95,170 matches
-
într-o singură icoană.” - Acasă), graiul matern sacralizat („Lemn dulce e! Lemn tare!/ Din el vioara-i scoasă/ și leagănul, și pragul,/ Și grinzile la casă”),Ființa sacrală („Și eu țin atât la mama,/ Că nicicând nu îndrăznesc/ Dumnezeul din privire/ Să mă vâr să-l mâzgâlesc.” - Autobiografică) ș.a. Dar, poate că nicăieri nu se resimte mai bine influența modelului poetic eminescian ca în lirica de dragoste, de mare delicatețe și suavitate, adevărate filigrane în care este turnată o gamă întreagă
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când, printre raze ce-ncălzeau ... . Intrând în vis, deodată, ca din întâmplare, A lunecat fioru-n dorul sângelui vuind, S-a aprins privirea (un gol în întrebare), Sunete duioase (în răsfăț) înfrunzeau argint. Sufletul, ca un foc aprins, în rugăciune, Cu flăcările lungi, alerga prin artere. Un tic-tac puternic a-ndrăznit să ne-adune Și-o culoare roșie tremura în tăcere ... Referință Bibliografică: AM
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
Ajunsesem de-abia de trei zile pe insula din Mediterană și văzusem atâtea locuri minunate! Împreună cu minunăția mea de copilă urcaserăm în munții Ciprului de Nord, ne bucuraserăm sufletele pe cea mai îngustă limbă de pământ de pe insulă, ne scăldaserăm privirile în legendarele băi ale Afroditei trecând printre nenumăratele soiuri de plante din grădina botanică din Polis și văzuserăm orașul și portul Paphos noaptea. Sunt momente în viață când astfel de „evadări” te desprind efectiv de tumultul cotidian și te fac
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
cratița neagră, înegrită de funingine pe iarbă atît de verde, bătrînul tăia cartofi pregătindu-si micul dejun. O mare și simplă și sfîntă singurătate de vagabond frumos. * * * Catedrală Medicilor. Necomunicabilitate. Ascult la telefonul turistic explicațiile înregistrate. Pentru că nu mai văd privirile celorlalți și fiindcă ceilalți nu mai văd privirea mea, vocea pe care o aud în cupă neagră a telefonului mă liniștește. Ascult cu telefonul lipit de ureche cum aș vorbi cu cineva cunoscut. E o voce plăcută de femeie inteligență
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
de verde, bătrînul tăia cartofi pregătindu-si micul dejun. O mare și simplă și sfîntă singurătate de vagabond frumos. * * * Catedrală Medicilor. Necomunicabilitate. Ascult la telefonul turistic explicațiile înregistrate. Pentru că nu mai văd privirile celorlalți și fiindcă ceilalți nu mai văd privirea mea, vocea pe care o aud în cupă neagră a telefonului mă liniștește. Ascult cu telefonul lipit de ureche cum aș vorbi cu cineva cunoscut. E o voce plăcută de femeie inteligență care izbutește să recite textul stereotip cu modulațiile
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
cineva cunoscut. E o voce plăcută de femeie inteligență care izbutește să recite textul stereotip cu modulațiile unei conversații directe și firești: "Doamna, domnișoara, domnule, bună ziua, buna seară, ne aflăm în Catedrală Medicilor... Priviți va rog în stînga..." Ascult fermecat. Privirea fugitiva a turiștilor din jur. Trecerea lor muta că pe altă lume... Vocea dispare. Expunerea s-a încheiat. Mai aștept puțin. Deși știu prea bine că nu mai urmează nimic. Abia acum înțeleg cum trebuie cuvintele care imi vin în
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
putere să fie nici atît. Ziua străbate cu greu dar o face, ochii ei sînt ochi de statuie - albi și nimic altceva,/ numai tu poți turnă în ei viață sau măcar/ să lipești deasupră-le cu scotch ori gumă arabica o privire/ decupata din vreun album; numai tu poți picura în ipsosul/ exoftalmic un bob de atropina./ Ziua străbate cu greu, pește ochii ei/ mașina ta de scris trece doliul panglicii sale - ficțiunea./ Și iată-i: se mișcă, se umplu de știri
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
plăcut să fii politicos a cum m-a convins mama, pe la 11-12 ani și mai tarziu, într-o lume ceva mai complexă decât cea săteasca. Luminoasă mahala ăApărătorii Patrieiă era la fel de compactă ca spațiu educativ: oamenii trăiau încă unii sub privirea celorlalți, în sensul bun al cuvântului, iar copiii se aflau sub ochii responsabili ai adulților și acasă și pe stradă. (De curând, Al. Călinescu mi-a lansat, cu un aer serios: ăIlie, tu să ții minte că de la cartierul din
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
