10,102 matches
-
atât Îi vom acorda o importanță mai mare și o Întrebuințare mai atentă.) Banii n-au miros. Se consideră că cel care a făcut primul această apreciere cinică asupra banului a fost Împăratul roman Vespasian ș69-79ț, care, preocupat de a reface starea financiară precară a statului, a pus impozite pe closetele publice, făcute din ordinul lui, numite apoi În popor „vespasiene”. La reproșul fiului său, Titus, că a pus impozite și pe „urină”, Împăratul i-a apropiat de nas un ban
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
utilizate și ca furaj.Datorită proprietății de fixare a azotului atmosferic, prin intermediul microorganismelor azotofixatoare, leguminoasele pentru boabe sunt mijloace importante pentru a menține și a crește nivelul fertilității terenurilor agricole; aceasta în mod deosebit în locurile unde în lipsa îngrășămintelor industriale reface rezervele de azot ale solului. Pentru acest fapt se oferă o oportunitate prețioasă atât din punct de vedere al alternanței culturilor, cum ar fi cerealele, cu leguminoasele într-un cadru rațional de tehnologie, cât și din punct de vedere a
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
Încât e imposibil ca două paradigme să intre Într-o comunicare reală. Sfera discuțiilor despre cărți ajunge discontinuă și eterogenă datorită existenței cărții interioare și a delecturii. Ceea ce luăm drept cărți citite este o adunătură heteroclită de fragmente de texte, refăcute de imaginația noastră și fără legătură cu cărțile altora, oricât de identică le-ar fi natura față de cele care ne-au trecut prin mîini. Faptul că Tivii propun o lectură cel puțin parțială a unei cărți pe care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este scopul acestei stratageme? „Céline Ferdinaud” este de fapt pseudonimul unei colaboratoare secrete a Ocupației, Céline Feuhant, care a decis să-și publice memoriile romanțate, denunțând, ca să le facă de petrecanie, un anumit număr de personalități ale epocii care Își refăcuseră În liniște viața. Numai că ea a jurat, la Eliberare, În schimbul scutirii de pedeapsă, să nu mai vorbească despre asta. Neputând să publice cartea sub o formă care ar fi putut fi recunoscută, În momentul În care a descoperit manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
alt articol În alt ziar, semnându-l de data asta cu un L. Însă Lucien nu vede ce altceva ar putea adăuga la noua sa părere. De data asta e rândul lui Blondet, un alt prieten de-al său, să refacă demonstrația de dinainte a lui Lousteau și să-i explice că „fiecare idee are două fețe: nimeni nu poate afirma care din ele e adevărata față. Totul e bilateral În domeniul gândirii. Ideile sunt binare. Janus e mitul criticii și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
prin epistema secolului nostru"81. Această mutație a modului de gândire social se reflectă, desigur, la nivel cultural, în promovarea unor noi modele de expresie. Astfel încât, "începând cu anii '30, cultura europeană înregistrează o serie de încercări interesante de a reface unitatea pierdută a subiectului și de a reda individualului demnitatea categorială. În lipsă de alt termen, voi numi postmodernism, modelul cultural care aspiră spre o nouă sinteză, integrând și depășind criza modernismului, într-o încercare de reabilitare (pe baze dinamice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
clasificare prealabilă a canonului, am urmărit stabilirea unei legături atât cronologice cât și conceptuale între deconstructivism și neomodernism, văzut ca etapă de tranziție și plasat în prima parte a paradigmei postmoderne. Depășind criza modernismului, postmodernismul manifestă încercări interesante de a reface unitatea pierdută, printr-o revoluționare a limbajului postromantic, creând, totodată, legături cu tradiția, dar și cu marele scris românesc interbelic. Plasându-l la începutul anilor '30, adică atunci când începe să se deruleze Generația șaizecistă, Ioana Em. Petrescu observă o evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetică. O primă încercare de redefinire a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își propun și, în bună măsură, izbutesc să regăsească esența lirismului, refăcând legăturile brutal suspendate de dogmatismul proletcultist cu marea tradiție a literaturii interbelice. Regăsirea "din interior" a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vegetală moartă, redevine, totuși, în somn, un spațiu prielnic manifestării iubirii. Dialogul cu celălalt, devenit monolog prin lipsa răspunsului, capătă conotații onirice. Repetiția semiadverbului mai, plasată în numeroase interogații retorice, capătă un puternic efect stilistic, iar încercarea femininului de a reface cuplul, precum și de a tămădui răni, devine sisifică. Spațiul idilic este reconstruit dintr-o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe de o parte, aduce ceva din substanța vieții, pe de altă parte, din profunzimea eului. Ființa își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea absorbită de ele, depășită de acestea."118 Poetica demetaforizării presupune și o anumită încercare de a reface vârsta pe care o trăiește, din prisma simplității și a bucuriei de a simți clipa. Rarefierea figurilor de stil nu semnifică și o rarefiere a semnificațiilor, întrucât, așa cum poeta însăși mărturisește: "Odată cu descoperirea noțiunii de sugestie, puterea de sugestie a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Într-o notă clasică de interpretare, Alex Ștefănescu realizează o analiză stilistică a acestui poem, reprezentativ, de altfel, pentru întreg primul volum: "Poeta apare pe scenă, țănând într-o mână capul, iar, în cealaltă, corpul unei păsări tăiate, pentru a reface legătura dintre cele două părți. Gestul exprimă nu numai duioșia, ci și senzualitatea, întrucât ne-o închipuim pe salvatoare înfiorată, ca de-un curent electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare furibundă de a reface căsnicia, grav amenințată prin "credința în comun". Cum? Prin exercițiul de a-și forța soția să creadă în existența concretă reală domestică a unui cal imaginar, inexistent ("o idee de cal"), convins fiind că din acest antrenament se naște "solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
