9,927 matches
-
2004). Între 1994 și 1996 a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal. Profesorul , prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativa și inginerie cristalina; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal. Profesorul , prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativa și inginerie cristalina; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativa și inginerie cristalina; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare. A utilizat pentru prima
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare. A utilizat pentru prima dată complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului (III) că metaloliganzi pentru obținerea de sisteme heterometalice cu punți oxalato (M.
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare. A utilizat pentru prima dată complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului (III) că metaloliganzi pentru obținerea de sisteme heterometalice cu punți oxalato (M. Andruh, "Pure Appl. Chem.," 2005, "77", 1685
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
și coautor al unor manuale de chimie pentru liceu. Laboratorul pe care îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, Prof. M. Andruh fiind membru în "Board of Directors" (2008-2013). A fost invitat "Visiting Professor" la Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, Prof. M. Andruh fiind membru în "Board of Directors" (2008-2013). A fost invitat "Visiting Professor" la Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Tenerife, Granada, Kazan, Strasbourg, Paris-Sud, Angers, Jenă, Toulouse, Chișinău, Manchester, Heidelberg, Freiburg, Mainz, Lyon, Karlsruhe, Keimyung (Coreea de Sud), Sendai (Japonia), Florența, Niteroi, Sao Paulo, Rio de Jeneiro, Cracovia, Braunschweig, Leipzig. Membru în Comitetele științifice ale unor conferințe internaționale : European Conference on Molecular Magnetism (Tomar, 2006, Wroclaw, 2009 ; Paris, 2011 ; Karlsruhe, 2013; Zaragoza, 2015); Internațional Conference on Molecular Magnetism (Florența, 2008) ; Winter School on Coordination Chemistry, Karpacz, Polonia (2008, 2010, 2012, 2014); European Materials Research Society - Symposium Design, characterization and modelling of molecule-based
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Keimyung (Coreea de Sud), Sendai (Japonia), Florența, Niteroi, Sao Paulo, Rio de Jeneiro, Cracovia, Braunschweig, Leipzig. Membru în Comitetele științifice ale unor conferințe internaționale : European Conference on Molecular Magnetism (Tomar, 2006, Wroclaw, 2009 ; Paris, 2011 ; Karlsruhe, 2013; Zaragoza, 2015); Internațional Conference on Molecular Magnetism (Florența, 2008) ; Winter School on Coordination Chemistry, Karpacz, Polonia (2008, 2010, 2012, 2014); European Materials Research Society - Symposium Design, characterization and modelling of molecule-based magnetic materials” (Strasbourg, 2006), etc. Membru "Comité Scientifique - Chimie," Agence Naționale de la Recherche", Franța (2007-2010
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
tehnologie electrochimică, la Institutul Politehnic București, pe perioada 1976/1980. Datorită remarcabilei sale activități științifice, a fost ales membru al Academiei Române în 1990, după ce devenise membru corespondent al acesteia din 1963. Este președintele Comisiilor de Chimie Cuantică și de Spectroscopie Moleculară ale Academiei Române, a fost Director al Bibliotecii Academiei Române (1980-1994) și editor al celei mai importante reviste de chimie din România, "Revue Roumaine de Chimie" (1964-1990). Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și director onorific al Institutului de
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
(n. 26 ianuarie 1944, Timișoara, România) este un medic român, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca. În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Popa, demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
compuși izoaritmici, de grafuri dualiste, pe care le-a propus, au intrat în literatura de specialitate. Sunt recunoscute contribuțiile privind primele grafuri de reacție sau mai mulți indici topologici. A investigat radicalii liberi, sinteza sarurilor de piriliu. A introdus descriptori moleculari pe baza grafurilor chimice. A publicat articole despre grafuri chimice și în colaborare cu matematicianul Ioan Tomescu. În decursul carierei a fost răsplătit cu o serie de distincții:
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
integrală (de tipul integralei lui Gauss). Unul dintre acești invarianți este reluat de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969, teza de doctorat) și F. Brock Fuller, care aplică invariantul la problema răsucirii moleculelor ADN interesând biologia moleculară (1971) (vezi și ). Ulterior sunt găsite și alte aplicații în mecanica cuantică și în geofizica. Citam din „Helicity and Călugăreanu’s invariant”: "Curios, Fuller (1972), într-un articol dedicat lui Călugăreanu (la aniversarea a 70 de ani), atribuie lui White
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
pentru prima oară receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis. Activitatea sa științifică se concretizează în tratate și monografii și peste 300 de lucrări publicate în reviste din țară și străinătate. Este autorul unei „Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
lui Longinescu i se datorează o relație matematică originală, așa-numita „formula L", care pune în legătură temperaturile de fierbere ale lichidelor organice, densitatea lor și numărul de atomi din moleculă, relație ce permite calcularea gradului de asociere al masei moleculare a lichidelor pure. Tot el și-a înscris numele în știința prin stabilirea unei constante pentru determinarea masei moleculare: „constanta Longinescu”. De asemenea G. G. Longinescu a colaborat la foarte multe reviste de specialitate, între care: "Jurnalul de Chimie-Fizică" (1905-1906
