93,972 matches
-
era în stare să reziste unui atac.” "Landmeisterul" și "gebietigerul" Ordinului, precum și proprietarii de moșii din Livonia, erau toți mici nobili care își păzeau privilegiile și influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
germană asupra Livoniei. Multe cetăți din Livonia au capitulat fără opoziție, trupele rusești cucerind Dorpatul în mai, Narva în iulie, și au asediat Revalul. Întărite cu 1200 de "", 100 de tunari și aprovizionate cu muniții din Germania, forțele livone au reușit să recucerească Wesenberg (Rakvere) împreună cu alte cetăți mai puțin importante. Deși germanii au efectuat raiduri în teritoriul rusesc, Dorpat, Narva și multe alte cetăți mai mici au rămas în mâinile rușilor. Înaintarea inițială a acestora l-a avut în frunte
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Livonia a fost și ea afectată de campania navală a amiralului danez Peter sau , care a bombardat de pe mare Revalul suedez în iulie 1569. Conform tratatului de la Stettin, Danemarca a devenit puterea supremă și dominantă în Europa de Nord, dar nu a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au fost astfel ignorați și Războiul Livonian a continuat. Din punctul de vedere al lui Ivan, aceasta doar a permis puterilor implicate
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
mai bune intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
5 septembrie 1580. Fără altă rezistență semnificativă, garnizoane ca Sokol, Velij și Usvzat au căzut cu repeziciune. În 1581, forța , o cetate bine fortificată și masiv apărată. Susținerea financiară din partea parlamentului polon a fost însă retrasă, iar Bathory nu a reușit să momească forțele rusești în câmp deschis în Livonia înainte de venirea iernii. Neînțelegând că înaintarea polono-lituaniană era în pierdere de elan, Ivan a semnat . Eșecul asediului suedez al Narvei în 1579 a condus la numirea lui în funcția de comandant
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
-lea, dar țarul i le-a respins, probabil cu consimțământul lui Bathory. Armistițiul, care a fost aproape un tratat de pace, urma să dureze zece ani și a fost înnoit de două ori, în 1591 și 1601. Bathory nu a reușit să preseze Suedia să renunțe la cuceririle din Livonia, anume la Narva. După o hotărâre a lui Ioan, războiul cu Rusia a luat sfârșit în 1583 când țarul a încheiat ("Plyussa, Pljussa, Plusa") cu Suedia. Rusia a cedat mare parte
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3.500 care s-au retras în debandadă spre Silistra. Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta Dunării. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumătate
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
mutați la Zagreb și în alte locuri. La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Budisavljević a obținut permisiune scrisă să ia copiii din . Cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, în special cu al profesorului Kamilo Bresler, ea a reușit să mute copiii din lagăr la Zagreb, Jastrebarsko și apoi la Sisak. După eforturile de salvare din Stara Gradiška, purtând uniforma de asistentă medicală de la Crucea Roșie, Budisavljević a luat parte la transportul copiilor din , și Jasenovac. Peste 6000 de
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
programe de incluziune socială). Un raport al Consiliului Superior al Magistraturii privind accesul la justiție al romilor și altor grupuri vulnerabile a conchis că sistemul judiciar este insuficient de sensibil la discriminare și că regulile privind ajutorul legal nu au reușit să asigure capacitatea reprezentării legale pentru categoriile vulnerabile, printre care romii. Copiii romi au o probabilitate mai mare decât colegii de altă etnie de a abandona școala; aproape 80% dintre tinerii neșcolarizați sunt de etnie romă, iar 38% dintre aceștia
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
sau "mai degrabă independentă"), iar 24% dintre români cred că presa "nu este nici independentă, nici dependentă". Constituția și legile țării protejează libertatea religioasă, iar în practică, guvernul respectă, în general, libertatea religioasă. Cu toate acestea, autoritățile locale nu au reușit să răspundă plângerilor de discriminare înaintate de către grupurile religioase minoritare. Lipsa progresului în ceea ce privește retrocedarea bisericilor greco-catolice transferate de către fosta guvernare comunistă Bisericii Ortodoxe Române, în toamna lui 1948, rămâne o problemă semnificativă. Au fost raportate cazuri de discriminare socială pe
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
cu toate că are o concluzie ingenioasă. Notițele apar înainte să fie scrise, fotografiile numerotate devine subiectul principal și, în timp ce personajele devin pe jumătate conștiente că acțiunile proprii sunt conturate de un continuum spațiu-timp a cărei relație cauză-efect devine amestecată, ele nu reușesc să-l oprească."
