11,591 matches
-
în astfel de ocazii, devenea chiar puțin moralistă. Ea vorbea cu plăcere despre ridicare prin muncă, sfătuia pe protejații săi să nu se dedea lenii, "să nu se târască din ușă în ușă cerând de pomană". Dând împăratului moștenitori pentru tron, își întărise poziția; mai târziu, căsătoria fetelor sale contribui de asemenea să-i asigure oarecare influență, prin acțiunea pe care o exercită cel putin asupra unuia din gineri. Apoi, retragerea Anei Dalassena liberând pe basileu din tutela în care-l
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
împăratul, Irina, conștientă de influența ei, aspira acum mai sus. Ea se gândea, pentru prezent, să împartă puterea, să guverneze după propriile ei vederi; se gândea mai ales pentru viitor să aranjeze succesiunea după dorința ei și pretindea să transmită tronul, în detrimentul fiului său Ioan, moștenitorul legitim, fiicei sale preferate, Ana Comnena și soțului acesteia, Nichifor Bryenne, a cărui inteligență, elocvență, spirit cultivat și calități literare le aprecia foarte mult. Zadarnic dușmanii ppolitici ai Irinei glumeau pe socoteala dragostei conjugale pe
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
spunea ea, toată viața o copleșise cu darurile sale și o ocrotise cu protecția sa; o făcuse să se nască "dintr o rasă credincioasă și pornită spre virtute" îi asigurase binefacerile unei educații admirabile, care în urmă o ridicase pe tron, "această culme a fericirii omenești"; în sfârșit, întinsese mâna sa divină asupra tuturor celor pe care Irina îi iubea, asupra soțului, copiilor, nepoților săi, acordând basileului în războaiele împotriva barbarilor victorii mari și fructuoase, membrilor familiei suverane vindecări miraculoase în
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
În urma dezintegrării Franciei de Mijloc în 870, sudul acesteia, inclusiv Burgundia, intră sub influența lui Boson, un apropiat al lui Carol cel Pleșuv. La moartea lui Ludovic al II-lea, doi ani după moartea tatălui său Caro, Boson aspiră la tronul regatului Franc, dar este învins de către Ludovic al III-lea. Drept recunoștință pentru sprijinul acordat, fratele lui Boson, Richard Justițiarul, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia. Acesta cucerește alte comitate, și ajunge să controleze un domeniu important
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
alte comitate, și ajunge să controleze un domeniu important din jurul Comitatului Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar în 923 urcă pe tronul Franței. Acesta utilizează resursele ducatului pentru a-și consolida poziția, ducatul rămânând în posesia fratelui său Hugues. Acesta deține teritorii de o parte și de cealaltă a râului Saone, dar la moartea lui Raoul
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
un domeniu important din jurul Comitatului Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar în 923 urcă pe tronul Franței. Acesta utilizează resursele ducatului pentru a-și consolida poziția, ducatul rămânând în posesia fratelui său Hugues. Acesta deține teritorii de o parte și de cealaltă a râului Saone, dar la moartea lui Raoul, Hugues este atacat fracțiunea opusă acestuia
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip I moare în 1361 de ciumă la vârsta de 15 ani, fără a lăsa urmași. Datorită Războiului de o sută de ani, pentru a rezolva cât mai repede problema succesiunii, Regele Ioan al II-lea al
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
în 1404. În perioada nebuniei regelui Carol al VI-lea, Ioan este șeful unei fracțiuni din lupta pentru putere ce îl opune clanului de Armagnac. Aliat al englezilor, Ioan ocupă Parisul în 1418, dar în 1419 este asasinat de moștenitorul tronului Franței, viitorul Carol al VII-lea. Fiul lui Ioan, Filip al III-lea, zis cel Bun, a fost unul dintre cei mai influenți monarhi ai evului mediu târziu. În perioada domniei sale, Burgundia ajunge la apogeul existenței sale. De-a lungul
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
precum și restul teritoriilor din Sfântul Imperiu Roman prin căsătoria sa cu Maximilian de Austria. Astfel rămășițele principatului Burgundia intră în posesia casei de Habsburg care va revendica în continuare titlul ducal. În urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă casa de Habsburg pierde tronul Spaniei, iar partea austriacă a familiei nu va mai continua revendicarea. Aceasta va fi reluată de monarhia spaniolă, titlul fiind înglobat în titlurile regelui Spaniei, fiind purtat și actualmente de Juan Carlos. <br clear="all">
