95,170 matches
-
din buze cu dispreț. - Prostul naibii - spuse cu necaz către imaginea din oglindă. Ce încerci să faci? Vrei să dovedești că ești idiot? Se simțea cât se poate de mulțumit văzând că ușa camerei de zi era închisă. Își îndreptă privirea, înadins, în altă parte și deschise ușa de la intrare. Un vânt rece de aprilie îl izbi în față. Încuie ușa după el și se îndreptă spre poartă. Aceasta scârțâi când o deschise, dar balamalele ruginite nu-l mai deranjau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de aprilie îl izbi în față. Încuie ușa după el și se îndreptă spre poartă. Aceasta scârțâi când o deschise, dar balamalele ruginite nu-l mai deranjau de mult. Închise poarta, apoi, conform obiceiului, zăbovi o clipă să arunce o privire spre capătul străzii. Strada era lungă, iar casele mai îndepărtate se răzlețeau astfel încât era aproape imposibil să-ți dai seama unde începea câmpul deschis. Paul Marriott oftă. Tatăl lui îi spusese, nu numai o dată, că la începutul veacului casa Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Mătușii Mary - se întreba el - când susținea că știu că Judith nu mai mănâncă acolo? Până atunci nu-i trecuse prin minte că nu știe motivul. Se simțea la un pas de descoperire. Chiar înainte de ora unsprezece, neținând seama de privirea tăioasă a tânărului Clayton, și-a luat o pauză de un minut ca să o sune pe Judith la librărie. A răspuns tatăl ei și Marriott a fost uimit când i s-a răspuns cu o tăcere neobișnuită, după care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
când urca treptele casei, și-a amintit că nu se dusese să-l vadă pe domnul Garson. "Trebuie neapărat să-l vizitez mâine" - și-a spus în sinea lui. Înăuntru, a aprins lumina din hol și întâmplător a aruncat o privire spre ușa de la camera de zi. Pe loc, gândul i-a zburat la ceea ce văzuse cu o seară înainte. Marriott s-a scuturat supărat. Era într-adevăr timpul să arunce o privire în camera aceea. Camera de zi era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
lumina din hol și întâmplător a aruncat o privire spre ușa de la camera de zi. Pe loc, gândul i-a zburat la ceea ce văzuse cu o seară înainte. Marriott s-a scuturat supărat. Era într-adevăr timpul să arunce o privire în camera aceea. Camera de zi era la fel ca și în seara trecută. De mai bine de patru ani fusese la fel de goală ca și restul casei. Acum, era complet mobilată. Un om în vârstă și o femeie în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
mod bizar că intrase în cameră în acel moment, dar știa că stătuse lângă fereastră aproape o oră. Alungă gândul îndoielii ce-l încercă din nou. - Ei bine, să fiu al naibii - explodă el cu voce tare. Judith își ridică privirea din carte: - Ce s-a întâmplat, dragă? Marriott ezită. Amintirea din mintea lui începea să-l deranjeze, iar gândul la acea amintire semăna cu o tracasare personală. - Ah, nimic - mormăi el. Cred că o să mă plimb înainte de culcare până la magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
se închidea ușor în urma lui, văzu că ceasul din hol arăta că trecuse de miezul nopții. Hoinărise mai mult decât avusese de gând. Luminile din camera de zi erau încă aprinse dar Judith se dusese la culcare. Marriott aruncă o privire prin cameră, zăpăcit de familiaritatea ei. Ce se aștepta să găsească, în clipa când îl cuprinsese înfrigurarea aceea? Acum, când ajunsese la destinație, faptul era și mai puțin limpede. Fără tragere de inimă, stinse luminile și se duse sus. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
nu putea descâlci despre ce anume era vorba. Deschise ușa cu prudența omului care intră în dormitorul unei femei pentru prima oară. Judith avea obiceiul să doarmă fără cămașă de noapte și nu voi să o ia prin surprindere. O privire spre pat îi calmă neliniștea înainte ca aceasta să-i inunde conștientul. Judith purta un neglige albastru. Marriott răsuflă ușurat, dar primele ei cuvinte îl alarmară. - Întinde-te lângă mine o clipă - spuse ea. Marriott își scoase pantofii ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
și remarcă intrigat că ușa de la camera de zi era deschisă. Savură cu ușurare pustietatea desăvârșită a camerei, până ce aerul rece ca gheața îl conduse spre bucătărie, unde aprinse în grabă focul de la aragaz și se încălzi în sfârșit. O privire aruncată pe fereastră îi aduse o nouă surpriză. Ninsese în timpul nopții. La braseria Mătușii Mary, medită asupra problemei lui. În visul cu cei doi bătrâni, fusese conștient de existența unui scop. Probabil că scopul se împlinise căci cuplul și mobilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