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
antreprize a fost extravaganta expoziție „Venice in London” al lui Imre Kirhály de la Sala Olympia din Londra, pe care Steiner a văzut-o mai devreme în acelaș an. De asemenea a mai deschis o sală de cinematograf, care nu a reușit financiar și un bufet cu automate. În 1897 a organizat înălțarea în Kaiserwiese (pe locul „Turnului Murano” din parcul Venedig, a vestitei roți uriașe Wiener Riesenrad. Roata a fost construită, la comanda lui Steiner, la Glasgow, de către Walter Basset ca
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
Janusz Gajos) îl trimite acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat la Gdańsk de un reprezentant al autorităților pe nume Badecki (Franciszek Trzeciak), care înțelege importanța sarcinii sale. Winkel nu reușește să intre în curtea șantierului, fiind considerat un jurnalist aservit Partidului Comunist. El îl întâlnește totuși în mulțimea din fața porții pe prietenul său Dzidek (Boguslaw Linda), căruia îi facilitase anterior obținerea unui loc de muncă la Televiziunea din Gdańsk. Dzidek
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Fikar (poet și publicist) să vină cu sugestia atribuirii rolului cântărețului Václav Neckář. Menzel a relatat că el însuși a decis să apară în film în rolul medicului cu doar câteva minute înainte de filmare după ce actorul distribuit inițial nu a reușit să ajungă la timp. Filmările au început la sfârșitul lunii februarie și au durat până la sfârșitul lunii aprilie a anului 1966. S-a filmat în interiorul și în apropierea clădirii gării din Loděnice. Asocierea lui Menzel cu Hrabal a continuat, iar
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
în martie 1506, Lourenço de Almeida, a interceptat flota sultanului la intrarea în golful Cannanore, provocându-i pierderi importante. Lourenço de Almeida a explorat apele din zona de coastă, spre sud, până la Colombo, actualul stat Sri Lanka. Între timp, sultanul a reușit să îl convingă pe conducătorul din Cannanore de adevăratele intenții ale portughezilor în Kerala. Acesta fusese deja descumpănit și înfuriat de comportamentul portughezilor, care le garantaseră accesul nestigherit comercianților musulmani din Cannanore. Kōlattiri a organizat și o rezistență armată împotriva
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
de Fiziologie a UMF din Cluj ("La régulation nerveuse et humorale de l’érythropoïèse." Baciu I., J. Physiol. Paris, 1962, 54, 441). Doctorul G. Grigoriu, provenind din școala medicală a Clujului (cu profesori precum Iuliu Hațieganu și Ion Baciu), a reușit așadar să împlinească un proiect al său mai vechi, "de suflet", cu aplicații multiple în clinică: determinarea nivelului seric al eritropoietinei. "- Testul coloniilor granulo-monocitare (CFC-GM)" (între 1980-1982; din 1984, reluat, readaptat și aplicat în mod curent ca metodă de studiu
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
în același timp sprijinul aerian al forțelor terestre proprii. Efectivele repartizate operațiunii au fost cinci corpuri aeriene, cu un efectiv de 1.100 de aparate de zbor. Operațiunea a fost lansată pe 3 iunie 1940. Serviciile de informații britanice au reușit să îi avertizeze la timp pe francezi cu privire la iminența atacului, iar rezultatele operațiunii germane au fost departe de ceea ce dorise "Oberkommando der Luftwaffe". Din fericire pentru "Luftwaffe", eșecul operațiunii nu a influențat în final înfrângerea definitivă a Franței, dată fiind
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
într-o capcană. Versiunea revizuită a "Unternehmen Gelb" (Operațiunea Galben), cunoscut și ca Planul Manstein, a fost lansată cu succes pe 10 mai. Planul german nu și-a atins obiectivul distrugerii Corpul expediționar britanic care, în timpul luptelor de la Dunkerque, a reușit să își evacueze majoritatea efectivelor. În schimb, forțele terestre belgiene și olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au fost anihilate în încercuirea din nordul Franței. Ca urmare, francezii mai dispuneau doar de unități formate din
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup) din cadrul Grupului de bombardament 28 să conceapă o operațiune cu numele de cod "Paula". Obiectivele operațiunii erau vaste. În afară de distrugerea aerodromurilor și a fabricilor de avioane din regiunea Parisului, bombardamentele trebuiau să reușească, conform spuselor lui Waldau, să „dobândească o influență de dorit asupra moralului Capitalei”. Avioanele de recunoaștere germane au raportat descoperirea a 1.244 avioane staționate pe aeroporturile din jurul Parisului, dintre care 550-600 de avioane cu un singur motor. Toate aceste
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
ca și atacul de pe 22 mai, a fost împiedicată de vremea proastă. Operațiunea a fost compromisă în cele din urmă de lucrul în echipă de slabă calitate și de încrederea excesivă în „invulnerabilitatea” "mașinii „Enigma”". Serviciile de informații britanice, care reușiseră să decripteze codul militar german (Ultra), i-au avertizat pe francezi cu privire la iminența atacului. Pe 30 mai, contrainformațiile britanice au interceptat un mesaj trimis de Grauert prin care acesta discuta despre pregătirile pentru atac ordonate corpul său aerian. Traficul dintre
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat din prizonierat după capitularea
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
suferit pierderi grele. În timpul atacului, germanii au folosit noile bombe incendiare C-250 "Flammbombe", care fuseseră aduse pe front doar cu 24 de ore mai devreme. Bombele incendiare au distrus câteva hangare și avioane parcate. Germanii au considerat că au reușit să dea o lovitură mortală aviației franceze. Analiza operațiunii aeriene făcută de germani a indicat un succes de proporții. Această analiză a sugerat că "Luftwaffe" a reușit să avarieze grav mai multe fabrici franceze și să distrugă la sol și
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
incendiare au distrus câteva hangare și avioane parcate. Germanii au considerat că au reușit să dea o lovitură mortală aviației franceze. Analiza operațiunii aeriene făcută de germani a indicat un succes de proporții. Această analiză a sugerat că "Luftwaffe" a reușit să avarieze grav mai multe fabrici franceze și să distrugă la sol și în luptele aeriene numeroase avioane. Germanii au pretins că au distrus 75 de avioane franceze în luptele aeriene și 400 la sol. Rezultatul raidului a fost într-
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]