10,539 matches
-
Sa, ori ca ieșire din vreo îndoială în care s-ar afla acea persoană. 88. A doua notă. Trebuie ținut cont că prima și cea de-a doua adăugire trebuie puse în practică în exercițiile de la miezul nopții și în zori, și nu în cele ce se vor face în alte momente. Iar a patra adăugire nu se va pune în practică niciodată în biserică, de față cu alții, ci în taină, ca de pildă acasă etc. 89. A treia notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
materială 3, cât și cea spirituală, dacă Preasfânta Ta Maiestate vrea să mă aleagă și să mă primească într-o asemenea stare de viață.” 99. Prima notă. Acest exercițiu se va face de două ori pe zi, și anume în zori, îndată ce mă voi fi trezit, și cu o oră înainte de prânz sau de cină. 100. A doua notă. Pentru a doua săptămână și mai apoi e de mare folos să se citească din când în când din Imitarea lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
contemplației pe care o am de făcut în acea zi sau în acel ceas, pentru ca cercetarea unui mister să nu împiedice cercetarea altuia. 128. A doua notă. Primul exercițiu al Întrupării se va face la miezul nopții; al doilea, în zori; al treilea, la ceasul liturghiei; al patrulea, la ceasul vesperelor; al cincilea, înainte de ceasul cinei, rămânând vreme de un ceas în fiecare dintre cele cinci exerciții; aceeași rânduială va fi păstrată și în tot ce urmează. 129. A treia notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atunci când cel care face exercițiile este robust și dispus, să se facă o schimbare din această a doua zi și până în cea de-a patra, inclusiv, pentru a afla mai bine ceea ce se dorește, făcându-se o singură contemplație în zori, iar alta la ceasul liturghiei, și să se facă o reluare asupra lor la ceasul vesperelor, și exercițiul celor cinci simțuri înainte de cină. 134. ZIUA A TREIA. șSe va contemplaț cum copilul Isus era ascultător față de părinții Săi în Nazaret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simtă fiorul dragostei, să fie șocată, să tremure în torentul iubirii, să cunoască puterea dragostei adevărate, să se bucure de o iubire completă și durabilă. Amintirile vechi din trecutul lor de odinioară vor trebui să rămână în urmă, iar dacă zorile dimineților îi vor prinde îmbrățișați unul cu altul, sigur nu va mai exista divorț. Ar fi vrut să ceară părerea cuiva și să spună cuiva totul, dar vroia să o facă singură, să nu aibă cui reproșa vreodată dacă ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept ca să îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în două. Luna era caldă, palidă și-ncurcându-se în zorii dimineții avea să se ascundă sau să își continuie drumul, umblând după soare, cum îi este obiceiul. Mirosea încă a noapte. Decizia îi aparținea. În curând va sosi doctorul în salon, iar atunci nu mai avea ce face. Trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dorea să-l parcurgă și să-l descopere. Era o primăvară care se remarca sub multele ei aspecte. Niciodată nu mai trăise un anotimp atât de frumos. Soarele părea mai strălucitor, mai primitor, iar păsărelele cântau atât de tare încât zorile o prindeau cu buzele umede și inima plină de dorințe. Avusese noroc. Se instalase la o gazdă, împreună cu câteva persoane din acceași familie, oameni cu care intrase în contact în piață, le ceruse să o ajute la vânzare, întrucât nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe cei care îi iubea atât de mult, iar în fuga ei după un vis, ca mulți alții, să nu cadă într-un gol fast în aparență. Tot trecutul ei devenise o amintire care mai răbufnea în noapte sau în zori de zi. Tresărea la gândul că ar mai putea retrăi încă o dată trecutul. Era chinuită de ceva bolnăvicios, avea un tremur nervos și chiar avea frisoane în tot corpul. Simțea săgeți ce i se înfingeau ritmic în inimă, iar undeva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să afle dacă era dus la un loc fierbinte sau întrun alt loc luminos. Aici avea să-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu se mai putea hrăni cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor valurile argintii ale steluțelor. Tranzita pragul dintre cele două lumi, văzute și nevăzute, trecând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul mamei!” Visul îi fusese de scurtă durată, iar când se trezi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu. Carlina îl trata cu meticulozitate și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu apă, iar gândurile îi umblau ca o umbră efemeră a unui delir. Prin fața lui se perindau imagini chinuitoare, dar fără nicio urmă de tristețe. Simțea că este atras din ce în ce mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai obiectiv. Trecuse mult timp de când se afla pe acest teritoriu străin, încât ajunsese să se simtă ca acasă, aici la atâta depărtare de țara sa de origine și de orașul său din provincie. În fiecare zi se hrănea cu zorile dimineților, strivind cu privirea roua de mărgăritare. Fiecare zi ar fi vrut să-i fie ca azi. Parcă le vedea fețele alungite și pline de uimire ale prietenilor săi după ultimul său joc. În apropierea hotelului se auzea un râu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă în acel loc. Carlina venise să vadă copiii, nepoata și alte persoane dragi. Acum zorile îi păreau plumburii iar apusul de un roșu cărămiziu și stins. Altădată, când toate erau bune, îi păreau cele mai frumoase și bogate locuri, iar acum era lipsită de strălucirea lor. Se simțea ca o persoană săracă, fără casă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zise Nicky. La momentul acela, el avea două varinate: să trăiască singur, să își petreacă timpul distrându-se ca toți singuraticii sau să își pună capul pe umărul acestei femei și invers. Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor că dorea același lucru ca și el
