KorAP: Find »[drukola/base=organizațional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...370 371 372 ...376 >

9,393 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

administrația comunistă pentru controlul activismului social și a mobilității sociale. Erau singurele organizații în care cineva interesat de activismul social putea face o carieră. Pe de altă parte, avansarea în ierarhia socială era, cel mai adesea, condiționată de aceste mecanisme organizaționale, până la un anumit punct, de vreme ce accesul era din ce în ce mai selectiv, de la un nivel la altul. Spre exemplu, accesul în universități a fost condiționat la început de apartenența la organizațiile comuniste, iar promovarea în posturi de conducere sau obținerea unor avantaje materiale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează, astfel, că dependența propensiunii pentru leadership și activism social de poziție socială este relativă. O legătură mai strânsă cu tema cercetării noastre o are corelația evidentă dintre carierele organizaționale, statusul organizațional realizat și implicarea actuală în inițiative comunitare. Ea furnizează un argument în plus la corelația stabilită de alții între activismul curent și apartenența organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează, astfel, că dependența propensiunii pentru leadership și activism social de poziție socială este relativă. O legătură mai strânsă cu tema cercetării noastre o are corelația evidentă dintre carierele organizaționale, statusul organizațional realizat și implicarea actuală în inițiative comunitare. Ea furnizează un argument în plus la corelația stabilită de alții între activismul curent și apartenența organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
O legătură mai strânsă cu tema cercetării noastre o are corelația evidentă dintre carierele organizaționale, statusul organizațional realizat și implicarea actuală în inițiative comunitare. Ea furnizează un argument în plus la corelația stabilită de alții între activismul curent și apartenența organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă. Ambele direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
comuniste. Din această perspectivă, nu este o exagerare afirmația că organizațiile socialiste au produs capital uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care oamenii le joacă în contextele lor locale atunci când se mobilizează pentru rezolvarea problemelor vecinătăților. Ambele mecanisme cauzale funcționează, cel mai probabil, simultan. Cei care au experiență de lideri, dețin competențele corespunzătoare și se identifică cu roluri de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
organizații, pe de altă parte, a solicitat aptitudini care astăzi pot fi asimilate leadership-ului. Cei care nu au deținut aceste calități se numără printre membri pasivi ai comunităților de acum. Deținerea „activismului latent”, fără leadership, a constituit precondiția pentru cariere organizaționale scurte care au exclus accesul la poziții de conducere și se manifestă în zilele noastre prin contribuția aparent altruistă la bunul comun. În final, cei care au deținut atât „activism latent”, cât și leadership, au beneficiat, celelalte condiții fiind egale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
au exclus accesul la poziții de conducere și se manifestă în zilele noastre prin contribuția aparent altruistă la bunul comun. În final, cei care au deținut atât „activism latent”, cât și leadership, au beneficiat, celelalte condiții fiind egale, de traiectorii organizaționale mai bogate ce i-au recompensat cu funcții și continuă și astăzi să joace roluri de conducere în inițiativele comunităților. Cum apar microcontextele de mobilizare. Miezul vecinătății Potrivit datelor factuale culese în cercetare, alte trei forțe cauzale sunt în acțiune

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează, printre altele, în obținerea unor poziții de conducere. Complexitatea carierelor organizaționale și numărul de poziții de conducere deținute corelează pozitiv cu apartenența la categoria liderilor și cu activismul comunitar. Un aspect curios, dar încă neclar din traiectoriile personale ale actorilor din studiu este motorul din spatele succesului lor inițial. Deoarece ideea unor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Europei, a USAID, a Băncii Mondiale, a Departamentului pentru Protecția Copilului al Guvernului României și ONG-urilor. Cercetarea realizată pe baza unui eșantion la nivel național a avut ca obiectiv sprijinul factorilor politici de decizie la limpezirea opțiunilor la nivel organizațional, legislativ și politic privind direcțiile de acțiune pentru suportul copilului și al familiei în România. Din păcate, eforturile specialiștilor nu au fost fructificate la acea dată - anul 1997 - de factorii politici. Guvernul și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului au optat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
inerții a personalului moștenit. Desființarea profesiei de asistent social din 1969 a avut efecte profunde în instituțiile publice cu vocație de asistență socială, la toate nivelurile sistemului. Lipsa asistenților sociali în instituțiile specializate a generat un deficit sever de cultură organizațională în domeniul asistenței sociale, la care se mai adaugă și un deficit de competență în ceea ce privește politica socială. Acest element al lipsei unei culturi organizaționale este principala cauză a neglijării severe a domeniului asistenței sociale care a caracterizat sistemul pe întreaga

