9,893 matches
-
care se manifestă, prin instrucția și educația primite în familie sau la școală, ca adevărați creatori de artă populară. Copiii realizeaza lucrări din toate domeniile creației artistice tradiționale - ouă încondeiate; icoane pictate pe lemn; icoane sculptate pe lemn; icoane de vatră; icoane pictate pe sticlă; ceramică; măști; sculptură în lemn; jucării; prelucrare artistică a osului; țesut; împletit fibre vegetale; broderie; broderie cu mărgele; broderie pe piele; tapiserie; cusături. În cadrul gospodăriilor din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului micii meșteșugari prestează
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
precum: Muzeul Ipiranga, Muzeul Limbii Portugheze sau Teatrul Municipal Săo Paulo. Dintre tradițiile locale poate fi amintită noaptea de Sânziene, celebrată — la fel ca în Europa — în luna iunie. Modul de celebrare este asemănător cu cel din Europa - se aprind vetre - chiar dacă această noapte în Săo Paulo este cea mai scurtă a anului, fiindcă întreaga suprafață a statului se află în emisfera sudică. Îm muzica populară din regiune se regăsesc influențe de europene, africane și amerindiene. Moda de viola este presupus
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
vara lui 1923 au pus la cale să petreacă un an la Paris. Maria dorea să vadă Europa; Quisling dorea să se odihnească după durerile de stomac de care suferise toată iarna. Șederea la Paris a impus o lăsare la vatră temporară, pe care Quisling a înțeles-o treptat-treptat ca fiind permanentă: reducerile de cheltuieli militare însemnau că nu va mai exista un post pentru el la întoarcere. Quisling și-a dedicat studiului mare parte din perioada petrecută în capitala Franței
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-numiții "marinari liberi". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
de Mecanizare și Electrificare a Agriculturii din orașul Ismail (1978-1982) și s-a înscris apoi la Facultatea de Economie din cadrul Institutului Agronomic din Odesa. Între anii 1983-1985, Țușco și-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. După lăsarea la vatră, și-a continuat studiile, pe care le-a absolvit în 1988. În februarie 1988 a fost numit ca director adjunct al sovhozului "Progresul" din satul Vozneseni (raionul Tarutino). Apoi, în perioada iulie 1989 - iulie 1996, a fost director al sovhozului
Vasil Țușco () [Corola-website/Science/318490_a_319819]
-
1490, când Ștefan cel Mare (1457-1504) a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de Alexandru voievod”." Același document menționează că între cele 50 de sate moștenite de Alexandru cel Bun (1400-1432), vatra Grănicești este a "„30-a biserică, cu popă”", dovadă că în sat exista o biserică, a cărei locație este astăzi necunoscută, cu mult timp înainte de apariția actualului lăcaș. Actuala biserică de lemn din Grănicești a fost construită la mijlocul secolului al
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
încadrat la Clinica Medicală nr. 2 și 3 ca șef de secție. Este prorector al Universității Populare din Tg. Mureș și Secretar al Filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la revistele: România literară, Viața Românească, Steaua, Tribuna, Vatra, Târnava, Poesis, Școala Ardeleană, Meridianul Timișoara, Dacia Literară etc. În străinătate a colaborat la revista internațională de poezie „Le journale de poetes” (Bruxelles, Belgia, 1973). A debutat în ziarul Steaua Roșie Tg. Mureș în 1957 și în revista cenaclului Liviu
Zeno Ghițulescu () [Corola-website/Science/317883_a_319212]
-
D. Popin) , editura Arania, Brașov, 2012 și “Odihna Zborului ( soneforisme)”, editura Arania, Brașov, 2014. Colaborări cu poezie, eseistică și cronici de teatru la Ex Ponto, Astra, Observatorul ( Toronto), Atheneum ( Vancouver ), Dealul Melcilor, Apostrof, Oglinda Literară, Spații Culturale, Cuvântul nou, Luceafărul, Vatra veche, Saeculum, Citadela, Cronica Veche, Agero(Stuttgard), Lumină Lină (New York), Respiro, Cetatea Culturală și într-o mulțime de reviste culturale on-line. Deține premii naționale de interpretare teatrală, de regie, precum si câteva premii la concursuri de creație literară.Este organizator de
Adrian Munteanu () [Corola-website/Science/317929_a_319258]
-
din cauza deselor inundații, la sfârșitul secolului al XVIII-lea se mută în partea de hotar numită „Izvor”. La 1840, când se aplică planul de sistematizare, dar și datorită diferendelor de hotar cu locuitori din satul vecin Sinersig, se mută pe vatra actuală. Bolta naosului, iconostasul și pereții altarului au fost acoperiți cu pictură, azi, din păcate, deteriorată aproape în totalitate. Abia se mai disting pe bolta navei fragmente din Isus Pantocrator, Isus în fața lui Ana și Caiafa, Isus în fața lui Pilat
