95,170 matches
-
convins de o ceată de copii (creștini) din propria mahala, Dudești, să meargă cu Moș Ajunul, ca să câștige "biștari". Așa ajung să colinde și sub fereastra lui Delavrancea, care aflându-i numele, nu rămâne prea mirat, îndreptând spre el o privire "de om, de frate și de tată". I. Peltz sentimentalizează nu o dată, ca în cazul de față și uneori e tentat să exagereze. E adevărat că Duiliu Zamfirescu se interesa de publicațiile cele mai recente și de scriitorii tineri, dar
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
îi acordă și N. D. Cocea "derbedeului de 17 ani", care-l invită la Terasă (Oteteleșeanu), unde îl cunoaște pe Coșbuc. Acum Peltz realizează un portret mai închegat. Poetul Firelor de tort era un "bărbat de statură potrivită, cu o privire tristă. Purta un fel de redingotă neagră-verzuie și o pălărie de fetru cu boruri mari". Avea o figură de om prematur îmbătrânit. Era după moartea fiului său Alexandru într-un accident de automobil. S-a întâlnit și în alte rânduri
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
remarcat este acela al lui Dinu Nicodin, tip de snob, pe numele lui adevărat Nicolae Ioanid. E destul de asemănător cu acela din abia citatele Memorii ale lui E. Lovinescu: "Bine zidit, cu un obraz mare, totdeauna ras proaspăt, cu o privire calmă de om care a văzut multe și știe multe..."; "se îmbrăca după ultima modă londoneză, se parfuma cu cele mai scumpe produse pariziene, vorbea cu accent voit străin, își făcea corespondența pe o hârtie ultrafină..." Un elogiu îi aduce
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce e, până la urmă, Clava? Un ghid de lectură pentru cei care s-ar pierde, altfel, în opera lui Gellu Naum. Un fir al Ariadnei prin lumea lui magică, bizară, alchimică, mistică, spectaculoasă. O privire din interior, de pe un cerc privilegiat, foarte aprope de "centrul poetic" generat de trăirea, de practica, de gesturile cu sens de ritual personal ale lui Gellu Naum. Fragmentul în care poemul Katsina capătă un cu totul alt sens decât acela
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
Cătălin D. Constantin - Care-i acolo? Tu ești, Phémie? Dar era puțin probabil ca, la o oră atît de tîrzie, clopotăreasa să vină la casa parohială. Sub fereastră, privirea neliniștită a bătrînei servitoare nu deslușea nimic mai departe de primul cot al aleii; grădina, mică, se pierdea dincolo, în beznă. - Phémie, dumneata umbli pe acolo? reluă ea fără convingere, cu o voce acum de-a dreptul tremurătoare. Nu-i
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
paroh, să țineți numai un pic lampa?... A! numai pînă la capătul culoarului, atîta doar! Remarcă de îndată că purta mănuși din mătase neagră, neînsemnată protecție împotriva vîntului din nord. Sutana îi era tocită, dar curată, și observă dintr-o privire că îi lipseau doi nasturi. În acel moment privirile lor se întretăiară. - Iată, domnișoară Céleste, o să ai de lucru, spuse el, zîmbind. Nu avea să uite niciodată zîmbetul acesta, care, într-o clipă, îi cucerise inima și îi cîștigase pentru
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
pînă la capătul culoarului, atîta doar! Remarcă de îndată că purta mănuși din mătase neagră, neînsemnată protecție împotriva vîntului din nord. Sutana îi era tocită, dar curată, și observă dintr-o privire că îi lipseau doi nasturi. În acel moment privirile lor se întretăiară. - Iată, domnișoară Céleste, o să ai de lucru, spuse el, zîmbind. Nu avea să uite niciodată zîmbetul acesta, care, într-o clipă, îi cucerise inima și îi cîștigase pentru totdeauna devotamentul. Să fi trăit ea încă de pe atunci
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor. Vehicul nu părea a fi pentru că nu făcea nici un zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doar atât. Rămase cu privirile ațintite în întuneric așteptând. Deodată, niște irizări stranii înconjurară contururile ciudatului obiect din care ieșeau câteva siluete mișcătoare. Le urmări cu teamă și curiozitate. Văzu cum dispar printre ruinele și săpăturile șantierului de peste drum. Molozul fusese ridicat, dar pivnițele și
