ale aliaților dar și ale inamicilor). După absolvirea școlii matematice a intrat, în anul 1857, la îndemnul mitropolitului Andrei Șaguna, ca cadet în regimentul confiniar bănățean nr. 13. În 1859 a fost avansat sublocotenent și a luat parte la războiul din Italia în 1859. În 1860 a fost atașat comenzii generale din Timișoara, iar în 1862 a devenit
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Ctitorul a înzestrat schitul cu odoare și cărți de cult. O parte
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Sus, unele construcții la Mănăstirea Probota sau refacerea bisericii „Sfânta Maria” din Ismail. După refacerea schitului de către Gheorghe Coci, „Schitul lui Silvestru” a fost menționat în acte ca „Mănăstirea Pionu”. Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. Deoarece prințul Cantacuzino a făcut parte din Eteria, turcii au incendiat biserica în 1821. Lăcașul de cult a fost refăcut
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. Deoarece prințul Cantacuzino a făcut parte din Eteria, turcii au incendiat biserica în 1821. Lăcașul de cult a fost refăcut doi ani mai târziu. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
(în ) (n. 26 aprilie 1860, Wilamowice, Galiția; d. 20 martie 1923, Liov) a fost un preot catolic polonez, care a îndeplinit funcția de arhiepiscop și mitropolit de Liov (1900-1923). El este sfânt al Bisericii Romano-Catolice. s-a născut la Wilamowice, Comitatul Bielsko, parte a Galiției stăpânită de Austro-Ungaria, astăzi în Polonia. Era cel mai mare dintre cei nouă copii ai unei familii de țărani polonezi. După
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
Joseph I ca arhiepiscop de Liov, fiind confirmat de Papa Leon al XIII-lea la 17 decembrie 1900. A fost consacrat ca episcop la 20 ianuarie 1901 de către Jan Puzyna de Kosielsko, episcopul Cracoviei, asistat de Andrej Scheptyzkyj, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic ucrainean de Liov, și Józef Sebastian Pelczar, episcop de Przemyśl. El i-a consacrat ca episcopi pe Wladyslaw Bandurski (30 decembrie 1906, episcop auxiliar de Liov) și pe Bolesław Twardowski (12 ianuarie 1919, episcop auxiliar de Liov) și a
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
școală ortodoxă în oraș. Lucrarea a fost susținută de mulți alții, cum ar fi Hatmanul Piotr Konaszewicz-Sahajdaczny, domnii Moldovei Ieremia Movila și Simion Movila, si chiar si Tarul rus Feodor I. Interesant, fiul lui Simion Movila, Petru Movila, a devenit mitropolit al Kievului, Haliciului și întregii Rușii din 1633 până la moartea sa, iar mai târziu a fost canonizat că sfânt în bisericile ortodoxe din România, Ucraina și Polonia. O placă memoriala pentru Petru Movila a fost amplasată pe un perete exterior
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]