95,170 matches
-
a spus ea. Făceam menajul pentru domnul Renault, de două ori pe săptămînă. Am venit să-mi iau lucrurile. — Ăăă... Păi... Am făcut un gest care se voia binevoitor, mă rog, un soi de gest. A intrat, a aruncat o privire rapidă la televizor: cele două războinice luptau acum corp la corp, pe buza unui vulcan; presupun că, pentru lesbiene, spectacolul era excitant. — Nu vreau să vă deranjez, a spus Aișa, în cinci minute am terminat. Nu mă deranjați, am spus
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
pentru lesbiene, spectacolul era excitant. — Nu vreau să vă deranjez, a spus Aișa, în cinci minute am terminat. Nu mă deranjați, am spus, de fapt nimic nu mă deranjează. A dat din cap în semn că a înțeles, o clipă privirea i s-a oprit pe chipul meu; poate evalua asemănarea fizică cu tatăl meu, poate încerca să deducă un grad de asemănare morală. Apoi s-a întors, a început să urce scara spre dormitoare. Nu vă grăbiți, am spus cu
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
aș fi vrut să-i pot spune mai multe. Simțeam că mă apucă o simpatie irațională, anormală pentru căpitanul Chaumont. Iată-l, punea deja hîrtie în imprimantă. — Tata făcea foarte mult sport! am spus eu dintr-o dată. A ridicat o privire întrebătoare. Nu știu, am zis desfăcînd brațele a neputință, voiam doar să spun că făcea foarte mult sport. Cu un gest înciudat, căpitanul a pornit imprimanta. Am semnat depoziția, l-am condus pînă la ușă. — Îmi dau seama că sînt
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
mai puțin de-o săptămînă: în această poveste sordidă și banală, el era singurul erou adevărat. Aișa se ghemuise pe un scaun, vizibil copleșită, cu chipul încadrat de părul negru; abia dacă s-a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla fratele ucigaș. Acesta, între doi jandarmi, privea în pămînt cu un aer îndărătnic. O mică brută ordinară; nu simțeam pentru el nici o milă. Întîlnindu-mi privirea, m-a identificat, cu siguranță. Știa cine
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla fratele ucigaș. Acesta, între doi jandarmi, privea în pămînt cu un aer îndărătnic. O mică brută ordinară; nu simțeam pentru el nici o milă. Întîlnindu-mi privirea, m-a identificat, cu siguranță. Știa cine sînt, era normal să afle: după concepțiile lui primitive, aveam dreptul să mă răzbun, răspundeam pentru sîngele tatălui meu. L-am privit drept în ochi, conștient de raportul ce se stabilea între noi
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
episod legat exclusiv de literatura lui Caragiale și de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine. Dar departe de a fi o simplă anexă a textului caragialean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi apare, la o privire mai atentă, ca un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
ca un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face, în celebrul său eseu "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face, în celebrul său eseu "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i comportamentul tipic și analizîndu-i pas cu pas existența, el se transformă dintr-un martor de circumstanță în purtătorul de cuvîn al unei aspirații. Lumea străzii, a cafenelei și a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
echilibrele, năzuințele și dramele ei. Dacă Jiquidi nu este niciodată patetic și nu își edulcorează observațiile în sentimentalisme explicite, nu înseamnă că el nici nu participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă, pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe o bancă sau corul
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
și acestea sînt doar cîteva din exemplele posibile - par mai degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului însuși, care însemnează cu aceeași grijă la răboj faptele bune și pe cele rele, Jiquidi își plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă iubire părintească. Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului însuși, care însemnează cu aceeași grijă la răboj faptele bune și pe cele rele, Jiquidi își plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă iubire părintească. Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie cubistă - și acest inventar s-ar purtea continua și în alte registre stilistice
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
în natura ireductibilă a faptului concret. Observația este mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel ori măcar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. În etapa următoare, siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
în frunte cu partidele comuniste și muncitorești". Servitutea artistului este cauționată prin participarea la zidire, sub semnul controlului partinic și al promisiunii emancipării umanității înseși. Anatomia complicității "creatorului"/ "criticului" la crima etatică poate începe din acest punct al enunțului partinic: "Privirea conștientă în viitor dă o perspectivă uriașă operei literare. Or, aceasta înseamnă în adevăr prezentarea realității în plinul proces de transformare, nediformat, în nici un caz static. Însușirea marxism leninismului înarmează pe scriitor și-i deschide mari posibilități de cunoaștere și
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
doar un vis, că 4 martie 1977 nu a existat decât într-un coșmar colectiv și că nemuritorul Toma Caragiu își așteaptă Spectatorii, pe scena Teatrului Municipal din București... De la coperta luminată de ochii imenși, sfredelitori, plini de inteligență, cu privirea lor tainică, umbrită de tristețe și până la ultima filă a albumului, străjuită de chipul "Marelui singuratic", volumul te cucerește, te incită și ridică o mare și chinuitoare întrebare: de ce, în ciuda uriașului succes, de critică și de public, acest dăruit artist
