9,487 matches
-
său rival din tabăra liberală, a murit. În martie a murit și regele Paul, pe tron urcînd Constantin al II-lea, fiul său în vîrstă de douăzeci și trei de ani, care s-a căsătorit în același an cu o prințesă daneză. Se părea la început că guvernul Uniunii de Centru va reuși să coopereze cu curtea și că problema monarhiei nu se va acutiza din nou. Într-adevăr, problema extrem de importantă a relațiilor sale personale cu care se confrunta premierul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
327; 347; 373; 396 Germania de Est, 325; 327 Germania de Vest, 302 Gheorghiu-Dej, Gheorghe, 161; 262-264; 296; 335; 336; 338 Ghiorghios I, regele Greciei, 43; 250 Ghiorghios al II-lea, regele Greciei, 250 Ghiorghios, prințul Greciei, 47; 49 Giovanna, prințesă din Casa de Savoya, 135 Gjirokastër, 164 Goeben, 112; 121 Goga, Octavian, 190 Gomulka, Wladislaw, 298; 321 Gonatas, Stylianos, 162; 254; 278 Gorgopotamos, 253 Gorizia, 58; 112; 113; 286 Gradisca, 58; 112 Grecia, 5; 6; 11; 13; 14; 16; 17
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
45; 47; 48; 80; 81; 87; 90; 94; 9698; 101; 107; 112-116; 122; 124; 125; 371; 393; 401 IMRO, 288 Inculeț, Ion, 148 Insulele Dodecanese, 113; 124; 164; 277; 370 Ioannidis, Dimitrios, 386; 388; 389; 392 Iorga, Nicolae, 206 Irina, prințesă a Greciei, 377 Ismail Kemal Vlora, 86 Ismet Inönü, vezi Ismet Pașa, 124; 125; 197 Ismet Pașa, 124 Istria, 12; 58; 60; 112; 113; 134; 285; 286 Iugoslavia, 7; 117; 128; 129; 131; 133-135; 139; 145; 147; 149-152; 157; 159
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
262 Sobolev, Arkadi I., 213 Societatea pentru Dezvoltarea Economică a Albaniei, vezi și SVEA, 168 Sofia, 29; 50-52; 92; 96; 158; 159; 173; 198; 209; 213; 233; 237; 260; 265; 266; 288; 290; 291; 330-332; 377; 400; 402; 403 Sofia, prințesă a Greciei, 377 Sofoulis, Themistoklis, 193; 278 Spandidakis, Grigorios, 383; 384 Spiru, Nako, 300; 301 Sporazum, 1929, 187; 242 Srbobran, 69 Srpski List, 61 Stadler, Josip, arhiepiscop de Sarajevo, 65 Stalin, Iosif, 179; 180; 202; 204; 211; 216; 257-260; 273
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Mulla, 85 Zelinski, 188 Žerajić, Bogdan, 108 Zëri i Popullit, 345 Zervas, Napoleon, 253; 254; 278 Zog, regele Albaniei, 166-170; 184; 199; 209; 248250; 340 Zogu, Ahmed Bey, vezi Zog, regele Albaniei, 166 Zoitakis, George, 384 Zorbas, N.K., 48 Zorka, prințesă muntenegreană, 37 Žujović, Sreten, 295 Zveno (Bulgaria), 190; 191; 237; 266 În aceeași colecție 1. * * *, Ortografia limbii române 2. George Nicolescu, Magia aurului 3. Ioan Oprea, Lingvistică și filosofie 4. Alexandru Husar, Ideea europeană 5. Anton Carpinschi, Deschidere și sens
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
negocierile care au însoțit războiul. Atunci când, în septembrie 1769, generalul Elempt a intrat în Iași, Ecaterina a II-a i-a scris lui Bibikov: „Iașii au fost luați [...]. Noua Kneaghină moldoveancă vă salută”, ceea ce înseamnă că țarina se intitula noua prințesă a Moldovei, de unde s-ar putea deduce că Principatul își schimbase doar suzeranul. Observația noastră pare însă contrazisă (limitându-ne deocamdată la acțiunile rusești) de cele ce au urmat. În aceeași lună (amintită mai sus) a fost răspândită (inclusiv pe la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stăpânei noastre”; „fierbinte dorim întărirea patriei noastre și după sfârșitul cel pașnic și liniștit al acestor lucruri”. Este însă de observat că pe lângă aceste revendicări fundamentale, într-un plan secundar și-au făcut loc idei ca rămânerea țării sub „augusta prințesă” Ecaterina a II-a (memoriul către plenipotențiarul prusian), „nemijlocita stăpânire” a Rusiei în cazul respingerii independenței (memoriul către Alexei Orlov), „să fim cuprinși și în viitoarea vreme supt avtocratoriceasca mărire” (adresa clerului și boierilor moldoveni către Rumianțev). Asemenea idei nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acest termen, fără îndoială pentru că-l găsește prea superficial, iar ea ia iubirea foarte în serios. Fratele său mai mic îi face cunoștință cu Jean, un băiat înalt cu chip de latin, cu privirea intensă, care o numește "mica mea prințesă". Acesta îi citește poezii, discută cu ea despre Nietzsche și despre literatură. Curând o sărută și își petrece mâna de-a lungul picioarelor ei. Gâfâielile noastre mă lăsau uluită". "Când îmi săruta pavilionul urechii, apăreau trăsnete pe cer". Când "unele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