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
Facultății de Litere, secția japoneză -engleză și vorbitoare fluentă de limba japoneză) privea, în acest roman de debut, realitatea niponă nu cu ochii unui turist european, ci cu aceia ai unei persoane perfect integrate în viața socială și culturală. O privire mai puțin obișnuită, de insider, a unui om care a acceptat cele mai dure și extravagante experiențe (inclusiv consumul de droguri și acceptarea unei sexualități duse pînă în pragul prostituției) pentru a înțelege psihologia oamenilor și a cunoaște toate ungherele
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
nici eroticul nu l-a interesat mai deloc... În fine, pentru problema dvs., o să vă citesc o frază din Roland Barthes, mai adăugă, și în spatele lui apăru imediat un raft din care diavolul extrase o carte fără ca măcar să-și întoarcă privirea. Există aici o analiză intitulată Nautilus și Corabia beată. Iată ce scrie onorabilul domn Barthes: "Imaginarea călătoriei corespunde, de fapt, la Verne cu o explorare a spațiului închis, iar acordul dintre autor și vârsta copilăriei nu vine dintr-o banală
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
Pavel Șușară Monica de la Prima Tv este o apariție profund eliadescă, adică una în care se poate citi fără echivoc toată demonstrația aceea asupra camuflării sacrului în profan, și se compune, urmuzian, din: priviri imperturbabile, ținută hieratică, de personaj bizantin modelat după canoanele occidentale, și microfon arghezian ( mai în clar, unul plin de aluzii!). În mod cert, ea a fost croită pentru o altă funcție mitologică și trebuia să se așeze într-un cu
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
la intersecția tragicului cu grotescul, prin orfelinatele invizibile și difuze ale României de astăzi. Față de acestă lume, cutremurătoare fi fascinantă în felul ei, Monica își organizează nenumărate trăiri pe care, chiar dacă nu le dezvăluie explicit, le transmite imponderabil prin fixitatea privirilor, prin freamătul nărilor, prin suspendarea respirației pînă la limita conservării funcțiilor vitale și, mai ales, prin țipetele mute, prin experiența implozivă a momentelor paroxistice. Așa cum Tina Turner avea, după propriile-i mărturisiri, cel puțin vreo trei-patru orgasme la fiecare concert
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri sau, mai departe, la roșul sanguin și la galbenul solar -, dominanta rece - aceea a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a eterului - și, în sfîrșit, cea a valorilor - de la negru la griurile intermediare și pînă la eclerajul absolut al albului - a cărei semnificație este deopotrivă una metafizică și morală. Prin acestea, adîncindu-și privirile în natura și în viața formelor, pictorul trece, într-un alt nivel al reprezentărilor sale, la coagularea unor semne care cad cumva, mai mult aluziv decît explicit, sub incidența unei figurații incipiente. II Fără a se transforma radical, adică fără
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
la adresa dorinței țării de-a se integra în U.E. și-n alte organisme și paraorganisme. Nu intenționez așa ceva. Dimpotrivă, încerc să demitizez un proces care, din cauza secretomaniei puterii de la București, tinde să devină o formulă doar pentru inițiați. La o privire sumară, românii au față de Europa două atitudini: fie una adulatorie, de acceptare pe nemestecate, fie una de respingere crâncenă, înfricoșată. La primul punct se înscriu atât cei convinși că doar mecanismele europene pot pune capăt dezastrului țării, cât și pomanagiii
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