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așteptările ei, în timp căpătaseră un sens. Acum era femeia care își găsise în cele din urmă echilibrul, din toate punctele de vedere. Învățăse lucrul cel mai important, să plângă de fericire alături de cei dragi și să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți a fiecărui anotimp, bucurându-se ca orice pământean care nu trece cu ochii închiși prin viață. Reușise să iasă la suprafață prin ei și cu ei. Să pipăie și să respire lumina la care visase să ajungă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu un pumn în stomac. Aceeași distanță, același șoc rece. Numai că povestea e spusă în flashback, ceea ce vedem la început e de fapt sfârșitul, iar sfârșitul revine în buclă în punctul inițial : când vedem apărând TAB-ul în laptele zorilor, oprindu-se fix în același punct, încremenim în scaune. Pentru că acum știm cine sunt cei din TAB, știm că unul dintre ei este Costi, celălalt prietenul lui, i-am văzut tot filmul, iar șocul inițial, de a vedea doi tineri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ornea) Alex. Leo Șerban : Dragă Liviu, știu că ”pe vremuri” (și ce vremuri !) erai un cinefil asiduu : ne-am întâlnit de câteva ori, dacă nu mă-nșel, la vestitele cozi de la Cinematecă, unde te așezai lunea la prima oră în zori și ajungeai tremurând în fața casierei după câteva ore tremurând pentru că nu știai niciodată cu siguranță dacă mai prinzi bilete la filmele pe care le voiai (subliniate sau încercuite frumos în program), așa că trebuia să ai pregătit un ”plan B”... Te-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este deosebit de importantă pentru dezvoltarea culturii unei școli. La Colegiul Național "Cuza Vodă" există atât căi moderne de comunicare (site-ul școlii http://lcvhusi.licee.edu.ro, care are și forum sau mail) cât și tradiționale. Dintre acestea amintim revista "Zorile" care, cu întreruperi, apare din 1922. Alături de ea, din 2009, în școala se editează o foaie numită "Jurnal de colegiu" prin care informațiile cele mai importante ajung la elevi și părinți. Acordăm totodată o importanță deosebită stației radio a școlii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
clădirii a fost renovat între 2007 și 2008, la inițiativa și stăruința doamnei Manuela Iacob. Sălile de clasă sunt amenajate cu ferestre și uși termopan. Mobilierul, nou și modern, se încadrează în noile tendințe estetice. Publicațiile Colegiului Național „Cuza Vodă” Zorile. Revista literară - științifică a liceului „Cuza Vodă” din Huși. Huși: aprilie - decembrie 1922, măi 1923 (I: 2 - 7 ; 8). Apare lunar, 23 x 16. Anul 35 lei, nr. 3 lei. Tipografia și legatoria de cărți Zanet Corlăteanu. Ani de apariție
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din Botoșani (1999 2003), iar din 2003 la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”din Galați. DAVID, Ion N. (1904-1967), magistrat, secretar general al Ministerului de Justiție între 1945 și 1947, colaborator „prețios”al ministrului de justiție Lucrețiu Pătrășcanu. Fondator al revistei „Zorile”. DAVID, Mihai (n. 1909-), medic oftalmolog, profesor la Universitatea de Medicină din București; 92 DIMONIE, Mihail, profesor de științele naturii, autor de lucrări în domeniu; DONOSE, Bogdan C. (n. 1977), cercetător, publică studii în diverse reviste internaționale. Din Mai 2008
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
coordonator, alături de Costin Clit, al volumelor Un chestionar inedit despre bisericile din ținutul istoric al Vasluiului, Bârlad, Editura Sfera, 2004; Studii și articole privind istoria orașului Huși, vol.I, Bârlad, Editura Sfera, 2005; respectiv volumul ÎI, 2009. A publicat în „Zorile”, „Prutul”, „Elanul”, „Obiectiv de Vaslui”, „Adevărul de Vaslui”, „Global Events Business”. Consultant politic (2009-2012), consilier la Serviciul Tehnologia Informației și Achiziții (Ministerul Comunicațiilor). SLĂTINEANU, Simona (născută Voinescu, în 1948), cadru didactic la Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași. SPERANȚIA
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Limbi Moderne pentru facultățile nefilologice, Universitatea "Ovidius" Constantă, publicist, prozator, scriitor și dramaturg constănțean. Din 2009, președinte al Filialei "Dobrogea" a Uniunii Scriitorilor din România. TECLICI, Valentina (n. 1952), autoare de literatură pentru copii; TIRON, Rareș, autor, publică în revistă „Zorile,” autorul volumului de povestiri Istorisiri nesănătoase fericirii, Iași, Editura PIM, 2013. TOMA, Constantin (n. 1935), biolog, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, desfășoară o remarcabilă activitate științifică; TOMA, Victor (1922-2008), părintele calculatoarelor concepute și construite în fostul lagăr comunist. Pioner
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Din lumina unui veac Liceul Industrial „Cuza Vodă” Huși, 1889-1989, Huși, 1989, 148 p. CODREANU, Theodor (coordonator), Alma Mater Hussiensis. Liceul „Cuza Vodă”din Huși, la cea de a XC-a aniversare, Iași, Editura „Ștefan Lupașcu”, 2008, 418 p. FONDATORII REVISTEI „ZORILE” A LICEULUI DE BĂIEȚI „CUZA VODĂ” DIN HUȘI Costin CLIT Ion N. Oprea identifica într-un articol recent că susținători ai revistei „Zorile” pe elevii Ionel David, Mitică Ionescu, Gheorghe Harnagea și Octavian Angheluță, ultimul cu statutul de colaborator permanent
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]