el cu amărăciune. Din momentul acesta, între ei apare o răceală, și încep neînțelegerile. Când Jean vine în vizită, rămâne "așezat pe un scaun la celălalt capăt al odăii", în loc să se așeze lângă ea pe divanul albastru. Pe "mica sa prințesă" o numește acum Doniazada. Doniazada era sora mai mică a Șeherezadei, "cea care nu știe nimic despre iubire, cea care ascultă poveștile, cea care vestește apropierea zorilor". Încet-încet, cei doi tineri se îndepărtează unul de altul. Ajung să se enerveze
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
literatură sau scriu fiecare în jurnalul celuilalt. Pentru Anaïs, Eduardo este, alături de caietul ei intim, o altă oglindă a ființei ei, un "suflet pereche". Dar vai! Îngrijorați de apropierea dintre ei, părinții le vor interzice curând să se mai vadă. "Prințesei mele pierdute", iată ce scrie, plin de lirism, Eduardo pe spatele unei cărți pe care i-o dăruiește verișoarei sale în chip de cadou de rămas-bun. "Când aripile nu-mi vor mai fi legate atunci le voi întinde și voi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să fie "alintată și flatată, distrată și sedusă". Altfel spus, să flirteze. Ceea ce tânărului îi convine de minune, căci tertipurile astea feminine au de asemenea darul de "a spori încântarea bărbatului". Ca un adevărat gentleman așadar, Stingo o duce pe prințesa sa evreică la masă la restaurant, unde seducția se face din nou simțită din plin. Degustă împreună o ușoară cină cu "midii și crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
clar: "Nu-i permis"". Pentru Stingo, excitat la culme de avansurile atât de explicite ale tinerei, gestul este "absolut de necrezut", de neînțeles. Își reia așadar fără întârziere asaltul, "schițând o mișcare către celălalt sân". Însă și de data asta prințesa evreică, părând ofensată, se ferește "printr-o bruscă mișcare de apărare, brațul care cade ca o barieră de la traversarea căii ferate. "Trecerea interzisă!" Absolut incredibil!". Tânărul este stupefiat, îi este atât de greu să creadă ce se întâmplă, încât se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a unei morți acceptate. Într-o scrisoare din 1861, Alecsandri arată că poporul român crede în fatalitate și în soartă, că este superstițios și că strofele consacrate morții, înțeleasă ca o nuntă, mărturisesc această mentalitate. "Moartea notează Alecsandri este o prințesă mîndră care domină omenirea. Ea este mireasa lumii. Fiecare om este logodit cu moartea în chiar momentul intrării sale în viață." Această atmosferă i-a plăcut lui Michelet, care a exploatat-o. Introducînd imaginea României alături de cea a Poloniei și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
multe rădăcini. Apar două linii de influențe, via Serbia și via Ungaria. În 1473, Ștefan și ostile sale moldovenești au ocupat Curtea domnească din Țara Românească. Ștefan capturează pe soția prințului valah, Maria Despina, și pe unica sa fiică. Or, prințesa este de origine sîrbă, iar Ștefan se va căsători cu fiica sa la moartea Măriei de Mangop, în 1477. Maria Despina este însoțită de scribi bulgari care introduc în Țara Românească și Moldova manuscrise bulgare și sîrbești. Pe de altă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a gusturilor există multă pompă și bogăție. Thouvenel ne-a lăsat o amintire plăcută a unei scene care vorbește de amestecul de stiluri: se află în port la Brăila, sosește o navă austriacă ce urmează traseul Brăila-Constantinopol. Pe punte, o prințesă din Moldova ține salon: "Costumul acestei ilustre doamne era compus, în egală măsură, după moda din Europa și după cea din Asia. Brousse îi furnizase stofa strălucitoare a turbanului, iar Viena țesătura cu ramuri și flori a rochiei, ale cărei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ale cuceririi romane a Daciei și a Galiei, inclusiv ale asemănării limbilor. Dialogul, afectiv și ideologic, al lui Michelet și al discipolilor săi, este deosebit de intens: în noiembrie 1848, istoricul se îndrăgostește de Athénaïs Mialaret. Tînăra femeie este apropiată familiei prințesei Alexandrina Cantacuzino, stabilită la Paris în iarna anului 1848. Surorile Cantacuzino frecventează casa Michelet. Quinet se căsătorește a doua oară, în 1852, cu Hermiona Asachi, care fusese căsătorită cu prințul Moruzzi. Ea a urmat cursurile ținute de viitorul soț la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țigănești cîntă dansuri numite pariziene scottish, cadriluri, valsuri în trei timpi -, se încearcă un amestec între costumele naționale și micile saloane de muzică Ludovic XV în lac alb... Prințul păstrează legături germanice strînse: el se căsătorește, în noiembrie 1869, cu prințesa germană Elisabeta de Wied. Ceremonia are loc la Neuwied, iar perechea își face intrarea solemnă în București pe 24 noiembrie 1869. O fiică, Maria, născută din această căsătorie în septembrie 1870, moare prematur pe 9 aprilie 1874 și este înhumată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să alimenteze spiritul unitar al poporului nostru". Pe linia acestui mesaj, Biserica împreună cu grupurile de laici se angajează, între 1923-1925, într-o acțiune misionară. În martie 1925, este trimisă în Basarabia o misiune culturală în vederea întăririi sentimentelor proromâne de acolo. Prințesa Alexandrina Cantacuzino prezidează Societatea ortodoxă care se arată foarte activă și caută să obțină o mișcare de conversie. Această mobilizare nu este străină de decizia, luată de Ministerul Cultelor și votată în unanimitate de Camera Deputaților, de a ridica sediul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