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
dezgustați de abuzurile puterii civile, se hotărâră pentru un pronunciamento, într un acord unanim proclamară pe Comnen basileu al Romanilor. În felul acesta, Isaac I Comnen pregătea măreția viitoare a casei sale. Totuși, abia după doi ani de la urcarea pe tron noul prinț, descurajat neputând realiza binele pe care-l visa și pe deasupra bolnav, se hotărî să abdice. El se gândi un moment să lase puterea fratelui său Ioan, pe care îl ridicase la slujba înaltă de mareșal al curții și
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
care vor fisuspectați de orice guvernare ca niște candidați eventuali la coroană; zadarnic, amestecând lacrimile cu reproșurile, ea își bătea joc, cu cuvinte amare, de dezinteresarea filozofică și de modestia lui periculoasă. Nu putu obține nimic. La refuzul lui Ioan, tronul fu dat președintelui Senatului, Constantin Ducas care urca pe tronul imperial cu numele de Constantin al X-lea Ducas. Dar toată viața sa trebuia să-și aducă aminte de aceste convorbiri tragice din luna noiembrie 1059. Ea nu se mângâie
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
la coroană; zadarnic, amestecând lacrimile cu reproșurile, ea își bătea joc, cu cuvinte amare, de dezinteresarea filozofică și de modestia lui periculoasă. Nu putu obține nimic. La refuzul lui Ioan, tronul fu dat președintelui Senatului, Constantin Ducas care urca pe tronul imperial cu numele de Constantin al X-lea Ducas. Dar toată viața sa trebuia să-și aducă aminte de aceste convorbiri tragice din luna noiembrie 1059. Ea nu se mângâie niciodată de a fi pierdut această diademă imperială pe care
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
nu se mângâie niciodată de a fi pierdut această diademă imperială pe care un singur cuvânt al soțului său putea să i-o pună pe cap; niciodată ea nu-l iertă pe Ducas de a i fi luat locul pe tronul pe care ea dorea să se așeze. De aici înainte, ea nu mai avu decât un singur scop în viață: de a recuceri pentru ai săi, puterea supremă pe care crezuse că o ținea în mâini. Ana Dalassena s-a
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Pe când Mihail al VII-lea era încă împărat, el se căsătorise cu prințesa Maria de Alania. Aceasta era o femeie foarte frumoasă, înaltă, elegantă, de o grație și o seducție fără pereche. Nicefor III Botaneiates însuși, când se urcă pe tron, nu fusese nesimțitor la farmecele ei și deși nu mai era tânăr și fusese văduv de 2 ori, își pusese în gând s-o ia de soție. Exista însă o dificultate: bărbatul tinerei femei, împăratul detronat Mihail al VII-lea
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
la curent cu ceea ce se urzea împotriva lui. Amăgit de miniștrii săi, împăratul luase o hotărâre gravă: el indicase ca succesor pe nepotul său Synadenos. Când Maria de Alania află de această alegere, care nesocotea atât de brutal drepturile la tron ale fiului său, mânia sa nu mai cunoscu margini: vestiți îndată de ea, Comnenii, îndemnați de mama lor, se străduiră să-i sporească această indignare. Consilierii împăratului se hotărâră atunci să facă un act decisiv: pentru a sfârși cu ei
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
renunțase cu generozitate, apoi înarmați, merseră asupra capitalei. În urma confruntărilor de pe străzile din Constantinopol, Botaniates pierde și Alexios I Comnen devine împărat. Ana Dalassena putea fi fericită: fiul ei era împărat. Și precum ea era aceea care-i pregătise calea tronului, tot așa influența ei se simți puternic în instalarea noii dinastii. Alexios I Comnen avea un foarte dezvoltat spirit de familie. Îndată ce fu stăpân pe putere, cea dintâi grijă a lui fu de a copleșii cu onoruri pe toate rudele
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
de Ducas: partizanii lor erau numeroși și declarau sus și tare că în lovitura de stat ei lucraseră mai mult pentru Irina decât pentru Alexe. Patriarhul Cosmas nu se exprima în termeni mai puțin energici: Nu mă voi coborî de pe tronul patriarhal, spunea el, înainte de a fi încoronat cu aceste mâini pe Irina". Si de astă dată Alexearătă superioritatea geniului său politic: el își ascunse simpatiile secrete și făcu să tacă pasiunile mamei sale; și înaintea acestei voințe ferme, înaintea acestui
