95,170 matches
-
românești care au operat atunci În Basarabia XE "Basarabia" și În Bucovina XE "Bucovina" ar fi scos la iveală un tablou mai mult sau mai puțin asemănător de jaf, deportare, viol, maltratare și omor. Procesul de la Iași a permis o privire asupra „pogromurilor adiacente” comise de Divizia 14, iar ancheta a dezvăluit faptul că cele petrecute la Iași au constituit un pogrom adiacent, și nu invers. Nu toți soldații români au luat parte la masacrare și maltratări - iar mulți din ei
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Comunității evreiești și am fost trimisă la dânsul de către președintele Comunității evreiești și că am să-i predau ceva. În acel moment am scos plicul, oferindu-i ... Col. Chirilovici XE "Chirilovici" a luat plicul, l-a deschis, a aruncat o privire Înăuntru, l-a băgat În buzunar, a clătinat din cap și mi-a spus că totul e În regulă și că pot comunica dlui Iosef Iacob XE "Iacob, Iosef" că totul va fi În perfectă regulă”. Chirilovici XE "Chirilovici" nu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
supra, nota 50), pp. 63-63b. 66 Vezi supra, nota 35, p. 42. 67 Declarația lui Samoil Boghen XE "Boghen, Samoil" la Comunitate, depusă la Poliția din Iași, fără dată (septembrie 1944), ibidem, vol. 42, p. 410b (USHMM, microfilm 43). 68 Privire generală a secretarului Comunității din Roman XE "Roman" , avocatul Ușer Beram XE "Beram, Ușer" , despre Comunitatea din Roman În perioada prigoanei, fără dată (1959), Arhiva Yad Vashem XE "Yad Vashem" , 033-877, p. 13. 68 Depoziția prefectului județului Roman XE "Roman
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
în "Traviata", se dovedește că nu sunteți ca Pavarotti, care, pentru că era gras, nu se putea mișca prea mult pe scenă, impresiona publicul prin voce, iar pe cei care îi urmăresc înregistrările, când este filmat în gros-plan, îi impresionează prin privirea foarte expresivă. De aceea spun că Dumneavoastră, prin chipul și mobilitatea scenică echilibrată, prin gest, vă argumentați mereu statutul de actriță de operă. N.M. În Vest, cam acesta este titlul, "singing actress". Din nou trebuie să mă refer la profesorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Și să-nțeleagă toată lumea că numai cu duritate se poate face ceva în viața asta! A.V. Comparativ cu alți soliști de operă, jocul Dumneavoastră ca actor se caracterizează prin economie de mijloace. Dar, convingeți deplin asupra personajului numai din privire, din expresia chipului. Cine v-a învățat? Dincolo de talent. D.O. Doamne-Doamne!... Aici a fost marele nostru noroc. Sigur că noi ne-am format într-un moment când Opera Română din București, Opera din Cluj aveau personalități artistice deosebite. Firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat colecția la masa de montaj video, și am trăit uimirea/plăcerea potrivirii "trup și suflet"14 a materiei cu jazzul. În altă expoziție, sau ca prezențe megieșe, desenele îți liniștesc, iarăși părelnic, privirea, întorcându-ți ochiul interior spre desenele și gravurile lui Dürer. De-o pildă. Într-un "neobabelism"15 ce cultivă cu și mai multă rigoare decât postmodernismul, grădina de stiluri, Dürer, Da Vinci (care te privește sever-întrebător dintr-un colț), Picasso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
atmosfera de care aveam nevoie pentru un taifas despre muzică și despre viață. După un timp, am urcat în dealul Copoului, pentru a doua rundă de idei. Am ales etajul larg al Casei de cultură "Mihai Ursachi". Noua scenografie odihnea privirea atrasă de fereastra imensă în spatele căreia tremurau ramuri înverzite, oferea auzului interior presupuse acorduri inventate de Rahmaninov sau Debussy, ce s-ar fi putut înălța din corzile pianului cu capacul deschis, rămas lângă noi în așteptare. Relația cu tinerii muzicieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
