9,387 matches
-
„Șarpele” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1937 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Nuvela relatează o practică magică autohtonă prin care un tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Autorul o considera ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa. Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Șarpele” este considerat de unii critici ca roman (așa cum fusese subintitulat în prima ediție publicată), în timp ce alții îl consideră nuvelă. Într-o după-amiază toridă de primăvară (prin luna mai), soții Solomon (Jorj și Aglaia) organizează o petrecere cu mai mulți invitați la casa lor din Fierbinți, un sat aflat la 30 km de București. Scopul nemărturisit al petrecerii este de
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ales-o ca să-i fie mireasă. Trezindu-se din somn, ea pornește în plină noapte către lac și vâslește până la insula din mijlocul său. Dorina și Andronic se întâlnesc acolo și asistă la răsăritul soarelui, adormind îmbrățișați ca doi iubiți. Nuvela este împărțită în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
și Andronic se întâlnesc acolo și asistă la răsăritul soarelui, adormind îmbrățișați ca doi iubiți. Nuvela este împărțită în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
publicat în anul 1926 o recenzie în revista "Pasul vremii". De asemenea, Mircea Eliade a venit de mai multe ori în anii 1920-1930 la Fierbinți, unde locuia o soră de-a lui căsătorită cu un judecător de la Judecătoria plășii Fierbinți. Nuvela „Șarpele” a fost scrisă de Mircea Eliade în primăvara anului 1937, pe parcursul a paisprezece nopți, fără vreun plan, manuscrisul fiind trimis zilnic pentru a fi cules la tipografie. Scriitorul lucra în același timp și la editarea operelor lui B.P. Hasdeu
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia predat în două săptămâni pentru a putea fi tipărit și publicat la timp. Mircea Eliade scria în memoriile sale că "„«Șarpele» este singura mea carte scrisă fără plan, fără să știu cum se va desfășura acțiunea și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia predat în două săptămâni pentru a putea fi tipărit și publicat la timp. Mircea Eliade scria în memoriile sale că "„«Șarpele» este singura mea carte scrisă fără plan, fără să știu cum se va desfășura acțiunea și fără să
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
știu cum se va desfășura acțiunea și fără să-i cunosc sfârșitul. Este, fără îndoială, produsul pur al imaginației. N-am utilizat nimic din tot ce știam, și mai ales aș fi putut ști, în legătură cu simbolismul sau mitologia șarpelui”". Subiectul nuvelei îl reprezenta un popas de o noapte la o mănăstire a unui grup de bucureșteni, fără înclinații către fantastic, și întâlnirea cu un necunoscut care îi avertizează că în imediata lor apropiere se află un șarpe. Scriitorul nu cunoștea inițial
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Eliade se așeza la masa de lucru în fiecare zi pe la ora 14, scria articolul pentru ziarul "Vremea", apoi lucra la ediția Hasdeu (introducere, adnotări, bibliografie) până la orele 22-23, după care își golea biroul și scria 15-20 de pagini din nuvela „Șarpele” până la 3-4 dimineața. Fără a mai reciti textul scris, el punea manuscrisul într-un plic și-l lăsa în fața ușii de la intrare pentru a fi luat de curierul editurii și dus în aceeași zi la tipografie. Eliade se simțea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire și antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii, care până la urmă îi vrăjesc și îi transfigurează”". Volumul "Șarpele", ce conținea nuvelele „Șarpele” (177 p.), „Întâlnire” (32 p.) și „Aventură” (34 p.), a fost publicat de Editura Naționala S. Ciornei din București în anul 1937, fiind lansat de „Ziua Cărții” (pe la sfârșitul lunii mai), în mijlocul unui scandal public prilejuit de tipărirea în
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
în mijlocul unui scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice”; acuzația se referea la nuvela „Domnișoara Christina”. Potrivit scriitorului, Ministerul urmărea prin acel comunicat să obțină o solicitare publică pentru excluderea lui Eliade din învățământul universitar. Mircea Eliade a dat în judecată Ministerul Instrucției Publice pentru calomnie, cerând o despăgubire simbolică de un leu. Sute
