9,382 matches
-
a fost consecventă principiilor ei de viață sentimentală -erotică: Viciul dăunează doar dacă nu îți face plăcere și Chiar dacă faci prostii, fă-le cu entuziasm. A scris și a publicat: Hoinara, Cătușele, Șapte dialoguri cu animale, Renunțarea la iubire, eseuri, nuvele, piese de teatru. A atras-o scena, a jucat în musichalluri, spectacole nonconformiste în care apărea sumar îmbrăcată sau goală, apariții ce trezeau unora admirația, altora, oroare. Colette s-a căsătorit a doua oară cu jurnalistul și diplomatul Henry de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost arestat și eliberat cu ajutorul relațiilor ei. Talentata scriitoare s-a bucurat de prietenia unor celebrități ca: Jean Cocteau, scriitor și regizor de remarcabil talent, Jean Marais, popular star de cinema, François Mauriac, autorul unor valoroase piese de teatru, nuvele, eseuri și romane ca: Sărutul dat leprosului, Femeia fariseilor, Cuibul de vipere, Thérèse Desqueyroux, recompensat cu Premiul Nobel în 1952. În 1945, recunoscându-i-se meritele literare, Colette a devenit membră a Academiei Goncourt. La aniversarea a șaptezeci și cinci de ani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o pe Berneretta, o grisetă (animatoare) din Paris. Tânărul Frederic a venit la Paris să studieze dreptul. Familia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o pe Berneretta, o grisetă (animatoare) din Paris. Tânărul Frederic a venit la Paris să studieze dreptul. Familia sa nu era bogată și-i dădea puțini bani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a dus-o la Istanbul, într-un harem. Dragomir, disperat a plecat să-și caute sora prin Turcia, Liban și Siria, fără s-o găsească. Didina, Voica, Sinefta Eugen Barbu, Groapa Scriitorul român Eugen Barbu (1924-1993) este talentatul autor de nuvele, versuri, reportaje, pamflete, piese de teatru, romane, scenarii de film. Amintim câteva titluri din opera sa. Volume de nuvele: Oaie și ai săi, Patru condamnați la moarte, Tereza, Prânzul de duminică, Vânzarea de frate, Martiriul Sfântului Sebastian, Miresele. Piese de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și Siria, fără s-o găsească. Didina, Voica, Sinefta Eugen Barbu, Groapa Scriitorul român Eugen Barbu (1924-1993) este talentatul autor de nuvele, versuri, reportaje, pamflete, piese de teatru, romane, scenarii de film. Amintim câteva titluri din opera sa. Volume de nuvele: Oaie și ai săi, Patru condamnați la moarte, Tereza, Prânzul de duminică, Vânzarea de frate, Martiriul Sfântului Sebastian, Miresele. Piese de teatru: Să nu-ți faci prăvălie cu scară, Sfântul. Volume de reportaje: Cât în șapte zile, Cu o torță
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marcel), de unde stabilește contacte cu personalități din lumea literară. Publică articole în presa occidentală (A gândi în România e o crimă, în „New York Times” ș.a.), acordă interviuri, vorbește la postul de radio Europa Liberă. În 1972 îi apare volumul de nuvele Așteptare, retras însă din librării după numai câteva zile. Simultan se editează la Paris Exercices d’attente (o selecție din cele trei cărți de până atunci), în traducerea lui Alain Paruit. Ț. organizează, la el acasă, un cenaclu neoficial. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
sfârșit curge exclusiv în limba franceză), este jurnalul textualist și autoreferențial al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
modul de enunțare drept criteriu esențial al diferențierii între forma narativă și teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept formă mixtă, impură, devine la el formă narativă 5. Modul de enunț diferențiind, după cum am văzut, genul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrarea lui Paul Hazard, La crise de la conscience européenne 1680-1715 (Criza conștiinței europene), Fayard, 1961, Les Grandes Etudes littéraires. 12 Piesa este jucată în 1736, Prefața este scrisă în anul următor. 13 Precauția inutilă (La Précaution inutile) este titlul unei nuvele de Scarron, apărută în 1654, din care Beaumarchais face subtitlul primei sale comedii, Bărbierul din Sevilla (Le Barbier de Séville), creată în 1775. 14 Recunoaștem aici o temă îndrăgită a întregului teatru al secolului al XVIII-lea, cea a vocii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