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" a fost construită în anul 1759, în localitatea Fâșca, pe terenul familiei lui Ungur Petru. De acolo a fost adusă și reclădită în anul 1873, pe vatra actuală, în mijlocul câmpului cu flori. După numai 60 de ani, biserica a fost din nou reparată, pereții fiind tencuiți cu lut amestecat cu pleavă de secară. Până în anul 1954 a fost acoperită cu șindrilă, înlocuită apoi cu tablă galvanizată. La
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
unde s-au desfășurat activități culturale și sportive (baluri anuale, spectacole de teatru, concerte de muzică, bibliotecă, o sală de tir și un teren de tenis). Anterior construirii căilor ferate, Pașcaniul era format dintr-o serie de așezări mai vechi: Vatra Pașcanilor, Fântânele și „Centrul” de azi al orașului. Localitatea începuse să se dezvolte la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-au înființat aici o serie de instituții administrative. După construirea căilor ferate, localitatea Pașcani a devenit centru urban, prin
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
a relata despre situația minorităților din România interbelică. Cartea a fost reeditată de două ori: în 1989, cu sprijinul regimului comunist, de către Editura Științifică și Enciclopedică din București și în 1991, cu sprijinul soției autorului, doamna Edith Lehrer, la Editura Vatra Românească din Cluj-Napoca. Sorin Arhire crede că această lucrare prezintă o viziune ce "„reflectă ecourile unei literaturi naționaliste interbelice și prefigurează oarecum istoriografia regimului comunist”". "La tribune des Nations" a fost un săptămânal francez cu orientare de stânga fondat în
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
Suceava. Primele case au fost construite în partea de est a orașului actual Câmpulung Moldovenesc, în zona numită Valea Caselor. După cum consemna preotul Vasile Mândrilă, paroh al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” (1793-1816), în condicile matriciale de la 1802, această zonă era vatra Câmpulungului Moldovenesc, ea fiind cunoscută astăzi sub denumirea de Capu Satului. Prima biserică din această zonă a fost construită în anul 1751, din inițiativa preotului Petre Șandru, împreună cu vornicul Nicolae Cogălniceanu și cu Grigore Piticar, pe un teren donat de
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
fost dezbrăcat și legat de un cal, apoi a fost dus astfel la Leicester și expus într-o biserică pentru a demonstra moartea sa. După două zile, a fost înhumat într-un mormânt simplu nemarcat. Henric i-a lăsat la vatră pe mercenarii din armata sa, păstrând doar un mic nucleu de soldați localnici care au format "Yeomen of the Guard", cu care a pus bazele domniei lui în Anglia. El a convins Parlamentul să abroge legea de succesiune și să
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
seliște, 650 de fălci de fâneț, 450 de fălci de terenuri arabile și 600 de fălci de imaș. După 1818 Slobozia-Bălți devine centrul administrativ al volostei (plasă) cu același nume . Satul se afla la o distanță de 2 km de vatra orașului Bălți. Până a se construi calea ferată (1894) Slobozia-Bălți era separată de Bălți, mai târziu, la începutul sec. XX, a devenit o suburbie a orașului. În 1902 satul Slobozia-Bălți avea 197 de case și 1230 de locuitori . După unirea
Slobozia, Bălți () [Corola-website/Science/322899_a_324228]
-
puternicului Imperiu Roman atinge, la sud de Dunăre, bogatele ținuturi ale dacilor uniți într-un mare și puternic regat sub sceptrul viteazului Burebista. Proconsulul Hibrida (a cărui soție este fosta iubită a unui gladiator din oastea lui Spartacus, revenit la vatră) se și instalează într-o cetate grecească de la mare. Asasinarea lui Iuliu Cezar amână inevitabilul. Ciocnirile geto-dacilor cu celții și romanii, ca și evenimente mai mărunte din viața marelui rege dac, sunt scornite de imaginația lui Mihnea Gheorghiu în „Fierul
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
din Munții Tatra Mică - Cehoslovacia (1945) a fost grav rănit la piciorul stâng, fiind trimis în țară și spitalizat pentru o lungă perioadă în cadrul Spitalului Militar Central București. Ca urmare a faptelor de arme din URSS, a fost lăsat la vatră cu gradul de soldat, iar după răsturnarea regimului comunist, în 1990 a fost repus la gradul de sergent. A fost înmormântat în localitatea natală, Dăbuleni, fără onoruri militare. Arma de bază folosită: ZB md. 1924, cal. 7,92 mm. Poza