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
toate nivelurile sistemului. Lipsa asistenților sociali în instituțiile specializate a generat un deficit sever de cultură organizațională în domeniul asistenței sociale, la care se mai adaugă și un deficit de competență în ceea ce privește politica socială. Acest element al lipsei unei culturi organizaționale este principala cauză a neglijării severe a domeniului asistenței sociale care a caracterizat sistemul pe întreaga perioadă a anilor ’90; 4. Mix confuz de centralizare/descentralizare - descentralizarea ajutoarelor financiare și a serviciilor de asistență la nivel local a fost și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
superior și cercetare. Această lege-cadru deschide posibilitatea construirii sistemului de servicii de asistență socială și a regândirii rolului asistentului social în sistem. În această perioadă s-au făcut importanți pași pe linia construcției instituționale, dar și în dezvoltarea unei culturi organizaționale în domeniul asistenței sociale în sensul larg al termenului; • sistemul de suport financiar pentru segmentele cu situații dificile s-a cristalizat în forme mai complexe. Venitul minim garantat a început să funcționeze la parametri normali. El conține un mecanism important

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ale structurii organizațiilor implicate. Preluarea unui volum mare de servicii de către o organizație în condiții care să asigure durabilitatea acestora presupune nu doar creșterea capacității de a furniza servicii, ci și înscrierea furnizorului nonguvernamental într-un proces rapid de creștere organizațională care se poate dovedi periculos pentru organizațiile mici; cadru legislativ inadecvat și promovare insuficientă a actelor normative elaborate - în ultimii ani, s-au făcut progrese importante în reglementarea normativă din domeniul serviciilor sociale și al protecției categoriilor sociale în dificultate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de servicii nefuncțional - metodologia de lucru a DDFSS nu este definitivată, iar sistemul de acreditare/evaluare/monitorizare a furnizorilor de servicii e în constituire în majoritatea județelor. O altă provocare a DDSSF o va constitui dobândirea expertizei necesare în evaluarea organizațională și de proiecte. Mai mult, cu excepția câtorva DDSSF, nu există baze de date cu furnizorii privați de servicii și nu există încă mijloacele tehnice și personal specializat pentru crearea acesteia, în majoritatea județelor fiind imposibilă monitorizarea și coordonarea activității furnizorilor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
preluate de bugetele locale. Coordonarea furnizorilor de servicii Lipsa unor rezultate sustenabile a programelor de suport a fost cauzată în mare măsură, de intervențiile în care autoritățile locale au avut un rol marginal și a fost ignorată componenta de dezvoltare organizațională a furnizorilor de servicii. Și la nivelul instituțiilor cu rol de coordonare (DDFSS), deși în curs de cristalizare, departamentul de asistență socială este subdimensionat în raport cu atribuțiile curente, dar și cu efortul necesar reorganizării sistemului de servicii. Am în vedere, în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508

sistem de învățământ național; b) acestei asumări declarative a interesului național în educația publică i-a urmat legiferarea obligativității școlarizării; c) pasul următor, în continuarea logică a celor deja făcuți, a constat în crearea ministerului educației de stat, ca for organizațional suprem însărcinat cu responsabilitatea instituțională asupra învățământului public; d) măsurile luate au fost încununate prin stabilirea autorității jurisdicționale statale asupra tuturor unităților de învățământ, atât asupra celor existente în jurisdicția altor autorități (de regulă ecleziale), cât și asupra celor ce