maghiare era mic și că forțele armate române puteau să facă față pericolului. Cît privește un dublu atac al URSS și al Bulgariei, acesta îi părea puțin probabil. Discuția dintre Maniu și Antonescu se desfășoară într-o mașină condusă de prințesa Alice Sturdza. "Carol va abdica în curînd, declară Maniu. Ca ultimă soluție, el va face apel la oamenii care pot să salveze țara, va face apel la dumneavoastră. Nu, răspunde generalul, regele Carol nu va recurge niciodată la persoana mea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bolșevizeze țara. Ultimele luni ale monarhiei sînt întunecate. La începutul lui noiembrie 1947, guvernul este remaniat, Bodnăraș ocupă postul de ministru al Apărării Naționale. Regele lipsește din România de pe 12 noiembrie pînă pe 21 decembrie pentru a asista la căsătoria prințesei Elisabeta a Angliei și el însuși se logodește cu principesa Ana de Bourbon-Parma. Ultimul act se joacă pe 30 decembrie. De ce în acea zi? Pentru că populația, după părerea regelui, este ocupată în acel moment cu pregătirea sărbătorilor de Anul Nou
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ivănceanu, Vintilă 306 J Janos, Andrew 140 Jar, Alexandru 295 Jdanov, Andrei 268, 286, 287, 310, 349 Jefferson, Thomas 181 Jelavich, Barbara 58, 68, 80 Jelavich, Charles 68 Jeszensky, Geza 369 Joffre, Joseph 166 Johnson, Lyndon Baines 300, 317 Joséphine (prințesă) 111 Jovanonic (mitropolit) 56 Jowitt, Kenneth 284, 294 Jukov (mareșal) 296 Justinian 46, 280, 281 K Kadar, Janos 360 Kant, Emmanuel 86 Karolyi, Mihaly 169, 170, 176 Kavtaradze 293 Keitel (mareșal) 238 Keller, Paul 368 Kellogg, Frederick 23 Kennedy, John
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
treisprezece ani pe mări a tânărului devin prilejul ideal de a suprapune planului istoric o dimensiune a basmului. Inițierea lui Jordan este și una erotică, aventurile sale având, la un moment dat, ca principal scop găsirea Celei de-a Douăsprezecea Prințese Dansatoare. Prințesele, ființe-hibrid, dețin un loc important în roman, povestea fiecăreia dintre ele având în centru o dramă amoroasă ce nu ține cont nici de rang nici de gen. Însă doar unsprezece dintre ele își narează succint povestea vieții, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe mări a tânărului devin prilejul ideal de a suprapune planului istoric o dimensiune a basmului. Inițierea lui Jordan este și una erotică, aventurile sale având, la un moment dat, ca principal scop găsirea Celei de-a Douăsprezecea Prințese Dansatoare. Prințesele, ființe-hibrid, dețin un loc important în roman, povestea fiecăreia dintre ele având în centru o dramă amoroasă ce nu ține cont nici de rang nici de gen. Însă doar unsprezece dintre ele își narează succint povestea vieții, deoarece cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
timp în care o militantă ecologistă protestează pe malului râurilor, cerând măsuri împotriva poluării industriale. Aceleași spirite, sub alte chipuri, au aici rolul de a proba reversibilitatea timpului, posibilă doar în ficțiune. Amalgamul de istorie stranie și captivantă, basm cu prințese, roman de aventuri, meditații despre idei și esențe conferă romanului Sexul cireșilor aerul unui carnaval literar. Fracturat și contradictoriu, indecent, cum sunt adesea glumele bune, romanul lui Jeanette Winterson oferă delicii și surprize, asemeni unui fruct exotic abia descoperit. "Dilemateca
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ani, i-a adus dinaintea casei căci era extrem de legat de casă o cohortă de oameni de stat, de literați și savanți. Printre ei, psihologii Ribot și Tarde, filosoful Bergson, matematicianul Henri Poincaré, geniul inclasabil care-l fost Paul Valéry, prințesele Martha Bibescu și Marie Bonaparte, cele care-au contribuit mult la răspîndirea ideilor sale. Să nu-i uităm pe oamenii politici care l-au cunoscut și, cred eu, respectat: Raymond Poincaré, Briand, Barthou și chiar Theodore Roosevelt. Toți acești admiratori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]