de abandon al proletcultismului feroce de tip sovietic și de început de ideologizare de tip chinez a nu oferea confortabilitatea libertății de expresie? IC: Senzația pe care o trăiam era aceea de sinucidere literară, si nu doar literară; aveam o privire post-mortem asupra a ceea ce fusesem (cum o voi spune la Neptun, în iunie 1995, la primul colocviu al scriitorilor români din toată lumea...). Gândul că pierdusem un loc printre confrații mei în spațiul literar românesc m-a ajutat să trăiesc ca
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
rece, lângă masă: Să nu te uiți cu ochi de gheață la om, la vinul lui, la tot, la om, la berea lui, la tot, la om, la votca lui, la tot etc. Degeaba, domnule Gellu Dorian mi-ați îndreptat privirea spre contextul internațional al premiilor; omul nominat o dată poate visa la o scenă în care i-ar arată cuiva diplomă unicat și coronița vasile-alecsandrină, rostind imperios: Să nu te uiți cu ochi de gheață, la om, la premiul lui, la
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
doi artiști plastici contemporani, unul de o discreție aproape autista, celălalt uitat prea repede de o posteritate instalată prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpărus. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaica, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
facă remarci poetice asupra brândușelor: "E de mirat cum aceste ființe își suporta focul ce le mistuie cu atâta putere inima." Pentru că apoi poetul să consemneze într-un stil romanțios plecarea femeii: Ea pleca. Dar simțind probabil că urmăream cu privirea cea mai discretă grație ce avui norocul să surprind pe cărările vieții mele (sic!), și-a întors și ea privirea pentru o clipă ca să-mi facă semn cu mâna." În general, însă, "descrierile de natură" sunt cele care salvează românul
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
inima." Pentru că apoi poetul să consemneze într-un stil romanțios plecarea femeii: Ea pleca. Dar simțind probabil că urmăream cu privirea cea mai discretă grație ce avui norocul să surprind pe cărările vieții mele (sic!), și-a întors și ea privirea pentru o clipă ca să-mi facă semn cu mâna." În general, însă, "descrierile de natură" sunt cele care salvează românul de la cea mai stridenta artificialitate. Conștiința poetului se dovedeste și în proza atotcuprinzătoare față de miile de mesaje pe care i
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
europenizare a României se manifestă în următoarea afirmație, larg răspândită la intelectualii noștri: nu avem de ce ne face complexe în fața occidentalilor, pentru că noi ne-am născut europeni! Parcă-i văd pe finii "europeniști" din această categorie cum te săgetează cu privirea când îndrăznești să spui că Balcanii n-au constituit în ultimele secole modelul preferat al umanității... O vor da imediat pe filozofie și-ți vor reaminti ritos că Socrate și Platon au fost, la urma urmelor, balcanici... Așa e. Doar
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
Omu. Obosiți ne revenim treptat după efortul deosebit al zilei. Suntem încântați de priveliștile ce ni se oferă. Ne invită la descătușarea de orice legături lumești. Facem o meditație de grup știind că acest loc are o mare încărcătură energetică; privirea Sfinxului este îndreptată către Vârful Omu. Acolo în viitor neamul românesc va construi ceva grandios. După-amiază coborâm în grupuri mici la Vila Coteanu. Efortul zilei își spune cuvântul. Se propune aprinderea unui foc sacru seara, dar majoritatea participanților nu mai
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
natură obiectului, la un... intertextualism critic, în următoarea admirativa acolada: "Există un alt vers care poate fi luat că o definiție a poeziei nu doar a celei scrise de Mazilescu: ăel de sus de pe deal nu știu cum privi pentru totdeaunaă. O privire pentru totdeauna este actul poetic (cum de nu i-a spus nimeni încă așa, pînă acum?) și aceasta privire se întîmplă de pe o platformă, de sus anu știu cumă. Cuvintele acestea, scrise altădată de Eminescu cu oarecare galanterie, capătă aici
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
o definiție a poeziei nu doar a celei scrise de Mazilescu: ăel de sus de pe deal nu știu cum privi pentru totdeaunaă. O privire pentru totdeauna este actul poetic (cum de nu i-a spus nimeni încă așa, pînă acum?) și aceasta privire se întîmplă de pe o platformă, de sus anu știu cumă. Cuvintele acestea, scrise altădată de Eminescu cu oarecare galanterie, capătă aici un sens de o orgolioasa umilință: poezia se naște anu știu cumă, cu ochii opriți în infinit, ea este
