9,501 matches
-
Vaza, a șasea soție, i-a grăbit, indirect, moartea. Epuizat de petreceri și de desfrâu, Ximen Qing s-a îmbolnăvit și din cauza bolilor venerice a murit, la treizeci și trei de ani. S-au desfășurat procesiuni, ritualuri în temple, s-au efectuat sacrificii în mai multe temple și în Templul Zeiței Milei, Guanyin. Soțiile și slugile l-au bocit în fața tăbliței funerare puse la loc de cinste în casă. După încheierea comemorării morții marelui mandarin, unele soții și slujitoarele lor au fost vândute
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai amanta lui. Contele era dispus să-și dea toată averea pentru favorurile ei. Nana îl șicana, îl refuza, pentru a-l determina să-i îndeplinească orice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
într-o stare de disperare, nevoit să-și amaneteze obiectele dragi cu valoare sentimentală un inel de la sora sa Dunia și ceasul de argint de la tatăl său, pentru că nu-și putea plăti taxele la facultate și era obligat să accepte sacrificiul mamei și sorei de a-i trimite bani, crezându-se și un instrument de asanare a răului, a ucis-o pe cămătăreasa Aliona Ivanovna și, întămplător, pe slujnica ei, Lizaveta. A șters urmele, ceea ce a creat terenul alibiului. De ce a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ar umbla desculță și v-ar da vouă dacă ați fi la ananghie... A căpătat condicuța pentru că-mi mureau copiii de foame... Personajul Sonia este construit de genialul scriitor rus cu discreție și cu finețe, ca o întrupare a nobleții sacrificiului, ca o imagine a frumuseții sufletului proiectată într-o lume mizeră, agresivă. Deși era o prostituată cu condicuță, prostituția nu o atinsese decât mecanic, nicio picătură de desfrâu nu-i pătrunsese în suflet. Sonia părea o fetiță, era blondă, mică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui Lazăr, a ajuns să creadă în Dumnezeu. Simțea cum viața nouă era răscumpărată cu prețul suferinței (acestea erau convingerile lui din vremea studenției). El ajunge să trăiască regretul și pocăința, după un vis, ajutat de bunătatea fără margini și sacrificiul Soniei. Ea, cu dragostea, cu duioșia, cu puterea îndurării, i-a îndrumat pașii și l-a vegheat să renască omul ucis de el prin crimă. Paul Evdokimov, filosof teolog rus de expresie franceză, a caracterizat-o sugestiv pe Sonia: este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să devină, de la optsprezece ani, animatoarea banchetelor și altor întâlniri ale celor veniți în stațiune. Se făcuse gheișă pentru a câștiga bani cu care să-i plătească medicamentele fiului profesoarei de shamisen (instrument tradițional japonez). Era gestul ei discret de sacrificiu și de respect pentru mama lui de la care luase, cândva, lecții de muzică. O ajuta Yoko, devotata ei ucenică, care-l îngrijea pe băiatul bolnav al profesoarei. Etica profesiei de gheișă înscria și interdicția de a se îndrăgosti de vreun
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al lui Israel și al religiei noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a ordona sacrificarea lui Isaac, prin care Dumnezeu îl pune la încercare pe Avraam, nu aduce nicio nenorocire la sfârșit", nu s-ar spune că provoacă nici ea emoții tragice. Deosebit de novator, el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ifigenia sa, că pentru a respecta verosimilul s-a îndepărtat de Euripide în concepția sa asupra deznodământului. În Ifigenia la Aulis, ca mai târziu în Metamorfozele lui Ovidiu, Diana, cuprinsă de milă, o răpește pe Ifigenia pentru a o sustrage sacrificiului și determină omorârea în locul său a unei căprioare sau a unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu scenic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
violență. Primele două acte ale sale, răpirea Juniei, exilul lui Pallas, ca și omorârea lui Britannicus, sunt îndreptate împotriva mamei sale, a cărei moarte o decide în curând. Relația tată/fiică este și ea funestă. Agamemnon ordonă moartea Ifigeniei, chiar dacă sacrificiul este impus de o cauză politică. Trebuie ca vânturile să fie favorabile pentru ca armata grecilor să poată pleca pe mare înspre Troia. Deci drama raciniană are loc întotdeauna la nivelul transgresării incestului, într-o relație de ură primitivă, în timp ce la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre ale prieteniei, nu ar putea fi decât nefericită. El îi arată drumul către virtute, îndemnând-o să-l urmeze pe această cale. Un astfel de sacrificiu este din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe care nu-l mai așteptau, căci fusese făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în Dorval pe fiul său nelegitim, astfel încât Dorval și Rosalie, descoperindu-se cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără a primi un titlu; și la fel cum în poemul epic se spune coborârea în infern, jocurile funebre, numărul oștenilor din armată, apariția umbrei; s-ar numi, în genul dramatic, actul bănuielilor, actul furiilor, cel al recunoștinței sau al sacrificiului. Sunt mirat că Anticii nu și-au dat seama de asta: acest lucru este cu totul și cu totul pe placul lor. Dacă și-ar fi intitulat actele, ar fi făcut un serviciu celor moderni, care nu s-ar fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a arătat totdeauna fascinat, ca și Mallarmé, de fastul liturghiei și de teatralitatea riturilor religioase, declară, în Scrisoarea către Jean-Jacques Pauvert (1954): "Cea mai importantă dramă modernă s-a exprimat timp de două mii de ani și în fiecare zi în cadrul sacrificiului slujbei religioase. Din punct de vedere teatral, nu știu nimic mai eficace decât înălțarea." Teatrul le apare ca un loc special în care, în momente excepționale, se poate manifesta ceva care este de ordinul transcendenței. Întâlnirea actori/ spectatori îmbracă atunci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este cea care enunță cele mai multe sentințe. 