9,342 matches
-
16, 195, 4: de exemplu familia Iulia). Rămân necunoscute rolurile lor originare politice și militare, respectiv concurența Între principiile familiale și statale În apariția republicii romane sau a „statului” ca atare. În perioada republicană, membrii unei gens (gentiles) au un „principe” (princeps) propriu drept „cap de familie”, un loc de cult și un loc de Înmormântare exclusiv. Unele gentes urmează un calendar al sărbătorilor, diferit de cel public. Decimus Iunius Brutus sărbătorea parentaliile În decembrie În loc de februarie (Macrobius, Saturnalia, 1, 16
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În Întregime și Înzestrată cu arme; Apolloxe "Apollo" și Mercur sunt imberbi, Herculexe "Hercule" și Zeusxe "Zeus" sunt Înfățișați cu barbă. Diferențele În interiorul panteonului și deci individualizarea zeilor În epoca clasică sunt deosebit de bogate. Imaginea principelui divin sau divinizat după moarte - nu arareori Împreună cu Întreaga lui „familie” (domus Augusta) - capătă În epoca imperială o importanță dominantă, atât În cultul public, cât și În cel privat. Asemenea tribunului plebei, a cărui putere (tribunicia potestas) și-a atribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forme materiale (k³lbod) malefice (de exemplu, șerpi, păianjeni, furnici etc.: În avestică, khrafstra, În limba pahlavi, khrafstar), pe care omul pios trebuie să le distrugă (cf. Herodot, I, 140), contaminând-o, făcând-o nedreaptă, slăbind-o. În această acțiune distructivă, principele tenebrelor are colaboratori spirituali (da¶va, druj) și materiali, precum vrăjitori (y³tu; În limba pahlavi, j³d¿g) și vrăjitoare (pairik³, În limba pahlavi, parșg) sau dușmani ai adepților credincioși ai lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (mazdayasna), adică adoratori ai divilor (da
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvoarele iraniene, cum ar fi terminologia religioasă din inscripțiile lui Darius și Xerxes (Gnoli, 1989a, pp. 88 sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dualismului iranian, care după ce a realizat o opoziție simetrică Între Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Øromasd¶s vs Areimaniosxe "Areimanios"; Gershevitch, 1964, pp. 29 sqq.; Gnoli, 1984b) a sfârșit prin a pune deasupra celor doi principi antitetici Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", Zrvanxe "Zrvan" (În limba pahlavi, Zurw³nxe "Zurwa>n", Zam³nxe "Zama>n"), modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se mai pot spune și altele despre pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde aproape imediat după convertirea suveranului urmează convertirea poporului (Gschwantler, 1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figură de natură esențialmente sacră; acest caracter al său s-a conservat În lumea celtă cu o fidelitate impresionantă, până În epoca istorică. Un cleric englez care a trăit la cumpăna dintre secolele XII-XIII, Gerard de Cambrai, l-a Însoțit pe principele Ioan Într-o expediție În Irlanda și a schițat, În urma acestei experiențe, o descriere a insulei, intitulată Topographia Hibernica, În care, printre altele, a descris ritul Înscăunării practicat de un trib din Ulster: Sunt aici lucruri În legătură cu care, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Șabaca, începând cu anul 690 î.C. În orice caz, nu suntem după anul 701 î.C. Există două soluții la această problemă: sau scriitorii biblici îl confundă pe Șabaca cu fiul său Tirhaca, sau armata egipteană era condusă de principele Tirhaca. În orice caz, Senaherib vorbește de o bătălie împotriva unei armate egiptene fără să citeze numele comandantului său. Acest lucru se explică mai bine dacă faraonul, în persoană, nu participa la expediție. Conform cronicii lui Senaherib, ciocnirea dintre cele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
părți ale Europei. Astfel încît, doar o minusculă comunitate evreiască, majoritatea sefarzi, s-a stabilit în România pe vremea otomanilor. La sfîrșitul Evului Mediu, mulți evrei germani (Ashkenazi) au migrat spre Reczypoczpolita, teritoriile nelocuite ale regatului polonez. Gabriel Bethlen, luminatul principe protestant al Transilvaniei, a invitat comunitatea evreiască sefardă să se stabilească în această regiune. Membrii ei au fost implicați aici în punerea la punct a finanțelor și au participat la întrunirile Consiliului Princiar. Erau totodată și medicii familiei princiare. Cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era credincios) considera că tocmai o asemenea funcție națională și socială îi revine Bisericii, acceptînd-o chiar venind de la "reconvertiți" ca Bourget. El considera atrăgătoare și ideea lui Bourget că nous n'acceptons que les doctrines dont nous portons déjà le principe en nous. Bourget a analizat în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avec leș moyens de la langue d'accueil. Pour ne pas nous borner à l'approche herméneutique, nous situons notre étude dans le cadre de la théorie générale de la traduction. En plus, à part la transmission du sens dans la langue cible (principe sur lequel est fondée la théorie interprétative), nous nous proposons d'analyser la récupération des marques stylistiques de l'auteur traduit. Le texte poétique et le style littéraire se situent au cœur de notre démarche. * Notre thèse s'intitule Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