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
ea, și nimic altceva. Dacă o socotise vulgara, instinctuala, după ce schimba primele cuvinte cu ea, isi rejudeca părerea. Nu, nu era vulgara în ciuda vulgarității aparenteă. (...) Sora Verona își reproșează lui Vidroiu cu o jenantă lipsa de discreție feminină: ăPrima dumneavoastră privire nici nu știți cît m-a jignit. Nu m-ați privit. M-ați dezbrăcat. Dumneata ai iubit vreodată sincer?a (!). De altfel, Verona este și autoarea (într-o scrisoare) uneia dintre cele mai exterioare confesiuni imaginabile: aNu eram capabilă să
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
Cronicar Povestea deviaționistului Dacă nu se află în tren sau într-o sală de așteptare unde, de plictiseală, citește totul, pînă și casetă redacționala, cititorul de reviste întîi răsfoiește, trece cu privirea peste titluri, semnături, poze și își alege textele ce i se par atrăgătoare. În nr. 8 din CONVORBIRI LITERARE, chiar așa desfigurat de greșeli de tipar cum e, ca un chip cu bubulițe, sînt destule pagini de citit. În primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
Da, în Moldova îți vine să-ți iei cîmpii de o sută de ori pe zi. Da, oamenii și multe din demersurile lor sînt aici, de prea multe ori, consternante. Dar ele nu justifică, la nivel de umanitate, repet, aceasta privire aroganță, mai ales că România are ea însăși motive suficiente să se uite în pămînt." * Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atenție. În acest număr, într-o pagina intitulată Povestea deviaționistului (ÎI), este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
Cum, dedesubtul acestei prezentări, se află poeme ale doamnei, puteti identifica și singuri locul bine stabilit, după următoarea mostră: "Iubire cu fructe introvertite/ și mîngîieri sinucigașe/ mi-e dor de iubitul/ ce îl aveam/ sau poate mi-e dor/ de privirea absorbind pătimașa/ tentația vrăjii sub care trăiam". Comerțul cu gogoși Într-un interviu despre Transilvania electorală, sintagma care probabil că va face carieră, Bogdan Chireac scrie despre eforturile puterii și ale opoziției de a cîștiga electoratul din această parte a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
este faptul că fiecare dintre ei are o obsesie, temere pe care celălalt fie nici nu o cunoaște inițial, fie nu o împărtășește, si mai cu seamă nu o poate înțelege. Chantal e preocupată de faptul că nu mai atrage privirile bărbaților pe stradă, că și-a pierdut farmecul feminin. Jean Marc, la rîndul lui, e chinuit de spaimă că într-o bună zi nu își va mai recunoaște iubita, ca figură ei va deveni străină și insignifianta, de ca si cum o
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de adevăr asupra enigmei celuilalt" și astfel nu mai are de ce să fie fascinat de prezență alterității. Identitate se deschide cu teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul femeii iubite și se încheie cu privirea lui Chantal pironita asupra sa. Acea privire neîntreruptă aspiră la o fixare a Celuilalt, încearcă să îi prevină dispariția: ochii mijiți într-o veșnică, vigilenta contemplare a îndrăgostitului sînt un fel de pînda menită să pună stăpînire pe alteritate, să
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
nu mai are de ce să fie fascinat de prezență alterității. Identitate se deschide cu teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul femeii iubite și se încheie cu privirea lui Chantal pironita asupra sa. Acea privire neîntreruptă aspiră la o fixare a Celuilalt, încearcă să îi prevină dispariția: ochii mijiți într-o veșnică, vigilenta contemplare a îndrăgostitului sînt un fel de pînda menită să pună stăpînire pe alteritate, să o păstreze perpetuu în prezența Sinelui. Dar
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
asemenea înstăpînire presupune totodată o invadare a Celuilalt care îi mortifica și obiectualizează identitatea; fortîndu-l la prezența permanentă, Sinele îl șomează de fapt să nu se schimbe, să amorțească în acea ipostază unică, altminteri efemera, în care Celălalt este iubit. Privirea stăruitoare sub care Chantal își pironește partenerul nu-i poate certifică prezența lui, ci reprezintă reflexul disperat al dezamăgitei care se agață de prezent, pentru că nu mai are încredere în trecut. Dar privirea nu e doar rezultatul unui mecanism optic
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]