decisiv, eu sunt, după tatăl meu, din Bârlad, sunt moldovean. Așa încât, atașamentele mele pentru Moldova și, cu atât mai mult, pentru Iași, au un temei genetic. A.V. Astfel se explică umorul pișcător, disimulat într-o voce molcomă și o privire inocentă? A.P. Sunt flatat, însă să știți că am și o mamă din Muntenia! Și asta, oarecum, echilibrează lucrurile... A.V. Ceea ce se simte și în textele Dumneavoastră, nu numai din felul cum vorbiți, sau cum trageți concluziile pe diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vă certați." Ca și cum o emisiune nu "trece" decât dacă apar ochi scoși, păr smuls... A.V. -...ați fi putut să vă certați, pentru că Dumneavoastră aveți și talent de actor, știți să folosiți nuanțele vocii pentru un gând, pentru o ironie, privirea poate fi multiplu expresivă... A.P. -...păi, eu am dat examen la actorie, domnule Vasiliu, și am luat examenul! Și când i-am spus asta domnului Noica, a amuțit vreme de trei minute, după care mi-a spus "cum, până la vârsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dezmeticesc"... A.V. ... nu ați avut dreptate, pentru că cel din afară uneori te vede mai bine decât te vezi tu însuți. N.M. Așa este. Și am făcut o greșeală că nu am ținut un jurnal al acelor primi ani, când privirea mea era proaspătă. Poate puțin prea ingenuă, dar era proaspătă, și vedeam lucrurile pe care ei nu le mai vedeau pentru că se obișnuiseră cu ele. E adevărat ce spuneți. Totuși, cred că am păstrat o privire lucidă asupra Americii. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acelor primi ani, când privirea mea era proaspătă. Poate puțin prea ingenuă, dar era proaspătă, și vedeam lucrurile pe care ei nu le mai vedeau pentru că se obișnuiseră cu ele. E adevărat ce spuneți. Totuși, cred că am păstrat o privire lucidă asupra Americii. Am încercat uneori să sintetizez teritoriul spiritual în care mă aflu, cel american. Nu am reușit din cauza prea multor contradicții și componente care se ciocnesc acolo. Până la urmă, ce îmi place cel mai mult în America este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în asta este că vechii profeți, care erau foarte luminați, au greșit adesea în toate profețiile lor. Nu există nici un motiv ca noi să fim mai buni, și să nu greșim. Proorocirea și profeția cred că trebuie evitată. Mai curând, privirea noastră trebuie să vizeze aprofundarea realității din jurul nostru și, până la urmă, universul atât de formidabil al omului. A.V. Alt compozitor român important, dar din generația încă tânără, Dan Dediu, răspunzându-mi recent la aceeași întrebare, a clarificat oarecum "imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cantitate, nici cu notele în registrul acut, nici cu statul la rampă nu poți să faci teatru pentru că nu te crede nimeni. A.V. Apropòs de Maria Callas: dumneavoastră ce apreciați mai mult? Cântărețul cu o voce extraordinară, cu o privire care comunică intens, dar care stă fix pe scenă, sau actorul de operă? Știți că Maria Callas, pe care o vedem și acum în spectacole, în concerte, în recitaluri înregistrate, era ca o stană de piatră, dar avea o forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
comunică intens, dar care stă fix pe scenă, sau actorul de operă? Știți că Maria Callas, pe care o vedem și acum în spectacole, în concerte, în recitaluri înregistrate, era ca o stană de piatră, dar avea o forță a privirii cu totul specială. I.H. Artistul. Artistul. Primul, cântărețul, nu e artist, e doar un emițător de sunete, câteodată mai puternice, mai frumoase, timbrul vocal este un dar al naturii, nu e "construibil". Și, cum să vă spun, stupiditatea genului "operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
său: "îmi vorbește totdeauna despre ultima carte citită și niciodată despre ultimul tablou văzut!" Eu am încercat de-a lungul vieții, cu o dublă formație, literară și plastică, să arunc punți între domenii, dar fără să atentez vreodată la ingenuitatea privirii, care trebuie păstrată când încerci să te apleci asupra fenomenului plastic. A.V. Aveți un stil personal de a scrie, de a comenta fenomenul artistic. Cine v-a cultivat condeiul? În liceu, și mai târziu. D.H. Am urmat un liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dar să vă placă, să-l aplaudați, cel puțin în forul interior? D.H. Nu știu, operațiunea aceasta de apropiere, plăcerea, partea de seducție estetică e totdeauna de nedespărțit de o dimensiune de inteligibilitate superioară. A înțelege nu vine după plăcerea privirii, ci sunt date împreună. Știți, se spunea în atelierele clasicismului, pe vremea lui David: să faci întâi adevărat și după aceea nobil. Ei, nu așa, nu funcționează așa lucrurile cine vede nobil, vede de la început. Nobil prin prezența unor concepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
