9,822 matches
-
catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ella-Anelisse Corozel, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț ” I-atâta ploaie, lacrimă de zeu De-atâta ploaie, ploaie sunt și eu” Norii ocean de apă Se scurg ploi peste pământ... pământ-lut ce creează ființa, sub mâinile divine: ”El”. Mă-nalț din seva pământului și cat spre văzduh și fruntea-mi primește botezul de limpede și diafan nor. Foc îmi cutreieră scoarța de lut
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
de ploi. Ploaie, mereu ploi într-un timp ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
mereu ploi într-un timp ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus. Cer și pământ, ape și foc reunite învolburat în spațiul incomensurabil ce-și poartă povara de apă. Milioane de nori ce îmbrățișează pământul în coborârea lină a ploii. Cântă ploaia și cântă oceanele de ploaie de deasupra. Floare cu floare, iarbă cu iarbă, firicel de apă cu firicel de apă împrăștie dinlăuntrul lor recolta abundentă ce urcă mai apoi spre un cer ce le întâmpină cu alb pufos de nori. E cer, e
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
ce urcă mai apoi spre un cer ce le întâmpină cu alb pufos de nori. E cer, e soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea celor doi să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul pe care l-am operat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu s-a reparat decît după un deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam sălbatic. Arăta a flăcău de țară. Tuns prost, în cămașă destrămată la guler, cu pălărie veche de pai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate gradele", s-au cățărat pe Rainbow. Arătau ca androizii reglați: gata s-o ia, în pas alergat, peste ocean. Dacă li se cerea, l-ar fi asfaltat. Alinierea! Urăsc exprimările de genul "acest popor nu mai e capabil să..."; "acest popor nu poate să..." (Antofiță nici nu-i spune popor, ci populație: "Speci'icul națio'al se pie'de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și specia de tocșoiști pe subiecte politice. I-am răspuns, în șarjă prietenească: Fuku** ... yama. Nici nu mai e mult pînă-n 2050, Magdo! Cum amîndouă avem convingerea că rîsu' se interferează cu plînsu', ne-am amuzat de ieșirea noastră la ocean, după ce s-a mai pierdut din ieșirea României la mare. Și eu, și singura mea prietenă pentru situații groaznice posedăm ceva experiență (păguboasă) în a nu tăcea din gură. Am continuat să schimb programele, ca să aflu că Muzeul de Istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doar să o spargem! Dar ar trebui să trimitem niște aparate care să o spargă, dar să intre prin pungă... Ele o vor desface, dar și o vor lega și apoi vor sparge bucățile mari de gheață și vor forma oceane! Și râuri, și pârâuri, și lacuri... de toate! Și se păstrează acolo. Și poate, ca să avem și apă dulce, și apă sărată, ar trebui să pună aparatele în unele ape - sare, iar în unele, zahăr!... Dar în cele mai multe, zahăr!... Ca să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce bază, pe ce considerente? Care ar fi rațiunea acestei reabilitări? Ce vor ei? Să ne întoarcem la acele apocaliptice vremuri cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de nepătruns al închisorilor dejiste și ceaușiste. Întorcându-mă la cei ce vor reabilitarea lui Stalin cred că orice încercare de acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de lacrimi și sânge nevinovat - înlănțuind dorința de libertate a popoarelor. Tuturor acestor nostalgici și altora asemănători lor din țările captive să le spunem un hotărât NU! Niciodată omenirea normală nu va putea să-l absolve pe tiranul tiranilor de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trăia/percepea/mirosea prima zi în care simțea cu adevărat că are nevoie de... ea. Ținea paharul în palme, ca și cum ar fi vrut să îl încălzească. Privi în el. Cuburile de gheață pluteau în lichidul gălbui, două aisberguri într-un ocean infim, delimitat de pereți transparenți și fragili. Duse paharul către gură. În timp ce simțea cum lichidul îi încălzește (plăcut, de altfel - există momente în care trebuie să lași dracului toate complexele și să recunoști) gâtul, murmură: - Doamne, Dumnezeule, am omorât un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
vasele, propria mașină de spălat și uscat rufe, trei dormitoare și două băi, a explicat ea, de parcă ar fi fost prima care descoperea realitățile astea. Sigur, pentru două mii două sute optzeci de dolari puteai cu ușurință Închiria o casă pe malul oceanului, În Los Angeles, o vilă cu trei etaje pe o stradă mărginită de arbori În Chicago, o casă cu patru dormitoare În Miami sau un afurisit de palat Înconjurat de un șanț cu apă În Cleveland. Da, știam toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar care știi că o să devină tot mai intensă, tot mai intensă, până când fie reușești să leșini, fie Îți explodează căpățâna. În nebunia atâtor telefoane de peste ocean, care produseseră atâta neliniște și atâta panică, uitasem să petrec treizeci de secunde dintr‑o zi Întreagă sunându‑l pe Alex la ora la care mă rugase să‑l sun. Uitasem pur și simplu să fac ceva atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încă nimic, să ceri de la cei din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înscrie toată aventura prezentă și viitoare a ființei mele. Himera hieroglifei Închisă În foaia de caiet a lui E. călătorește și acum pe ape, a ajuns În Dunăre, În mare, a trecut Bosforul, Mediterana; acum așteaptă cu emoție Întâlnirea cu Oceanul. (oricând) „De ce nu stai de vorbă cu nimeni?“, mă Întreabă o colegă. „Nu am timp.“ „Da, dar măcar o mică atenție, din politețe.“ „Și ce să discut cu ei, dacă nu au citit nimic?“ „Ai grijă, ți-i faci dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu o viteză teribilă, mi se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt eu acesta, că altcineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privirea din ierburi; am făcut-o lent, să pot lua În stăpânire orizontul ce mi se deschidea vast fără margini cât vedeam cu ochii. M-am speriat și mai tare, mi se părea că mă aflu rătăcit singur Într-un ocean. Atunci, de spaimă, o clipă, n-am mai auzit nimic; totul tăcea contemplându-mă, o tăcere la pândă ce așteaptă doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-l înregistrezi ? Doar plătesc pentru el... — Tocmai de aia... Ar fi păcat să aruncați banii de pomană. Nici nu știți câte acte, de toate felurile, se învârt pe lumea asta. Biletul dumneavoastră de loto e o picătură într-un ocean... — Dar n-ai putea să-l înregistrezi cu ochii închiși ? — Cred că da... Numai că, în loc să-l pun la dosar, acolo unde îi e locul, s-ar putea ca, din greșeală, să-l arunc la coșul de gunoi. Cu ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tinereții Debordante. An-te-hai îmi spune că e cel mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]