partea vizibilă a reactorului. Structura care se vedea părea deci un pic cam neobișnuită; nutrea impresia confuză că toată materia atomică era ținută departe de așezările mari și mici. În vis, problemele de așezare fuseseră fie rezolvate, fie neglijate. O privire aruncată la ceas îl smulse din reverie. Nouă fără trei minute. Ar face bine să se grăbească dacă intenționa să măture magazinul înainte de sosirea tânărului Pete. Făcuse câțiva pași buni pe stradă când se gândi: Dacă avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
dintre ei au fost foarte buni actori“, a spus el. I-aș răspunde că cele mai inedite momente (artistice) au fost cele de neliniștitoare sinceritate, când cei prezenți s-au autoizolat în propriile gânduri sau când au redevenit conștienți de privirile celorlalți. Un lucru interesant a mai făcut propunerea lui Edi: a dus așteptarea atât de jos, încât o întrebare de tipul „Tu faci ceva sau doar...?“ devenea aproape justificată. Au urmat scene exhibiționiste de tipul făcut duș, uscat părul, plimbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Diana Dulgheru, George Anghelescu, Lala Misosniky ș.a.) li se va adăuga poeta Elena Vlădăreanu. Și nu numai ea. Ursul din pădurea jocurilor amorțite Mihaela Michailov Am fost în pădure. M-a dus Afrim. O pădure arămie-aurie care mi-a agățat privirea în crengi. O pădure în care fâșii de traume și singurătăți - tata Luigi-sora, Marta-sora Maria, fratele Giani - se depun pe rumegușul anormalității. Cel mai recent spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara se joacă într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de frânturile din existența celorlalți. Compoziția actorului evoluează de la articularea sincopată a silabelor galopante la expresivitatea facială dezvoltată în cadre care fac din moacă un personaj: felul în care își țuguie buzele, în care scuipă supa de ceapă sau cafeaua, privirea spălată pe retină țintind golul sunt semne ale unei debilități perfect arcuite, nejucată agresiv. După Tugati din Krum, regizat de Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei M forța dramatică a maladiei mintale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
echilibrat pe care judecata ei îl făcea în peisajul amorf. Fie că e proză, jurnalism, ori eseu, există o justețe în cele ce scrie ea. Nu vreau să spun că Gabriela ar fi infailibilă, însă sunt garantate la ea franchețea privirii și o pasiune (adânc înrădăcinată, nedemonstrativă) de a ajunge la esența lucrurilor, la realitatea lor stabilă, dincolo de vălurile aparențelor. Intuiție, experiență, dorința și capacitatea de a nu fi părtinitoare. Puțini sunt printre noi cei pe care instinctul (etologic) și tradiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lucrurilor, la realitatea lor stabilă, dincolo de vălurile aparențelor. Intuiție, experiență, dorința și capacitatea de a nu fi părtinitoare. Puțini sunt printre noi cei pe care instinctul (etologic) și tradiția (tribală) a partizanatelor să-i domine atât de puțin. Iar luciditatea privirii ei nu o ocolește nici pe ea însăși - calitate a prozatorului de anvergură, dar, poate, și a jurnalistului de excepție. O lungă prietenie îți dă iluzia de a cunoaște bine un om, cu toate armonicele sale. Și se întâmplă uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de sine a narațiunii post-moderne etc. - deși seducțiile tehnice în proză (și celelalte) au fost mari de câteva decenii încoace. Ea încearcă doar să își servească substanța prozei atât cât este omenește posibil, printr-un nespus jurământ de credință, fără priviri cochete în oglindă, fără preocupare despre ce ar fi comercial. Succesul ei vine din faptul că pune întrebările autentice ale timpului și ale omenescului din noi. Gabriela, dimineața asta nu a fost pierdută! Dan Perjovschi Timp de 16 ani și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o mare eroare. Băsescu mizează pe răul anonim și pe binele anonim. Dacă ar pronunța nume, ar atrage atenția asupra unor persoane, asupra unor chipuri. El însă este singurul chip din mulțime asupra căruia trebuie să-ți cadă ție, alegătorule, privirea. Căci, deși nu candidează, el este marele împărțitor al voturilor. Urmează-l orbește și îți va spune pe care pătrățel să-ți pui ștampila. Ai vrut uninominal? Ai, iată, un uninominal inevitabil, căci la locale nu se poate altfel. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de laude se strecoară câte un vag adevăr cu substrat ideologic, dacă nu chiar pragmatic. Problema e că dacă ai cât de cât cunoștință despre ce se întâmpla acolo, fiecare enunț capătă infinite posibile interpretări, ceea ce pare la o simplă privire o foarte jegoasă pupare în cur devine una dintre cele mai interesante partide de șah pe care le puteți urmări „online“. Bun, deci care ar fi protagoniștii întâlnirilor? Zaharia Stancu (pe care cele patru stenograme îl prind ca președinte al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
palme, ce nu te saturi să-l săruți. Iar timpul furios ce ne privește Ne chinuie și în timpane ne răcnește. Și uite cum pornește trenul... Spre noi plângând, se uită stelele și cerul Un urlet fără margini, mi-acoperă privirea Locomotiva furioasă, ne-anunță despărțirea. De sus în jos privesc, și-ncet pornește Și chipul tău ce-l văd, îl simt cum sufletul îmi pedepsește Stau rezemată și privesc cum tot rămâi în urmă Din depărtare-aud locomotiva cum răsună. Închid
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
în urmă Din depărtare-aud locomotiva cum răsună. Închid o clipă ochii să-mi revin, mai am timp să te văd o dată Dar disperată îi deschid și simt cum inima-mi săgeată Stau și mă uit în jur, încă te caut, privirea îmi coboară Îți las ca amintire petalele ce înapoi spre tine zboară...
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
Speranța, Noaptea de vară, Ploaia caldă sub care te răsfeți, Zâmbetul meu, al tău, al lui, Boala care ne usucă, Bola care ne ia, Drumul spre rai, Cântecul inimii, Eu azi, eu mâine, eu cândva, Căldura mâinii întinse, Dragostea mea, Privirea, Noi, Eu, Tu...
A doua oară unu by Cucoreanu Gretti () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92961]
-
care o numim „antică”, câteva minți, mai luminate decât media timpului lor, considerau că înțelepciunea reprezintă ținta ultimă a omului, pe pământ, adică tocmai ceea ce merită, mai presus de toate, a fi dobândit. Astăzi, după cum se constată la o simplă privire aruncată împrejur, acest ideal este mai îndepărtat ca oricând în raport cu sfera preocupărilor omului modern. Dar, în absența înțelepciunii, omul nu va ști cum să echilibreze, în sufletul său, cei doi vectori ai iubirii, astfel că nici posibilitatea salvării prin sine
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
implacabilă a României, din moment ce această țară beneficiază de poziția deosebit de avantajoasă a frontierei intermediare, aflată chiar la limita spațiului geografic al Balcanilor și a celui central-european? Șansa ar fi acum de a pune la arhivă dilemele istorice ale României, îndreptând privirea înspre viitor. Mina de aur a studiilor balcaniste este pe cale de epuizare pe măsura integrării europene și a evaluării globalizate a țărilor europene, indiferent de trecutul lor mai mult sau mai puțin balcanic. Nu e vorba de a fugi de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pragului, am putea spune) și posedarea Europei Răsăritene făceau parte din experiența călătorilor apuseni (cei care măsurau și trasau frontiere) și indică de fapt exercitarea dominației intelectuale prin care Europa Răsăriteană era pusă în poziția de a se lăsa expusă privirii și analizei raționale a iluminiștilor apuseni. Imaginarea și cartografierea nu erau "operațiile competitive" ale "fanteziei și științei", ci erau funcții corelate: filosofii și călătorii cartografi conlucrau în desenarea hărții simbolice a diferenței dintre Apus și Răsărit. Adresarea Europei Răsăritene s-
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
consilierea copiilor cu abilități înalte este o parte esențială în promovarea copiilor cu aptitudini înalte. În continuare vom prezenta o imagine de ansamblu asupra aspectelor consilierii, consilierului, a copiilor care au nevoie de consiliere și diferite ocazii de consiliere. 1. Privire de ansamblu asupra instituțiilor care se ocupă de consiliere Focalizarea în consiliere se face asupra părinților, elevilor și profesorilor. În afara consilierii de la școală, consilierea se mai poate face prin agenții / cabinete de consiliere sau de psihologi. Liniile colorate și săgețile
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]