14 Palatul Cardinalului va deveni, puțin după aceea, la moartea lui Richelieu, Palatul Regal (le Palais Royal). 15 Repetiția aparține autorului. (n.tr.) 16 "Alt sânge de-al Elenei, o altă Ifigenie Pe altarul sacrificiului este sortită să fie. Tezeu cu Elena în secret se uni Nunti cu ea ca soț după ce o răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În turnul cel mare al cetății Edicule, numită și Șapte Turnuri, loc de detenție pentru toți cei care Încercau să i se Împotrivească marelui sultan: "unde zac fete domnești/și soli mari Împărătești." Spre deosebire de mitul biblic, unde Dumnezeu Însuși cere sacrificiul de sânge, În balada, sultanul, simbol al puterii obținute cu forța, al râului, este cel care cere sacrificiul lui Brâncoveanu pentru a-și demonstra loialitatea. Voievodul român asista neputincios și îndurerat la sacrificarea primilor doi copii și, Împietrit de suferință
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
Încercau să i se Împotrivească marelui sultan: "unde zac fete domnești/și soli mari Împărătești." Spre deosebire de mitul biblic, unde Dumnezeu Însuși cere sacrificiul de sânge, În balada, sultanul, simbol al puterii obținute cu forța, al râului, este cel care cere sacrificiul lui Brâncoveanu pentru a-și demonstra loialitatea. Voievodul român asista neputincios și îndurerat la sacrificarea primilor doi copii și, Împietrit de suferință, se consolează doar cu credința În voia lui Dumnezeu: ,,- Doamne! Fie-n voia ta!". Suferință tatălui sexagenar Îl
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
surgiucul de domnie, cunoaște alte dimensionări. Pentru fostul cârmuitor - din familia aventurierilor de rasă de soiul lui Despot Heraclidul -, puterea, prerogativă ducând la excesul discreționar, și omenia, evghenie a inimii, stau să intre într-un ca și ireconciliabil divorț. Dar sacrificiul lui Vlad (căruia îi este sortit să rămână Vlad Anonimul pentru că, printr-un paradox aparent, tocmai calitățile lui îl fac inapt să domnească) zguduie conștiința ușuratecului Petru Cercel, silindu-l să-și reconsidere mănunchiul de valori după care se călăuzise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Trădarea lui Iuda, văzut ca un alter ego fără aureolă al profetului, survine din disperarea declanșată de acest inconceptibil abandon și se produce în urma unei înțelegeri între cei doi, care sunt legați printr-o tulburătoare afecțiune. E, prin urmare, un sacrificiu, ce face ca istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
sacru" este consemnat încă de la expediția lui Alexandru cel Mare împotriva tribalilor de la Dunărea de Jos. După o incursiune reușită la nord de fluviu și cucerirea unei cetățui a geților, el ridică un altar de mulțumire zeului fluviului Istros. Un sacrificiu similar închină Împăratul Traian zeului fluviului la inaugurarea podului de la Drobeta. Îmblânzirea zeului-fluviu prin astfel de lucrări propice romanilor a fost consemnat pe Columna Traiană printr-o scenă în care este reprezentat, în grota sa subacvatică, puternicul Zeu, asistând protector
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă lecție de etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar, grandoarea naturii. Titlurile reportajelor sunt edificatoare: Băieții din cartierul Progresul, Oamenii de piatră de la Mahmudia, Minerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
a grotelor. Riturile și depunerile „de fundare” În puțurile de sub case au aspecte comune cu ofrandele descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite, de altfel, În satele baricadate din Europa occidentală a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
V-lea, când Mesopotamia și Levantul Încep să-și urmeze propriul curs. Și În Asia Occidentală apare noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est, Asia Centrală este puțin cunoscută, dar În Kashmir, În neolitic, se Întâlnesc Înhumări rituale ale unor câini, lupi și berbeci Împreună cu stele sculptate, Încrustate pe suprafețe de detritus și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunosc sanctuarele astronomice și calendaristice concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corturi, care, mese de ofrandă, cămine, recipiente etc.) la adunarea așa-zisei materia magica - constă În hrană, băuturi, metale și pietre prețioase, pietre de râu, unguente, animale și substanțe vegetale etc. Urmează o a doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când În când divinitățile legate de ritul respectiv, care se desfășoară În locuri stabilite departe de zona locuită - cel mai adesea pe malurile unui râu -, unde, de obicei, nu se celebrează culte sau sărbători. În zori, când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vedere că reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]