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
atunci de Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Proiecte feroviare majore au fost executate aici după intrarea Transilvaniei în componența României, începând cu sfârșitul primului război mondial, doar în regiunile montane; un exemplu este traversarea Carpaților Orientali între Ilva Mică și Vatra Dornei în 1938. O situație cu totul nouă a fost creată prin Dictatul de la Viena (1940), când Transilvania a fost împărțită între România și Ungaria. Partea de nord-vest și de est a Transilvaniei, cu așa-numitul "Ținut Secuiesc", a revenit
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
a fost mărită construcția, spre vest și a fost adăugată prispa, pe latura de sud. Din punct de vedere constructiv absida prezintă laturi cu unghi în ax, o formă străveche de arhitectură a lemnului. Acest lucru demonstrează continuitatea locuirii acestei vetre străvechi de spiritualitate românească. La interior, nava este acoperită de o boltă semicilindrică și o alta, cu fâșii curbe peste absidă. Lăcașul a beneficiat de lucrări de restaurare în anii 1968-1969, ce s-au extins și la clopotnița de alături
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
Mara este un roman scris de Ioan Slavici, publicat în anul 1894, în revista Vatra, iar în volum a apărut abia în 1906. Face parte din categoria bildungsroman, adică este un roman al inițierii și al formării pentru că, pe tot parcursul romanului este prezentată trecerea celor 2 copii, Persida și Trică, de la copilărie la maturitate
Mara (roman) () [Corola-website/Science/315960_a_317289]
-
Budapesta în Ducatul Bucovinei (care se afla în partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar) s-a construit o linie ferată prin Galiția care mergea de la Lemberg spre Cernăuți. Calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc (pusă în funcțiune în 1888) și continuarea sa către Vatra Dornei (pusă în funcțiune în 1902) s-au construit, printre altele, cu scopul de a crea o conexiune către Ilva Mică (din nordul Transilvaniei). Planuri similare existau din 1898, dar nu s-au realizat din cauza cerințelor financiare. Odată cu izbucnirea în
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
luat în considerare două variante: prima variantă presupunea realizarea unei legături de la Borșa prin Pasul Prislop până la Iacobeni (anterior "Jakobeny"), pe valea Bistriței Aurii, iar a doua variantă presupunea construirea unei căi ferate pe valea Bistriței prin Pasul Tihuța către Vatra Dornei (anterior "Dorna Watra"). În final, s-a optat pentru realizarea ultimei variante. Lucrările de construcție au început la 1 decembrie 1914. La construcția acestei linii de cale ferată au lucrat circa 300 de civili și 5.600 prizonieri de
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
Aceste automotoare au avut o putere de 150 CP. Fiecare tren era format din patru sau cinci vagoane și avea o capacitate de transport de la 30 la 50 de tone. De la Prundu Bârgăului la Tiha Bârgăului, precum și de la Dornișoara la Vatra Dornei circulau trenuri normale. Situația militară a Austro-Ungariei s-a îmbunătățit în 1915 în mod semnificativ. Cu toate acestea, noul traseu feroviar a fost folosit pentru transportul militar. Chiar și produse alimentare au fost aduse în Austro-Ungaria la începutul anului
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
Brusilov a rușilor, din anul 1916, a rupt din nou calea ferată galițiană; traseul temporar a ajuns să aibă o importanță tot mai mare pentru aprovizionarea trupelor austro-ungare. Pe măsură ce armatele rusești de nord și de vest continuau să avanseze către Vatra Dornei, autoritățile austriece au evacuat în anul 1916 45 locomotive și mai multe vagoane de pe această cale ferată, pentru a nu cădea în mâinile rușilor. De asemenea, 25.000 de soldați răniți și 30.000 de civili au putut fi
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
traseul și-a pierdut importanța sa militare pentru autoritățile austro-ungare, continuând să fie folosit însă pentru transportul de marfă. În același timp, a început elaborarea de planuri detaliate pentru o cale de trecere permanentă a Carpaților între Ilva Mica și Vatra Dornei. La scurt timp înainte de sfârșitul războiului (n octombrie 1918), traseul a fost dotat cu 7 automotoare și 92 vagoane. Situația s-a schimbat odată cu dezmembrarea Austro-Ungariei, în octombrie-noiembrie 1918. Atât Bucovina, cât și Transilvania, s-au unit cu România
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]