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
mea din sud" ( Petic flămînd de infinit). Sau: "...o ploaie metalică îmi este căderea și în spatele/ fiecărui copac aud strigăt de bucurie:/ este Moartea sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un petic flămînd de infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust de heroină). Sau: "am devenit cel care adună/ trăsnete" ( Cel care adună trăsnete). Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai, riscul aridității, al industrializării. Pe întinsul cîmp
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile/ ridicate purtîndu-mă ca un prapor/ eu umbră/ căzută pe spinarea Tisei adun bucăți de țară:/ aici stau și scriu pe
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
seama că, prin felul în care i-am adresat întrebările, căutam de fapt confirmarea unor impresii personale de lectură. Din acest motiv, discuția deși poate ușor statică mi se pare a oferi totuși șansa de a pătrunde direct, dar sub privirile atente ale gazdei, în încăperile unei creativități literare "experimentale" mai puțin practicate azi, de reflecție asupra "colajului" însuși, ca principiu literar... ( R.B.) R.B.: Cartea de colaje este, după părerea mea, și un volum de poezie. Cititorul care vă cunoaște scrierile
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
răsară în versuri toată splendoarea lucrurilor. Grecii numeau această splendoare sau bogăție a lucrurilor ousía lor, ființa lor. De aceea, poetul este un mic zeu, ne spunea Vicente Huidobro, fondatorul creaționismului. Realitatea nu este numai ceea ce se află aici în fața privirii noastre. Realitatea este tot ceea ce este și ce nu nu-este. În acest sens, realități sunt și zborul unei păsări și nașterea unui fluture, și spun nu numai nașterea acestui fluture hic et nunc, ci acțiunea însăși de a naște, pentru că
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
Acum, când scriu aceste rânduri ( nota autorului la subsolul paginii: Scrise în august 1821), s-au scurs nouăsprezece ani; și totuși văd și azi, de parcă s-ar fi petrecut ieri, conturul și înfățișarea obiectului pe care mi s-a fixat privirea de adio. Era tabloul unei încântătoare doamne; ... gura și ochii erau atât de frumoși încât de mii de ori lăsasem tocul sau cartea jos, căutându-i mângâierea... M-am înălțat până la portret, l-am sărutat, apoi am ieșit fără zgomot
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
vorbă" e un mod de-a spune. De fapt, ea vorbește necontenit, încercând să-i capteze atenția și să-l seducă, iar el tace și ascultă. în mod ingenios, scriitoarea nu-l desemnează pe tânăr printr-un nume, ci prin privirea lui albastră, a cărei semnificație se schimbă mereu, ca reacție la ceea ce povestește amfitrioana. Existența cuplului depinde exclusiv de rostirea a noi și noi cuvinte de către femeie, așa cum menținerea unui avion în aer depinde exclusiv de învârtirea continuă a elicei
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
saturație. De aceea un bărbat, chiar dacă are mai multe femei, revine mereu la cea care știe să asculte. Femeii îi este prea mult. în ea nu mai e loc, devine chinuitor. Când pleacă ea, în majoritatea cazurilor, e pentru totdeauna. Privirea verde a intrat iar în ochii Annei, stă cuminte ca la concert, nu vrea să-i scape nimic, e clar că muzica asta îl atrage, caută să-i descifreze sensurile, cum de-l pot interesa banalitățile astea?! Anna e fericită
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
este ocrotitoarea corăbierilor, iar lăcașul de cult ortodox are forma unei nave, simbolizând arca Bisericii care traversează istoria spre eternitate și mântuire. Așa se explică faptul că în iconografia bizantină, Maica Domnului este zugrăvită pe bolta altarului la prora cu privirea și brațele deschise ocrotitor către credincioșii dinăuntrul navei. Mesajul este clar: „noi, cei bântuiți” de „valul” istoriei, în „nava” bisericii suntem protejați de Domnul Hristos aflat la cârmă și de Sfânta Fecioară, aflată la prora bisericii (Arhim. B. V. Anania
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
nu sunt capabili să-și plătească, în această iarnă, întreținerea și supraviețuiesc cu venituri de sub un milion de lei. Adică sub patruzeci de dolari! Toate acestea nu vor rămâne fără urmări. Oricâte F.N.I.-uri și oricâte Bingo-uri vor demara sub privirile încurajatoare ale viitorilor stăpâni ai țării, ele nu vor elimina spaima de exterminare prin foame, deja adânc înfiptă în mintea românilor. Iată, am ajuns să dăm "Matizuri" pe carne de pui, după ce am dat lemn pe cafea și minereuri pe
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
pînă în Bărăgan și din Apuseni pînă în inima Moldovei, adică pe toate coordonatele mari ale României, artista călătorește și absoarbe totul; observă, participă, realizează frugal notițe grafice despre priveliști, deprinderi, evenimente, animale, port (îmbrăcăminte) și oameni. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează aici o fuziune profundă
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a existenței și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și forme diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o personalitate artistică adevărată. Un artist de o mare forță, cu o conștiință a creației de o severitate, uneori, de-a dreptul inhibantă, care trăiește, simbolic, atît
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]