figure de Philon (dit " le Juif ") d'Alexandrie, qui voit dans la traduction une révélation et qui a eu une remarquable influence sur leș traducteurs du Moyen Âge. Selon l'auteur, c'est à Philon que l'on doit le principe de littéralisme dans la traduction de textes sacrés. L'existence des textes sacrés mène aussi à l'idée des langues privilégiées ou " sacrées ", comme, en Occident, l'hébreu, le grec et ensuite le latin. En d'autres mots, la pratique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pape de traduire la Bible en latin directement de l'hébreu. Să version, qui porte le nom la Vulgate, a été déclarée lors du concile de Trențe (1536) la seule version authentique des Saintes Écritures.18 Saint Jérôme rejette le principe du littéralisme en traduction, considérant, selon le modèle de Cicéron, que la grande qualité de la traduction réside dans la simplicité : îl faut renoncer à la traduction mot-à-mot pour aboutir à rendre le sens (" non verbum e verbo, șed sensum exprimere
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la traduction comme moyen d'affirmer l'autonomie et la puissance, mais, de l'autre côté, " relègue la traduction à un rang second "24. En ce qui concerne la traduction de textes poétiques, l'auteur affirme qu'" en posant le principe platonicien de l'inspiration divine, Du Bellay fait basculer la traduction de la poésie dans l'impossible ou presque "25. Pourtant, la Renaissance est l'époque où leș italianismes " traducteur ", " traduire " et " traduction " șont introduits en français par Étienne Dolet, dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
laquelle est écrit le texte d'origine. Deux conclusions s'en dégagent : d'un côté, îl est fort clair que la traduction n'est pas l'original, argument formulé en traductologie par Georges Mounin.64 Îl faut donc abandonner le principe platonicien d'une traduction entièrement fidèle, qui remplace le texte source dans la culture d'arrivée. De l'autre côté, la traduction est déclarée texte indépendant, existant șui generis (" véritable texte ", dit Ladmiral). Cela met fin aux débats concernant le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et cible abandonnée, certains traductologues ont proclamé l'équivalence comme critère d'une bonne traduction. On peut rappeler à ce titre Eugène Nida, avec să théorie sur l'équivalence dynamique 65, la " traduction relevante " de Jacques Derrida 66 ou le principe de l'équivalence du sens fondé sur le critère de la réversibilité, énoncé par Umberto Eco : " Le texte B dans la langue Bêta est la traduction du texte A dans la langue Alpha și, en retraduisant B dans la langue Alpha
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
moyen d'une autre langue "145. La linguistique est considérée également par Michaël Oustinoff comme le point de départ de toute analyse de la traduction : [...] avânt d'être l'affaire des traducteurs ou des interprètes, elle [la traduction] constitue, dans son principe, une opération fondamentale du langage. C'est en partant de là que l'on est mieux à même de comprendre șes différentes manifestations, qu'elles soient écrites (traduction littéraire, traduction journalistique, traduction technique) ou orales (traduction consécutive ou simultanée des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un directeur de collection, dans certains cas, c'est avancer que le service du traducteur n'existe pas seul, mais conjointement à d'autres métiers. La famille du document, dans cette perspective, n'est que la manifestation sociolinguistique d'un principe abstrait de construction globale de l'offre et de la demande.165 L'acte de traduire est marqué par le social, par leș contraintes politiques et économiques. Îl est reconnu comme pratique et se justifie lui-même par la manière dont îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
îi urechează pe est-europeni Evenimentul Zilei (littéralement : Chirac gronde leș Est-européens) ; Chirac la atac împotriva României Curentul (littéralement : " Chirac à l'attaque contre la Roumanie "). Ces exemples de titres en langue cible nous montrent, une fois de pluș, que le principe traduttore traditore peut être, à chaque fois, valable, et que le pouvoir de manipulation de la presse est immense. Le devoir du traducteur est celui de rendre l'information dans la manière la plus adéquate possible, sans omissions ou mauvaises interprétations
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ne saurait être fidèle sans être un texte de même valeur stylistique dans la langue réceptrice que le texte original dans la langue source. "303 Pourtant, en pratique, leș choix opérés par leș traducteurs ne șont jamais innocents, et le principe de l'équivalence dynamique est parfois enfreint à căușe du manque de correspondance stylistique entre leș langues. Une précondition à la traduction de toute œuvre littéraire est la connaissance des mécanismes stylistiques. Du reste, tout dépend du pouvoir créateur du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
contact avec le lecteur, sans créer une barrière de perplexité qui romprait le lien de connivence indispensable entre le producteur du texte [...] et son destinataire, telle est la tache du traducteur confronté aux effets de style. Mais, pour que ce principe général, sur lequel tout le monde s'accorde, prenne corps concrètement, phrase après phrase, une bonne connaissance des diverses modalités du style est indispensable, et elle n'est pas répandue autant qu'elle pourrait l'être.304 Charles R. Taber
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
instruments de persuasion. Établir quelle est la nature et l'effet produit par telle ou telle figure de style du texte d'origine a une importance majeure pour la théorie et la pratique de la traduction, si l'on applique le principe de l'" équivalence d'effet " énoncé par Nida. Nous analysons l'effet des particularités stylistiques de l'œuvre poétique de Blaga, tout comme leș stratégies utilisées pour leur traduction en français dans leș Chapitres V et VI de notre thèse
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]