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ministerului în ultimii ani. Volumul a fost reeditat în anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică de experiența trăită de autor. Scriitorul considera că proza trebuie să cuprindă o „experiență” trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Având o temă fantastică extrasă din folclor, nuvela „Șarpele” are ca motto un descântec popular de dragoste: "„Tu șerpe bălaur/ cu solză de aur/ cu nouă limbe împungătoare/ cu nouă cozi izbătoare/ să te duci la ea/ unde-o vei afla.../ și tu să n-o lași/ până ce
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
atmosfera fantastică din „Șarpele” se revelează pe parcurs, locul acțiunii dobândind în ochii cititorilor o dimensiune necunoscută până atunci. Acțiunea începe în modul cel mai banal, pentru ca pe parcurs straniul să izbucnească cu violență în cotidian, la fel ca în nuvela „Domnișoara Christina”. Autorul menționează că "„«Fantasticul» se descoperea treptat, pe nesimțite, și, într-un fel, aș spune, «firesc»; căci nimic extraordinar nu avea loc, nici un element supranatural nu intervenea ca să abolească lumea în care se născuseră și trăiseră până atunci
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
-o, omul își revelează totodată semnificația profundă a Cosmosului și modul lui autentic de a fi; mod de perfectă, beatifică spontaneitate, care nu e nici iresponsabilitatea existenței animalice, nici beatitudinea angelică.”" Criticul Sorin Alexandrescu a evidențiat trei planuri temporale în nuvela „Șarpele”: un plan profan (al excursioniștilor cu preocupări prozaice, ancorați în prezentul banal) și două planuri sacre (al Dorinei, care trăia un posibil „L’éternel retour” al evenimentelor, și al lui Andronic, ce pare atemporal și veșnic). Dorina trăiește un
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
cunoască secretele sacrului și să trăiască detașat de lumea profană. Personajul se manifestă într-o lume reală și profană, dar aparține unei lumi atemporale și sacre. Multe întâmplări pe care le povestește provin din vremuri demult trecute și uitate. Începutul nuvelei cu petrecerea tipică unor familii burgheze indică un somn al conștiințelor, întrerupt din când în când de o vagă aspirație a Lizei sau a Dorinei. Apariția neașteptată a lui Andronic trezește aceste conștiințe, aducând fiori de mister și amplificând trăirea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
al întâmplării (încheierea unui legământ tainic între Andronic și Dorina) apare într-un dialog ulterior prin care se relevă într-un mod subtil că întâlnirea celor doi era o fatalitate, un eveniment care trebuia să se petreacă prin voia destinului. Nuvela eliadescă are ca subiect principal practicile magice, toate întâmplările și personajele prezentate gravitând în jurul unui animal-totem: o reptilă de apă. În folclorul românesc, șarpele este un simbol erotic și funerar în același timp, aflându-se la baza mai multor legende
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
se dovedește a fi o legătură magică, directă. Și numai el, care, poate, e un zmeu din lumea noastră, are o putere reală asupra șarpelui”". Textul literar are un pronunțat simbolism, impunându-l pe Andronic ca un centru metafizic al nuvelei. Personajul este un om total care trăiește în același timp în ambele lumi. El își recuperează condiția naturală, deși continuă să trăiască în lumea considerată civilizată, acționând în concordanță cu omologia psiho-cosmică și transformând cotidianul în mister. Andronic are rolul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
fără să-l cerceteze. I se păru că se trezește într-o altă viață, și bucuria era atât de mare, încât ochii i se împăinjeniră și pleoapele căzură grele de somn”". Secvența finală face trimitere la insula lui Euthanasius din nuvela „Cezara” a lui Mihai Eminescu, existând asemănări între cuplurile Andronic-Dorina și Ieronim-Cezara. Conexiunea spirituală realizată între cele două suflete pereche semnifică o reîntoarcere la origini, o revenire a celor doi iubiți la starea primordială a omului de dinainte de căderea din
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie literatură pentru plăcerea de a visa, a inventa și a se exprima în mod liber fără constrângerile impuse de gândirea sistematică și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
lecturile englezești”. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect folcloric, profesorul universitar Petru Ursache evidenția că tema sa principală este „o încercare de dramatizare a marilor simboluri”; în această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
în această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans erotic de găsire a unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans erotic de găsire a unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]