variate, aparținând unor scriitori de prestigiu din generații diferite, se observă și în ce privește proza: Mihail Sadoveanu cu fragmente din Divanul persian, cu povestirile Meșter dulgher și Luna mănăstirilor, Cezar Petrescu cu un fragment din romanul Întunecare și cu două scurte nuvele (Învierea omului și A zburat o pasăre neagră), Victor Ion Popa cu fragmente din romanul Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, Gala Galaction cu notele de călătorie intitulate În Arhipelag și La Mănăstirea Neamțu, Ion Agârbiceanu cu povestirea Întâiul zbor. Lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
și prin traducerile din opera lui Mihail Sadoveanu (Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Ostrovul lupilor), Marin Sorescu (Matca, Setea muntelui de sare), Marin Preda (Intrusul), Fănuș Neagu (Îngerul a strigat), Leonida Teodorescu (Cine a fost Adam?), ca și prin antologia de nuvele Strateni v Balkanií (1989, în colaborare). A mai publicat în traducere proprie grupaje de poezii sau de proză scurtă de Ana Blandiana, Mihai Giugariu, Pompiliu Marcea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Sânziana Pop, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Sorin Titel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
Leonida Teodorescu, Kto bol Adam? [Cine a fost Adam?], Bratislava, 1980; Nelu Ionescu, Ako ostala Katinka starou dievkou [Cum s-a făcut de a rămas Catinca fată bătrână], Bratislava, 1982; Strateni v Balkanií. Antológia rumunskej poviedky [Pierduți în Balkania. Antologia nuvelei românești], pref. trad., Bratislava, 1989 (în colaborare); Mihail Sadoveanu, Vlci ostrov [Hanu Ancuței. Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă. Ostrovul lupilor], pref. trad., Bratislava, 1993 (în colaborare cu Jindra Husková și Peter Kopecký). I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
număr relativ mare de cititori. În M. a publicat versuri muzicale, dovedind, în egală măsură, sensibilitate poetică și o bună cunoaștere a poeziei eminesciene, sub semnătura Ciopone, un autor al cărui pseudonim rămâne încă nedezlegat. C. Dimitriu dă versuri și nuvele prin nimic memorabile. Ciopone și O. Carp traduc din Heine, se tipăresc și traduceri din Musset (de C. Dimitriu), din Tolstoi și Gogol. Cu poezii populare, culese la Berevoiești, colaborează D. Nanu, care, după o susținută corespondență cu redactorii, debutase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]
-
de conferențiar. Își susține doctoratul în 1972, cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu. Paralel cu activitatea didactică, este, vreme îndelungată, redactor-șef al revistei „Viața Politehnicii”. Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură, personajele din schițele sale au un profil frust, dar și o psihologie lipsită de accidente, care confirmă, la fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici breșe către reverie, cum e „Căpitanul”, fost marinar pe Dunăre, care îi trece, pentru un leu, pe călători peste Siret (Pe Siret). Nuvelele lui T. și narațiunile mai extinse se centrează pe criza comunicării între sensibilitatea specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
întâmplărilor” românilor. Scriitorul, afirmă Arghiropol, trebuie „să îmbrățișeze ce este național” și să contribuie la culturalizarea poporului. Literatura din J. pentru ț. corespunde acestui program redacțional, în sensul că se adresează unor cercuri largi de cititori. Em. Arghiropol da române, nuvele, drame și poezii, iar I. Holban, M. Cerchez, G. Lazăr, Gh. Tăutu, Em. Cobălcescu, N. Roiu, I. Gheorghiu-Budu, Emil Simon, D. Gulea, Gh. Stați colaborează cu versuri și proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și socială dezavuată de mulți alți scriitori, întru totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
repere istorico-literare Andrei Rusu, București, 1985; ed. îngr. și postfață Lucian Chișu, București, 1990; ed. introd. Roxana Cofaru, București, 1997; Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; ed. îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1933; Nuvele. Nenorocirile unui slujnicar și Mateo Cipriani, pref. G. Negulescu-Batiște și N. Vătămanu, București, 1942; Opere, I-II, îngr. George Baiculescu, pref. George Ivașcu, București, 1957; Ciocoii vechi și noi. Nenorocirile unui slujnicar, îngr. Domnica Filimon-Stoicescu, introd. Șerban Cioculescu, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]