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de masă în decursul secolului al XIX-lea: a) construirea etatistă a educației, cale urmată în acele țări în care statul a creat sisteme educaționale funcționale încă de timpuriu, atât formal (în privința legiferării obligativității învățământului public de masă), cât și organizațional (în sensul în care au reușit să înroleze în angrenajul educațional un procent ridicat din totalul populațional al copiilor în vârsta specifică școlii primare). Calea etatistă de construire a sistemelor educaționale de masă a fost urmată de Prusia (care instituie

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
itinerariul spiritual" pe care și-l asumau a-l străbate avea ca destinație finală tocmai o rezidire, prin cultură, a sinelui. Cel din urmă element al modelului european al societății naționale (apusean și răsăritean deopotrivă) este mitul statului ca arma organizațională înarmată a națiunii. Necesitatea națiunii de a se înarma cu un stat propriu a fost resimțită cu atât mai acut în partea central-răsăriteană a continentului european, în care națiunile au fost secole de-a rândul oprimate în "închisorile imperiale ale

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
statului etnocratic. Ca deviză a statului etnocratic sunt așezate cuvintele lui N. Iorga, care aspirau la "România a românilor, a tuturor românilor și numai a românilor" (p. 241). Statul etnocratic, așa cum îl definește programatic Crainic, este secreția organică, pe plan organizațional, a neamului românesc. Spre deosebire de statul democratic, care "se întemeiază pe numărul populației, fără deosebire de rasă și de religie", fiind, mai grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
credința ortodoxă (Crainic, 1997, pp. 246, 242). Unul dintre principiile axiale ale statului etnocratic exprimă precis ultimul element al modelului european al societății naționale: "STATUL E SUPREMUL GOSPODAR AL NAȚIUNII" (p. 245, majuscule în original). Statul trebuie să fie carapacea organizațională a neamului, în lipsa căreia acesta nu își poate îndeplini misiunea sa istorică și nici nu își poate da măsura valorii sale pe planul creației spirituale. Statul etnocratic, condus de oficiali neaoși neatinși de virusul corupător al venetismului, este singura salvare

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul procesului. Acuzații erau maltratați până și în sala de sedință" (Roller

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
A doua zi, cetățeni înfuriați de partinizarea subită a FSN-ului, pe care îl vedeau pe bună dreptate ca fiind avatarul postcomunist al PCR, au protestat pe străzile Bucureștiului. Liderii partidelor istorice, dizolvate în 1948, care începeau să se reînchege organizațional după o jumătate de secol de inactivitate, au denunțat și ei decizia FSN, acuzând imposibilitatea de organizare a alegerilor libere în condițiile în care administratorul este parte implicată în procesul electoral. Pentru restabilirea ordinii, autoritățile au apelat la minerii din

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
capitală și de conflictele etnice izbucnite la Târgu Mureș a fost menținut încordat de acuzațiile lansate de opoziție la adresa FSN. Acestea imputau faptul că FSN este o forță neocomunistă care a grăbit organizarea alegerilor, plecând astfel cu un uriaș avantaj organizațional față de adversari, care nu au avut suficient timp pentru a se mobiliza. Ținând cont de faptul că FSN a moștenit infrastructura organizațională a fostului PCR, acuzația era pe deplin justificată. Concurând împotriva unei opoziții cu "spinarea frântă", fărâmițată și sub-organizată

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
faptul că FSN este o forță neocomunistă care a grăbit organizarea alegerilor, plecând astfel cu un uriaș avantaj organizațional față de adversari, care nu au avut suficient timp pentru a se mobiliza. Ținând cont de faptul că FSN a moștenit infrastructura organizațională a fostului PCR, acuzația era pe deplin justificată. Concurând împotriva unei opoziții cu "spinarea frântă", fărâmițată și sub-organizată, FSN a beneficiat și de controlul asupra televiziunii de stat și a mass-media (Gallagher, 2004, p. 112). Adresând un mesaj paternalist și

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
teza enunțată de N. Iorga, a "Romaniilor populare" este afirmată pentru a se demonstra permanența prezenței românești în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Teza Romaniilor populare atestă nu doar continuitatea etnică a daco-romanilor, ci și continuitatea organizațională, de factură politico-statală a românilor. II. Discursul polifonic (post-1998). Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]