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
garanta înțelegerea lor: 7 zile după soțul ei, Irina fu încoronată basilissă a Romanilor. Pentru Maria de Alania, acesta era sfârșitul speranțelor sale: ea se retrase în palatul Mangan, după ce făcuse să se recunoască, printr un act solemn, drepturile la tron ale fiului său Constantin. Pentru Ana Dalassena era de asemenea o dezamăgire și o înfrângere. Fiul său o mângâie, dându i, în locul răzbunării, plenitudinea puterii. El îi satisfăcu dorința de a-l disgrația pe patriarh, care îndrăzni sa i reziste
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
unui regat elenistic independent. Urmașii săi duc o politică de elenizare a statului și sunt fondate noi orașe: Sub Prusias I (235-183) hotarele sunt extinse spre sud până la râul Sangarios (râul Sakariya) și Munții Olimp (Munții Uludağ). În luptele pentru tron de la începutul domniei, Nicomede I (279-250) folosește ca mercenari hoardele celtice care invadaseră Peninsula Balcanică; triburile tectosagilor, tolistoagilor și trocmerilor traversează la 278/277 î.H. Bosforul și pustiesc Asia Mică, stabilindu-se durabil la SE de Bitinia, într-un
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
extrădarea lui. În timpul lui Prusias II (183-149), Bitinia se recunoaște regat clientelar Romei și participă cu trupe la reprimarea răscoalei lui Aristonicos din Pergam (133-129). Nicomede IV (94-74), amenințat de puternicul său vecin Mitridate VI Eupator, nu își poate menține tronul decât cu sprijin militar roman; la moartea sa (74) el lasă Romei mostenire regatul Bitiniei, organizat de Cneus Pompeius în 63 î.Hr. ca posesiune romană în provincia "Bithynia Pontus", inclusă din 395 în Imperiul Roman de Răsărit. În Bitinia, la
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
Un secol mai târziu, căsătoria dintre Ioana de Champagne și regele Franței Filip al IV-lea plasează ducatul sub vasalitatea monarhului francez. În timpul Războiului de o sută de ani sprijindind întâi Franța, apoi trecând de partea burgunzilor. La urcarea pe tronul burgund al lui Filip al III-lea, ducele Carol al II-lea încearcă să ducă o politică de neutralitate prin căsătoria în 1420 a fiicei sale unice cu prințul René de Anjou, moștenitor al ducatului Bar și viitor ginere al
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
din Franța din secolul XVI. Ducii de Lorena susțin cauza catolică din acest conflict, condusă de casa de Guise, dar refuză să intervină. Pentru a rezolva conflictul de succesiune de a moartea regelui Henric al III-lea, este propus pentru tron Henric al II-lea de Lorena, dar acesta nu reușește să adune suficienți susținători. La moartea lui Henric al II-lea în 1624 fără moștenitori masculini, are loc o criza de succesiune. Aceasta este rezolvată prin căsătoria fiicei lui Henric
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
În 1156, prin căsătoria dintre Frederic Barbă-Roșie, Împăratul Roman, cu moștenitoarea comitatului Beatrice de Burgundia, acesta intră în posesia familiei imperiale germane dar în 1236 acesta intră în posesia ducilor de Burgundia și al casei regale franceze. Odată cu urcarea pe tronul ducal al lui Filip, ducatul și comitatul Burgundia se află la mijlocul domeniului deținut de ducii de Burgundia, domeniu ce va devenii unul dintre cele mai puternice state din Evul Mediu târziu. Filip al III-lea, zis cel Bun, a fost
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
de Navara. Acesta conduce o expediție în Țara Sfântă, dar aceasta se termină fără urmări importante. La moartea lui Henric I în 1274, teritoriul este atacat de majoritatea vecinilor săi, regenta, Blanche de Artois, se refugiează în Franța împreună cu moștenitoarea tronului, Ioana I de Navara. Regele Franței, Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului Franței, Filip IV în 1285, unind astfel pentru prima dată
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
regenta, Blanche de Artois, se refugiează în Franța împreună cu moștenitoarea tronului, Ioana I de Navara. Regele Franței, Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului Franței, Filip IV în 1285, unind astfel pentru prima dată cele două regate. La moartea fără urmași masculini a lui Carol al IV-lea, coroana îi revine Ioanei a II-a de Navara, fiica lui Ludovic al X-lea în timp ce
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]