nu o voi mai face cu patos și nici cu acel sentiment al traumei cu care scrisesem în Vaterlandstage... în urmă cu aproape 30 de ani , despre ceea ce mi-a fost dat să trăiesc în timpul dictaturii. R.B.:Aveți totuși o privire foarte critică și asupra Occidentului, nu sunteți de altfel singurul, regăsim această atitudine și la Herta Müller și la alți autori chiar mai tineri, originari din România, care scriu în germană. Dar să lăsăm de-o parte acest subiect - interminabil
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
este, numai că din cu totul alte motive decît ar fi presupus acel în principiu. Ar fi trebuit să fie speciale pentru că, după cum s-a tot spus pînă acum în nenumărate comentarii, Jocurile s-au întors acasă, dar, la o privire ceva mai riguroasă și lipsită de orice patetism mitologic, se poate observa cu ochiul liber că ele nu prea mai au un acasă indiscutabil. În cea mai pură tradiție balcanico-ortodoxo-contemplativă, dacă îmi este permisă o asemenea asociere, era nesigură pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
asemenea criză de timp cu amenajările, construcțiile și cu pregătirile infrastructurii, în general, încît doar eforturile non stop și premiile maximale, ca la vînătoarea de bandiți din Vestul Sălbatic, au mai zdruncinat oarecum încremenirea cu mistria în mînă și cu privirile în mare. Ba se mai vorbește și de zeci de morți în marea viteză a finisajelor, ceea ce ne trimite iarăși în lumea cristalină a legendei, în plin scenariu al Meșterului Manole, adică acolo unde măreția și trăinicia nu au nevoie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc, într-un fel nou; florile albastre de cicoare, ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face cu grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
atunci omul râde încet, obsesiile lui se topesc și o bucurie liniștită, aproape neștiută nici de el însuși, dar luminoasă și eternă ca și cerul, se așterne pe chipul lui." (pp. 1096-1097). De la perspectiva înaltă și integratoare a acestei descrieri, privirea autorului coboară treptat, mai întâi pe loturile Moromeților și pe familia muncită în fiecare an, iar apoi, cu o precizie sporită, pe secerișul de anul acesta. Episoadele sunt clar marcate și diferențiate, Marin Preda mizând pe o progresivă particularizare: de la
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
vede părăsită de un soț fugit după farmece mai tinerești. Sofia e un alter-ego perfect al Tatianei Covor, o ,soră" bună în nefericire și tărie de caracter, sensibilitate și pozitivism, cu experiențe narate la persoana I, în formula romanului autobiografic. Privirea sa încărcată de tristețe se focalizează pe un prezent ce a căpătat o denominație odioasă (single) și se întoarce, în mod repetat, spre trecutul comun, pentru a recupera câte ceva din zestrea afectivă risipită. După aproape doi ani de la despărțire, eroina
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
prelucrare. Imaginile sunt mărite, procesate pe calculator, recompuse înlăuntrul propriilor date constitutive sau, de multe ori, prin adăugarea unor elemente prin care sensul lor inițial este redirecționat. Trei sunt coordonatele mari pe care Jacobi le urmărește cu o rigoare a privirii și cu o implicare afectivă ieșite din comun: mai întîi, el anulează trecutul static, reconstruiește memoria și trezește la o nouă viață ceea ce părea pentru totdeauna un moment încremenit. Fie că sunt personaje anonime sau persoane publice,unele cu un
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
se ridică spre a-i lua locul, și cînd o informație decade, alta mustește pe mormîntul ei, iar ceea ce nu vedem se numește Mintea Divină a rețelei, care presară din dot com în dot com mii de flori albastre peste privirea noastră, de mici ahile, ulise sau femios, cel pus să-i cînte pe Ceilalți" (Constantin Vică). Pentru ,dependenți" și nu doar, de căutat și de citit... Mai încolo, un eseu (de fapt, prima lui parte...) al Ruxandrei Cesereanu, despre evadare
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]