abstragerii din social, al fugii de realitate. Dinu Kivu ("Contemporanul", 5 martie 1982) Teatrul Național din Iași la București [...] Cele două cupluri, două familii, din Calul verde, lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa. Crede-mă. Vera: (înțelegînd foarte bine) Te cred, Mina, te cred. Adevărul e că și eu mă las furată de cîte o lene... Și nu-i rău deloc. Apoi iar mă burzuluiesc... și iarăși adorm. (parodiind o reclamă) Somnul reface toate forțele omului. Deci să dormim! Să dormim! Mina: (contribuind la refacerea unui tonus convenabil) Dar nu acum... nu acum, că vin cum ai spus tu iubiții și primul lucru pe care or să vrea să-l vadă e o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa spuneai și cu cavoul... că e cel mai rentabil lucru, că... Ilie: Da, dar uite că am renunțat. Pentru că nu mai avea putere. Ștefan: Cum adică? Ilie: Adică nu-mi mai spunea nimic. Nu mă convingea! Așa că acum îmi refac speranțele. Nu-i așa, Mina? Mina: (speriată) Ilie! Ștefan: Bine, dom'le, numai să nu obosești tot refacîndu-ți speranțele, că după aia nu mai ai timp să te bucuri de împlinirea lor. Ilie: Nu-i prost deloc zidarul nostru. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și ne întoarcem acasă după aceea dacă avem chef, te rog, Mina! (Mina îl privește cu oarecare circumspecție, dar cu îngăduință) Mina: Bine. Atunci scrie tu biletul pînă mă aranjez eu puțin. (Ilie scrie cu febrilitate un bilețel, Mina își reface pieptănătura apoi, amîndoi se îndreaptă spre ieșire; înainte de a ajunge la ușă, împinși de același resort, se întorc și privesc colțul camerei; Mina are din nou suferința unei stări nedefinite) Ilie: Ce e, ți-e rău? Mina: (îl privește, cerîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-o hîrtie; rupe pîinea, taie bucăți mari de salam) Ia, domnule, întremează-te că arăți ca un cîine jigărit. El 1: Chiar așa! El n: Păi. Trebuie să scapi. Trebuie să pui punct la toată istoria asta. Să te refaci. Să trăiești și tu ca oamenii. El 1: Asta am și vrut... să trăiesc ca oamenii... El n: Oamenilor le trebuie tihnă, echilibru, liniște. Și unde să le găsești pe astea decît în cadrul familiei! El 1: Da... numai să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o bucată de pîine și o bucată de salam; rupe hîrtia de împachetat și le dă cîte o bucată) Front, front, dar puțină civilizație nu strică. (după o pauză în care mănîncă salam și se rumegă gînduri) Trebuie să mă refac, nu-i așa, dînsule? Hai, mîncați tot. Hai, ca desert vă ofer ceva special... La desert mă dau pe mine... El n: N-am de gînd să mă intoxic... El 1: Nu, că nu vă dau decît viața mea... restul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
voi aveți nevoie de o schimbare. De o schimbare a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trecutul?! Pentru că, iată, acest trecut, pe care chiar dacă vrem să-l eludăm din spaimă sau din confort moral, are efecte și acum, după aproape douăzeci de ani de la revoluție; și încă efecte grave și deformate. * * * Împreună cu personajele acestei piese, am refăcut parțial, un climat uman adică social, politic în care funcționa minciuna, lașitatea, frica, dar și o bine lucrată tehnică a disimulării în relația cu autoritățile statului, tehnică prin care, până la urmă, ne-am denaturat relația cu noi înșine. Făcând drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unu spune:...fiul meu... și eu despre tine... Oh, nevastă-mea... colegii...) am luat bani... (pe toate aceste replici, amîndoi ajung să se miște în genunchi, în patru labe, tîrîndu-se, jalnici...; primul care se ridică e Gh. P. unu; îți reface cît de cît ținuta și se îndreaptă către public, într-o atitudine de solist de operă după ce și-a cîntat aria...) Gh. P. doi: (încă pe jos) Ei, ce dracu' faci?! Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bag eu (apar cei doi bodigarzi; toți se liniștesc, în timp ce banda cu regulamentul se aude la maxim; heblu) PARTEA A DOUA TABLOUL I La poartă: (Lumină de început de dimineață: personajele sînt îmbrăcate pentru vreme răcoroasă paltoane, căciuli etc.; vor reface, în fapt, exact ceea ce s-a întîmplat în primul tablou; aceleași cupluri în aceleași locuri, aceleași mișcări și gesturi, aceleași dialoguri, doar că de data asta se vor auzi șoptit pe bandă; la fel, se vor repeta momentul prezentării buletinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică noi stăm aici ca într-un viitor cimitir... Plutonierul: Dom'le, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică noi stăm aici ca într-un viitor cimitir... Plutonierul: Dom'le, eu mă transfer de aici, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
simplu: numai după ce un divorț a trecut poți Începe să găsești Întrebări și răspunsuri care să-i lămurească motivele. Intelectualul român nu-și face Însă probleme: ajunge să fi auzit de certitudinile carteziene, nu Își mai dă el osteneala să refacă el Însuși drumul pînă la ele. În sfîrșit, poate cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]