scris în acel număr un text despre jazz... D.H. Da, au scris și mulți tineri, Miereanu 8, George Bălan 9, care era un foarte bun deschizător de gust la tineri. Dar am avut și lucruri mai rare: interviuri cu Stockhausen, priviri câteodată mai sistematice. În acel număr a fost un text despre operă al lui Ilie Balea, de la Cluj, admirabil, care poate fi oricând tradus cu folos în limbi de circulație... A.V. ...Și un text de opinie al lui Romulus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
asumat riscul. E o aventură să scoți poetul din "scorbura" în care se ascunde, de unde trimite, când vrea el, trilurile numite poeme. L-am văzut de multe ori pe Emil Brumaru pe străzile Iașului, cu pasul egal și molcom, cu privirea în pământ, îmbrăcat (poate) în mantaua singurătății. M-am gândit și la ipoteza tăcerii poetului în studio, și nu m-am îngrijorat. Aveam cu mine două volume de poezii, eram gata să citesc, după voia hazardului, oricare. Pentru că din poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Aveam cu mine două volume de poezii, eram gata să citesc, după voia hazardului, oricare. Pentru că din poezia lui Emil Brumaru nu poți alege. Totul este de de citit, totul e o desfătare. Și ce dacă poetul ar fi tăcut? Privirea lui mirată, poate curioasă, sigur ironică ar fi fost surprinsă în gros plan de regizorul de transmisie, și s-ar fi potrivit cu versurile de la oricare pagină. E-adevărat că în fața mea a fost și Ioan Holban, rafinatul degustător și comentator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ajung în lumea largă a succesului. A fost și cazul Mariei Slătinaru Nistor. Nu s-a dovedit o divă în accepția revolută a cuvântului. Nu s-a auzit de capriciile, "migrenele" și "indispozițiile" ei. Nu s-au văzut gesturile, nici măcar privirile descoperind statutul de vedetă. Toate acestea nu au existat. Dar au existat, și rămân fixate în memoria iubitorilor de operă, în memoria audio-video, în cronicile publicate acasă și pe cele cinci continente cuvintele admirative despre vocea mlădioasă, catifelată a sopranei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A.V. Urmărindu-l pe Emil Botta, am avut mereu impresia că se juca pe sine însuși: marele preot dac ("Dacii" și "Columna"), profesorul Paveliu ("Reconstituirea"), Cervenko ("Pădurea spânzuraților"), Anton Nebunul ("Răscoala"). Epoci diferite, personaje chinuite de drame existențiale, chip, privire, voce care nu numai că te impresionează, dar ajung să te și obsedeze. Atât de adevărate erau la Emil Botta! R.G. Păi da, asta spun, dacă găseai un rol pentru film în care să se joace pe el însuși, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca actori și cântăreți. A.V. Vă simțiți mai bine într-o montare clasică, decât într-una modernă? L.V. O, nu, pentru mine nu contează. Dacă este justificată, o apreciez și încerc să mă adaptez. A.V. Jocul participativ, chipul, privirile, vă caracterizează, sunteți o actriță de operă, cu majusculă. L.V. Îmi place să joc. N-aș putea să sta imobilă. Chiar și nemișcarea trebuie să exprime o anumită energie. Sunt regizori care lucrează cu acest tip de joc de scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Peste vremi... privirile noastre se întorc mereu, mereu spre trecut, pentru a găsi răspunsul la multiplele întrebări de la acele începuturi școlare din pretigiosul liceu din Bucovina. Poate acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
oglinda din hol. Era o oglindă ștearsă iar imaginea pe care o văzu era neclară. Cu toate acestea, izbutea să reflecte imaginea unui bărbat tânăr, cam până în patruzeci de ani, zvelt, cu o pălărie gri și pardesiu. Satisfăcut, își îndreptă privirea într-o parte în așa fel încât, pentru moment, holul mare intră în raza lui vizuală. Ca întotdeauna, pustietatea din jur îl șocă întrucâtva. Totuși, ceea ce îl neliniștea cel mai mult era că își dădea seama că privirea i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
își îndreptă privirea într-o parte în așa fel încât, pentru moment, holul mare intră în raza lui vizuală. Ca întotdeauna, pustietatea din jur îl șocă întrucâtva. Totuși, ceea ce îl neliniștea cel mai mult era că își dădea seama că privirea i se îndrepta automat spre ușa de la camera de zi. Marriott strâmbă din buze cu dispreț. - Prostul naibii - spuse cu necaz către imaginea din oglindă. Ce încerci să faci? Vrei să dovedești că ești idiot? Se simțea cât se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]