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
fierbere ale lichidelor organice, densitatea lor și numărul de atomi din moleculă, relație ce permite calcularea gradului de asociere al masei moleculare a lichidelor pure. Tot el și-a înscris numele în știința prin stabilirea unei constante pentru determinarea masei moleculare: „constanta Longinescu”. De asemenea G. G. Longinescu a colaborat la foarte multe reviste de specialitate, între care: "Jurnalul de Chimie-Fizică" (1905-1906), "Buletinul Societății Științifice a Academiei Române", "Societatea Română de Știință", "Buletinul de Chimie Pură Aplicată", "Anuarul Universității din Iași" și
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
anului 1974. În perioada de tranziție care a urmat a fost profesor invitat la Norwegian University of Science and Technology, NTNU (Trondheim) și Royal Institute of Technology, KTH (Stockholm). În 1975 s-a stabilit la FOM Institute for Atomic and Molecular Physics, AMOLF (Amsterdam), unde a devenit liderul unui grup de teorie, lucrând fără întrerupere până în 1992 iar după aceea intermitent. În 1992 a devenit "senior scientist" la Institute of Theoretical Atomic, Molecular and Optical Physics (ITAMP) de la Harvard-Smithsonian Center for
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
a stabilit la FOM Institute for Atomic and Molecular Physics, AMOLF (Amsterdam), unde a devenit liderul unui grup de teorie, lucrând fără întrerupere până în 1992 iar după aceea intermitent. În 1992 a devenit "senior scientist" la Institute of Theoretical Atomic, Molecular and Optical Physics (ITAMP) de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics, CfA (Cambridge, Massachusetts). Și-a revăzut țara în 1990, după prăbușirea dictaturii comuniste. În anii care au urmat a revenit frecvent în România, contribuind la reașezarea și dezvoltarea fizicii românești. A
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
este de 101,3° și cel dintre atomii de oxigen este de 123,3°. Lungimile legăturilor dintre sulf și oxigen sunt de 157,4 pm (pentru legătura dintre grupele OH) și 142,2 pm respectiv (pentru legătura din vârf). Structura moleculară este la fel și pentru acidul sulfuric cristalizat. Densitatea acidului sulfuric crește odată cu concentrația și atinge o valoare maximă la valoarea de 98,3 % masice; din acest punct, chiar dacă și concentrația crește, greutatea specifică scade. <br> Reacția de hidratare a
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
în funcție de populație, variind între ~90% la pacienții din populațiile Europei de nord și 50% în sudul Europei. Existența acestui gradient sud-est → nord-vest a fost explicată prin avantajul selectiv al heterozigoților față de deshidratarea produsă de diareea provocată de enterotoxine bacteriene. Diagnosticul molecular poate fi realizat prin căutarea țintită a mutațiilor frecvente în populația de origine a pacientului sau prin secvențializarea completă a fragmentului de ADN ce conține genă "CFTR".
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
SUA, Mexic, Europa și Asia. In anul 1926 se căsătorește cu Margaret Engemann, și obține bursa „Guggenheim” în Europa. In această perioadă cel mai mult timp este în Göttingen Germania și Cambridge. Wiener s-a ocupat printre altele cu „mișcarea moleculară browniană”, integrala Fourier, analiza armonică, problema de calcul diferențial a lui Dirichlet și teoremele Tauber. Activatea lui depășește cadrul matematicii aplicative. Astfel caută să rezolve probleme apărute din cadrul fiziologiei, neurofiziologiei și geneticii, primește în 1933 premiul Bocher. Numele lui Wiener
Norbert Wiener () [Corola-website/Science/308569_a_309898]
-
strat energetic superior pe unul inferior, astfel femonenul luminos este mai îndelungat). Una din aplicațiile practice ale acestui fenomen fiind tuburile fluorescente(neon), ecranele televizoarelor sau computerelor, sau in biochimie, medicina și mineralogie la identificarea unor minerale. Referințe 1. "Modern Molecular Photochemistry", Nicholas J. Turro, University Science Books, Sausalito, California, 1991, ISBN 0-935702-71-7 2. "Principles of Molecular Photochemistry - An introduction", Nicholas J. Turro, V. Ramamurthy, J. C. Scaiano, University Science Books, Sausalito, California, 2009, ISBN 978-1-891389-57-3 3. "Photochemistry and Photophysics of
Fluorescență () [Corola-website/Science/308675_a_310004]
-
ale acestui fenomen fiind tuburile fluorescente(neon), ecranele televizoarelor sau computerelor, sau in biochimie, medicina și mineralogie la identificarea unor minerale. Referințe 1. "Modern Molecular Photochemistry", Nicholas J. Turro, University Science Books, Sausalito, California, 1991, ISBN 0-935702-71-7 2. "Principles of Molecular Photochemistry - An introduction", Nicholas J. Turro, V. Ramamurthy, J. C. Scaiano, University Science Books, Sausalito, California, 2009, ISBN 978-1-891389-57-3 3. "Photochemistry and Photophysics of Polymeric Materials", Edited by Norman S. Allen, Wiley, 2010, ISBN 978-0-470-13796-3
Fluorescență () [Corola-website/Science/308675_a_310004]
-
miliarde de oameni din cele aproximativ șapte cât numără în 2013 umanitatea, explicația pentru supraviețuirea celor mai bine de trei miliarde de oameni peste cât poate hrăni planeta datorându-se exclusiv metodei de sinteză a amoniacului din aer (azot inert, molecular) și hidrogen, descoperită la începutul secolului trecut de către Fritz Haber, și adusă prima dată în fază de exploatare industrială de către Carl Bosch. De asemenea se consideră că jumătate dintre atomii de azot în componența celulelor din organismul unui individ trăitor
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]